miércoles, 30 de septiembre de 2009

Ce scurta-i ¨vacanta mare¨ (tema 7)

Tema de astàzi a fost propusa de Iulia în cadrul simpaticului ¨concurs¨ inventat de neobositul Geocer, si sper sa nu fie o aberatie pentru mine.

Îmi planific de ceva timp mica mea ¨vacanta mare¨. Cum sa fac sa asigur cele mai bune servicii si lui señor Tomas si sa ma bucur eu de câteva zile de vacanta. Toata vara mama si tata au zugravit micul apartament în care locuiesc. Îi rog de luni de zile sa vina. De fiecare data ma lovesc de lamentarile lui mama.

Nu ma simt bine, stau rau cu nervii, nu manânc de 10 zile, mi-e casa întoarsa, mi-e frica de calatorie, tata tàu nu poate suporta o calatorie asa de lunga cu autocarul, mi-e frica sa calatoresc cu avionul.

Nu mai speram sa pot pleca pâna acasa, dar s-a întâmplat neprevazutul. Adrian, fiul meu, s-a despartit de logodnica. Noroc ca noul sef, tânar ca si el, i-a propus sa-si ia o saptamâna de vacanta, ca sa poata trece mai usor peste momentele acestea. Si eu l-am rugat sa-i însoteasca pe ai mei, fiind rezolvata si problema comunicarii, dat fiind ca ai mei nici acum nu stiu prea multe cuvinte în spaniola. Cum la noi solutiile de fiecare data sunt complicate, vor veni cu masina. În felul acesta, tata (care s-a înscris primul la calatorie), nu va fi stresat de problema mersului urgent la toaleta, si sper eu ca vor calatori mai lejer. Sper sa nu am parte de surprize neplacute, cum a fost anul trecut, când tata a fost internat de urgenta într-un spital, lânga Venetia.

Nu pot sa spun ca sunt linistita, pregatindu-mi ¨vacanta mare¨. Daca am noroc ca lucrurile sa decurga bine, voi calatori doua zile catre casa. Voi avea un program foarte încarcat: de obtinut un pasaport (motivul pentru care fac calatoria), de facut ochelari, vizita la dentist, care sa-mi poata reda posibilitatea unui zâmbet deschis, pentru ca mi s-a rupt un dinte din fata, dupa doar doua luni de la iesirea din tara, si aici este peste puteri sa poti apela la servicii de acest gen, vizita la toti cei dragi, vii sau morti, care mi-au lipsit atât de mult.

Poate voi reusi sa stau acasa în jur de o saptamâna.

Ce scurta va fi ¨vacanta mea mare¨.

În cursul zilei de azi vor mai abera pe aceiasi tema, cu mai multa veselie decât am facut-o eu, si urmatorii:

Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

martes, 29 de septiembre de 2009

Visul

Am ajuns pe insula fara nume într-o joi. Parca conta ca este joi sau alta zi a saptamânii. Stiam doar ca voi fi singura, fara sa trebuiasca sa dau socoteala pentru timpul meu nimanui. As fi vrut ca zilele sa treaca încet, sa apuc sa ma bucur de fiecare moment.

De jur împrejur oceanul. Fara sfàrsit. Tarmuri înalte, abrupte. Valuri care se spargeau cu furie.
Farul lumina pâna în departare. Îmi adusesem pensule si vopsele, coli si pânze. Pictam în fiecare zi acelasi lucru. Oceanul. În fiecare zi îmi arata o fata noua.

Treceau zilele si mi se terminau proviziile de apa si màncare, pentru ca bunaoara, gàndindu-ma numai la pictura, uitasem sa-mi pun si alimente. Speram sa slabesc. Gândeam eu , ca daca nu voi avea acces la un frigider, voi putea sa ma eliberez de kilogramele în plus. Simteam o durere puternica în gura stomacului. M-am trezit brusc...

Eram în camera mea, într-un lac de sudoare, si primul gest pe care l-am facut, a fost sa ma uit daca mai am bucata de ciocolata pe noptiera.

