martes, 2 de marzo de 2010

Timp mort

Astept un telefon. Si nu-mi place asteptarea. Îmi da aceea senzatie de timp pierdut, în care nu poti face nimic altceva. Timp mort. Mai fumez o tigara, mai sorb o gura de cafea, si rememorez întâmplarile zilelor trecute. Totul se întâmpla asa cum trebuia sa se întâmple. Calculat. Mai trece o motocicleta, ca sa-mi lase o rana pe timpan. Neajunsurile vietii urbane. Mai aud un ciripit de pasarele. Avantajul de a trai totusi înafara aglomeratiei urbane.

Telefonul a sunat. Conversatia s-a terminat. Acum pot sa-mi vad de treburile mele, linistita, as putea spune chiar usurata.

6 comentarios:

  1. Nici mie nu îmi place starea de stand-by...

    ResponderEliminar
  2. @ Cristian - daca urasc ceva în viata, este asteptarea!!! Nu rezultatul, ci pur si simplu asteptarea. A trecut... si sunt chiar relaxata, acum , dupa un dus fierbinte!

    @ Sorin - felicitarea ta a venit într-un moment oportun si chiar m-a încântat. Multumesc, în numele femeilor care vor sa fie FOREVER YOUNG.
    Dar tocmai am vazut ce piele ridata am pe gât, si cum nu pot sa stau nemiscata, pentru ca sa ramâna pielea întinsa, va trebui sa accept cu resemnare, ca numai în inima mea pot ramâne FOREVER YOUNG.

    ResponderEliminar
  3. asteptare...
    ca acum o juma de viata :)
    doar ca atunci asteptam altfel :)
    si raspalta parca era diferita cand, in sfarsit, suna telefonul :)

    ResponderEliminar
  4. @Ajnanina- De câte ori suna telefonul, eu nu am nimic de càstigat, numai de pierdut. Stiind acest lucru, am vesnic o stare de nervozitate. As prefera sa nu am nici un mijloc de comunicare în jurul meu. M-as proteja pe mine si pe altii!!!

    ResponderEliminar
  5. textul tău poate fi clar un exemplu de proză scurtă. are tot ce îi trebuie. mie mi-a plăcut.
    toată viaţa e o aşteptare. la finalul ei ne este dat să uităm ce am aşteptat, după care aflăm că ceea ce aşteptam a trecut de multe, multe ori pe lângă noi.

    ResponderEliminar
  6. @ Remus - cu cât asteptarea este mai lunga, cu atât, acel ceva râvnit pierde din stralucire. Noi încercam sa idealizam viata, care ne socheaza cu banalitatea ei.

    Ma bucur sa-ti vad chipul , cunoscut de altfel!!! Hi, hi!

    Mi-ai adus un zâmbet în aceasta zi ploioasa, terna, ranchiunoasa!!!

    ResponderEliminar