De dimineata, señor a fost foarte bine dispus. Eram atenta la conversatia de la radio. Foarte interesant. Señor a fost cel care mi-a spus ca interlocutorul moderatorului era un catalan, Eduard Punset. Foarte interesant tot ce spunea. Bineînteles ca mi-am notat câteva idei, una dintre ele, cea de mai sus: uneori fericirea sta ascunsa în sala de asteptare a fericirii.
Eduard Punset spunea: pentru prima oara, omenirea are viitor. Ca el, la cei 73 de ani împliniti, are viitor. Ca señor, care la cei aproape 88 de ani, are viitor. S-a pus señor sa râda si ca sa-mi demonstreze ca are mintea vioaie, m-a pus sa-mi caut : en el cacharro tuyo, adica în laptop, poezia El treno expreso - de Ramon de Campoamor. Mi-am coborât ¨aparatul vechi¨, cam asta ar fi traducerea cuvântului cacharro- auzi la el HP, care abia are un an vechime, si i-am cautat poezia. Nu m-am mai pus sa caut si pe youtube, ci m-am pus sa o citesc eu. Îmi prinde bine sa citesc poezii în spaniola, cu voce tare. Mi se formeaza dictia si apoi, mi-a placut întotdeauna sa recit.
Ma corecta, la fiecare cuvânt la care nu observam accentul pus pe i sau pe a. Stia pe de rost aproape toata poezia. Când o fi avut timp sa o citeasca, nu sa o memoreze. Doamne lunga e. Dar si frumoasa.
Ajunsesem la scrisoarea de adio a tinerei frantuzoaice, întâlnita în tren cu un an în urma, când am primit pe mail, comentariul anonim al unui personaj, care la articolul meu scris azi noapte, pentru ca m-am simtit jignita ca maghiarilor înca li se mai spune bozgori invadatori, a simtit nevoia sa-mi aduca aminte ca tara a fost cea care m-a hranit si mi-a dat educatie... Multumesc pentru tot ce am primit ... Fiul meu a fost cel mai frumos cadou !!! El este unic. Si da , este român ca tine, si ortodox, anonimule!
Unii te judeca si-ti arunca, ascunsi sub masca anonimatului cuvinte si insulte. . Ar fi fost de ajuns sa citeasca postarile mele din arhiva, la minoritati si poate ar fi încercat sa ma cunoasca. Dar nu are nici o importanta. As fi putut sa dezactivez comentariile anonime, dar nu am facut-o pentru ca niciodata nu m-am ascuns în spatele lui nem tudom, si nem halom, nem látom. Si apoi mi-am adus aminte de unchiul meu, care chiar cu ginere român, mai spunea la nervi si câte un : büdös oláh, certându-ne ca noi, unguroaice, vorbim în casa lui româneste. Noi, nici nu bagam de seama.
M-am linistit imediat, am continuat lectura si apoi am urcat sa termin reparatiile la cei doi blugi pentru Marta, fata din vecini, care pleaca diseara la Cambrige . Mi-am càstigat tigarile pe ziua de astazi.
Señor mi-a mai cerut o poezie, dar l-am amânat pe mâine. Astazi nu mai am aceea liniste sufleteasca, necesara pentru a ma bucura de poezie. Dar am înca gravate în memorie, cuvintele lui Eduard Punset:
Los humanos estamos programados para ser únicos
... explica que los seres humanos son entes programados para ser únicos porque el comportamiento está determinado por las leyes del desarrollo cerebral y cada experiencia vital deja una huella en el inconsciente que sirve para fabricar el futuro.
Por otra parte, Punset ha lamentado que la especie humana haya supeditado las emociones a la razón, cuando éstas, controladas, son mucho más importantes. “Lo único que une a adultos y jóvenes es el desconocimiento de la gestión de las emociones“, ha señalado.
Sobre las claves de la felicidad, ha aclarado que tanto las emociones positivas como las negativas “sólo duran un rato“.
Tot el spunea azi: nuestra experiencia individual decide sobre nuestro destino. Va trebui sa-l citesc.
0 comentarii:
Publicar un comentario