Pe aceaiasi tema, propusa de subsemnata, probabil deja au aberat si ceilalti participanti:


Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

lunes, 28 de septiembre de 2009

Tot marea, dar fara ploaie de asta data

bàtea un vânt cald... aici nu stii niciodata cum sa te îmbraci...,
pe faleza vezi si geci si bluzite cu màneca scurta.

am pus-o pe Enma sa opreasca masina, sa mai fac o poza cu marea.
e clar ca nu-s cu toate doagele.
Râde de mine ca eu nu ma mai satur de mare.

Ploaia, marea

Aveam treburi în ¨Pueblo¨ asa ca am iesit în mare graba azi dimineata. Mi-a trecut un gând fugar, o idee de o secunda, ca poate ar trebui sa iau cu mine si o umbrela, dar cum eu fac alergie la ele, am zis ca-mi asum riscul si poate nu va ploua chiar asa de tare.

Mi-am terminat treburili în graba si am iesit pe faleza, sa fac câteva fotografii cu marea pregatindu-se de furtuna.

Ploaia, diluviana, m-a udat pâna la piele, dar asta nu m-a împiedicat sa scot aparatul de fotografiat si sa fac poze. Iubesc marea, ploaia, vântul si cu toate ca fulgera si tuna, eu ma bucuram de stihiile naturii. Nu sunt prea normala, si-or fi zis cei care m-au vazut. Hi, hi, hi!...
Señor doarme ca un bebelus si eu îmi fac planuri de plecare în vizita, acasa!
Cum sa-mi împart putinele zile pe care le voi petrece acasa, dupa 4 ani de stat prin stràinataturi.
Daca totul merge bine, peste o saptamana, dupa ce ajunge fiul meu cu mama aici, sa-mi ia locul pentru doua saptamani, voi calatori catre casa.

Tema la alegere

Pentru ca sa nu va tin în suspans, iata tema propusa de mine.

Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.

Care din cele doua variante o alegeti si ce va luati cu voi.

Probabil vor mai abera în cursul zilei de azi pe aceasta tema si:

Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

domingo, 27 de septiembre de 2009

As vrea sa ma pot întoarce la voi

Tema propusa de Gamalia: Imaginati-va ca ati gasit Masina Timpului. Unde ati fost si ce ati vazut? chiar ca m-a pus pe gânduri. Ar fi fost egoist din partea mea sa ma gândesc numai la mine, si sa vreau sa vad vreun moment anume din timpurile trecute. Ar fi imposibil sa-mi închipui ca prin prezenta mea as influenta deciziile majore din istoria umanitatii.

Si atunci m-am uitat mai în ograda mea. Cea mai mare tragedie din familia noastra, a fost nefastul accident al verisoarei mele, în urma caruia a decedat ea, Eva, urmata la doua luni si de decesul lui, Adrian, sotul ei. . Aveau 36 de ani, si norocul cel mare a fost ca Iris, fetita lor de 11 ani , ramasese acasa.

Da, daca as avea posibilitatea sa folosesc Masina Timpului, m-as întoarce la fatidica zi de 9 iunie 2003. M-as regasi în compania celor doi, si as conduce eu furgoneta, pe traseul Sighisoara - Târgu Mures. Îmi închipui si doresc sa cred, ca accidentul nu s-ar mai produce, sau macar nu cu aceleasi nefaste consecinte, dat fiind ca mie mi-e frica sa conduc cu viteza de 140 km/h.

Dar, ma întreb eu, daca scenaristii destinelor noastre, vazând interventia mea în desfâsurarea istoriei familiei noastre , ar rescrie în bine, sau în rau viitoarele evenimente. Pot eu sa sper ca totul ar fi minunat? Sau ce ti-e scris trebuie sa se îndeplineasca mai devreme sau mai târziu.


vor mai scrie în cursul zilei de azi pe aceiasi tema

Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

sábado, 26 de septiembre de 2009

Povesti vânatoresti

Cum am primit o invitatie la vânatoare din partea lui Compadvice, mi-am spus în sinea mea: de mare folos nu pot sa fiu, pentru ca mi-ar fi mila sa trag într-o caprioara, la bucatarie mai va sa mearga, pentru ca e recunoscut ca unguroaicele gatesc bine, dar la masa, cum tot vânatorul spune povesti, voi putea si eu sa spun vreo povestioara, asa ca m-am documentat si am adaptat o barzeletta italiana.



Un tip pe nume Traian, avea o mare pasiune : vânatoarea de ursi. Îsi cumparà toate cele necesare si se afunda în padure, se ascunde dupa un tufis, când deodata pe neasteptate, apare un ursulet. Îl ia în bataia pustii si trage. Fericit ca l-a omorât pe bietul ursulet, dà sa mearga la prada când simte o bàtaie de labà pe umàr. Speriat, se întoarce lent si vede un urs brun, destul de furios, care-i spune:

¨-Traiane, pentru ceea ce tocmai ai facut îti las doua posibilitati: sau te mànânc încet, încet, sau te întorci , îti cobori pantalonii si eu ti-o ....¨

Se gândeste Traian o clipa, si ajunge la concluzia cà, avànd sotie si copii, singura alternativa posibila e cea de a-si coborî pantalonii în vine. Petrece o sàptamâna în spital cu tratamentele aferente si când iese e negru de suparare. Merge la magazinul de arme si-si cumpara o pusca de mare precizie.
Se afunda în padure si asteapta sa aiba în tirul pustii , ursul brun. Îl gaseste, îndreapta arma spre urs, trage cocosul pustii, si-l ucide dintr-un foc. Încântat nevoie mare pentru reusita razbunarii sale, dà sa plece, când umàrul i se lasa în jos sub greutatea unei uriase labe. Se întoarce cu un ciudat presentiment si vede un urs Grizzly care-l fixeaza furibund si-i zice:

¨-Traiane, pentru ceea ce tocmai ai facut îti las doua posibilitati: sau te mànânc încet, încet, sau te întorci , îti cobori pantalonii si eu ti-o ....¨

Se gândeste Traian în sinea lui, ca daca si-a coborât deja odata pantalonii, a doua oara trebuie sa fie mai suportabil... Prin urmare se alege cu trei saptamâni de spitalizare plus una de convalescentà.

Abia întremat, cu ochii înjectati de sânge, din cauza furiei, se afunda din nou în padure ca sa-l ucida pe ursul Grizzly cu un lansator de grenade, nou nout. Abia ce-l vede pe ursul Grizzly, trage si-l îngroapa pe loc.
Abia termina de sarit când într-un picior, când în altul, când simte o labà si mai impunatoare pe umerii lui. Se întoarce si vede un feroce urs alb care-i spune:

¨- Traiane..., recunoaste..., tu nu vii pentru vânatoare!¨

Aberatia face parte din concursul de aberatii pe o tema data.
Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Ai grija ce-ti doresti, pentru ca s-ar putea sa se împlineasca

Tema de astazi are ca subiect ¨trei dorinte¨ si este ¨aberatia¨ lui Cell61.

Povestea mea nu are a face cu pestisorul de aur ci cu o broasca.

O tipa juca golf. La un moment dat lanseaza mingea într-o padurice. Mergând sa o caute, vede o broasca prinsa într-o capcana. Aceasta îi cere sa o elibereze, promitând sa-i împlineasca 3 dorinte. Zis si facut. Tipa elibereaza broasca si vrea sa-si spuna dorintele. Broasca , o avertizeaza ca mai este o conditie, si anume: la fiecare dorinta a ei, sotul va primi înzecit.

Nu sta mult pe gânduri tipesa.

Zice: - Vreau sa fiu cea mai frumoasa femeie din Lume!
Broasca: - Dar stii ca sotul tau va fi de zece ori mai frumos, si poate o sa ti-l râvneasca si altele.
Tipesa: - Nu conteaza, tot pe mine ma va iubi, pentru ca eu voi fi cea mai frumoasa.

Broasca îi îndeplineste dorinta.

A doua dorinta.
Tipesa: - Vreau sa fiu cea mai bogata.
Broasca : - Dar stii ca sotul tau va fi de zece ori mai bogat.
Tipesa : - Fiind eu cea mai bogata, si cea mai frumoasa, tot pe mine o sa ma vrea.

Broasca ìi îndeplineste si aceasta dorinta.

Sta ea si se gândeste, si se gândeste, ca doar suntem INTELIgente, NOI, si zice:

- Vreau sa-mi dai UN MIC INFARCT.


Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

jueves, 24 de septiembre de 2009

Elena Udrea, pro sau contra

Ca sa ma documentez pentru subiectul propus de Canguru, am început sa citesc despre Elena Udrea. Auzisem despre ea, nu pot sa spun ca ma socase persoana ei, sau acuzatiile care i se aduc. E la ordinea zilei la noi în tara coruptia, oportunismul în politica, prostia alegatorilor. Chiar reusise sa ma amuze Mircea Badea, cu polemica cu Organul, desi nu sunt un fan Mircea Badea, pentru ca prea este acru si arogant. Dar uneori îi dau ¨voie¨ sa-mi umple minutele, în lipsa vreunei pelicule care sa ma mai amuze si pe mine.

Deci neavând Eu, nici o parere, nefiind ìn cunostiinta de cauza, mi-am permis sa copiez articolul de mai jos scris de Iulian Tanase, , cu atât mai mult cu cât am gasit foarte bune comentariile la acest articol. Mi-a placut îndeosebi comentariul lasat de Dana Petrisor.

Elena Udrea are 35 de ani. Pe 26 decembrie, va împlini 36. În urmă cu cîţiva ani, cînd a ieşit la rampă din postura de consilier de stat şi şef al Cancelariei Preşedintelui, i-aş fi dat puţin peste 40. Sigur, aritmetica percepţiei nu este întotdeauna politicoasă.

Nu îmi amintesc cu exactitate momentul cînd am aflat că Elena Udrea este cu cîteva luni mai mică decît mine, dar ştiu că acest lucru mi-a creat un disconfort considerabil. Am fost tentat atunci să spun că, da, domnule, uite un om de vîrsta mea care a reuşit în viaţă. Însă Elena Udrea nu mă făcea să mă simt neapărat prost, cît mai degrabă jenat.

Elena Udrea este, e-adevărat, un personaj foarte vizibil, dar vizibilitatea nu poate fi un criteriu solid pentru reuşita în viaţă. Absolventă mediocră a unui liceu din Buzău, Elena Udrea a urmat, apoi, cursurile Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti. N-am să fiu deloc amabil cu colega mea de generaţie: la începutul anilor '90, ca şi acum, probabil, la universităţile particulare din România ajungeau cei care avuseseră o relaţie discretă şi fragilă cu şcoala. Elena Udrea a mai făcut, ulterior, ceva cursuri, inclusiv un masterat, la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I“, unde a aflat că preşedintele Norvegiei este unul dintre băieţii deştepţi ai Europei. Acum este doctorand în Ştiinţe militare la aceeaşi Universitate Naţională de Apărare „Carol I“, unde învaţă cum se coboară milităria din pod şi cum se plînge penal pe umerii unor membri de comisie parlamentară de anchetă.

Elena Udrea este un exemplu prost de reuşită în viaţă.
Cariera ei s-a ridicat pe scandal şi tupeu. Neavînd prea multă carte, Elena Udrea a mizat pe bileţele şi pe tot felul de piruete verbale şi carnale. Şi a mizat bine, deoarece, în anumite cercuri, cartea are mai puţină trecere decît carnea. Carnea de căpătîi a Elenei Udrea a ajutat-o mult în viaţă. Şi a ajutat-o pentru simplul motiv că însăşi Elena Udrea este carnea de căpătîi a lui Traian Băsescu. Ministressa Turismului este, în fond, o ficţiune – ficţiunea vocală şi tupeistă a lui Traian Băsescu. Udrea este întocmită după chipul şi asemănarea mentorului ei. Faptul că Elena Udrea nu are chelie este doar aparenţă.

Prestaţia Elenei Udrea de săptămîna trecută, în faţa comisiei parlamentare de anchetă, a fost una groaznică. Mi l-am imaginat pe Traian Băsescu privind acele imagini şi exultînd: protejata lui a învăţat de la el tot ceea ce era de învăţat.
Cariera politică a Elenei Udrea este aceea a unei traseiste doctrinare. Ministrul Turismului se jenează, desigur, să îşi treacă în CV apartenenţa politică din perioada (2004-2005) în care era consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, rezumîndu-se la un laconic „din partea Alianţei D.A.“. Elena Udrea nu era consilier D.A., ci consilier PNL! Au urmat PD şi PD-L, adică TB.>>¨

articolul scris de Iulian Tanase cred ca raspunde mai bine parerii mele în subiectul cu pricina.

Sursa : Elena Udrea, absolventa Şcolii Superioare de Tupeu "Traian Băsescu" - Catavencu , articol datat 26, august, 2009.


Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Mult frig am mai rabdat

Tema de astazi a lui Geocer, nu mi-e tare familiara. Sa-mi închipui ca firma de termoficare din orasul meu va da faliment.

În 1997 am vândut apartamentul din Hatvan, unul din cartierele noi, mai sarace si mai raufamate din oras. Doar acolo am avut noroc sa ne dea si nou pe repartitie un apartament. Bunicel de altfel, dar problemele nu se mai terminau.

Apa calda, aproape niciodata, despre încâlzire, ce sa mai vorbim. Improvizam, radiatoare cu gaz, cu furtunuri trase prin toata casa. Fiecare îsi facea caldura cum putea. Si nici iernile noastre nu erau din cele mai blânde. Apartamentele, cavouri de beton, cu pereti umezi, vesnic cu igrasie, în ciuda tuturor eforturilor noastre.

Încalzirea, fiind pe baza de gaze arse, îti provoca o iritatie continua la caile respiratorii, pe lânga faptul ca era foarte riscanta. A fost unul din motivele pentru care am renuntat la apartament, si am început sa ne construim casa.

Pretul obtinut pe el a fost atât de mic, aprox 4500 de Euro , în banii de azi. Casa ne-a mâncat acesti bani, numai la partea de fundatie. Ne-am trezit si fara bani, si fara casa. Reusisem abia sa avem planseu peste prima încapere, jumatate în subsol. Un perete în pamânt, un altul pe jumatate, cu fereastra la nivelul solului.

Ne-am mutat în aceasta încapere prin 2000. Sotul facuse un fel de semiacoperis, din scândura acoperita cu carton asfaltat. Restul cladirii fiind niste pereti ridicati catre cer, nu ne proteja de nimic. Apa se prelingea în unica încapere care avea usi si geamuri.
Podeaua era ridicata pe niste boci de lemn, la cca. 10 cm de la sol. Apa trecea pe sub ea. Ne întorceam de la magazin într-o încapere pe drept cuvânt congelata. Treceau vreo 3 ore pâna când aerul era suportabil. Adica urca pe la 14 grade. Apoi încet , încet , soba veche de fonta de la bunica sotului, încalzea camera la 25 de grade.

Cum noaptea nu mai puneam pe foc, pe dimineata era iar frig. Cele doua paturi, al nostru si al copilului era lipite una de alta. Pe dimineata vedeam urmele lasate de melcii care ne vizitasera.

Astazi, casa mea are trei încaperi locuibile, cu finisaje de foarte buna calitate. Încalzirea, de la o centrala pe lemne, 17 calorifere, vreo 3 de peste un metru. Fosta încapere dormitor, este bucataria mea, si nu prea îmi mai vine sa-i redau destinatia initiala, de spalatorie- uscatorie. Lemnele pe care le consumam, în valoare de 25 milioane pe perioada iernii. Ma sperie gândul ca azi sunt în stare sa câstig acesti bani, dar mâine?


La aberatii scrise pe aceasta tema mai participa si: Canguru, Cell61, Compadvice, Gamalia, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

lunes, 21 de septiembre de 2009

ma chinuie talentul, nu gluma

Bietul Obama, seamana a caricatura. Nu a fost în intentia mea sa-l ridiculizez.
Enma si señor Tomas.
Mi-au iesit strâmb ochelarii. Data viitoare....

jueves, 17 de septiembre de 2009

¨Jueves¨, daca e joi e zi de târg

vedere de pe pod, o parte din târg,în departare soarele ilumineaza marea

aici, parasesc târgul, pentru ca sa evit sa ma mai tenteze ceva. si de altfel prefer sa ma plimb pe malul marii. am fost cuminte, am cheltuit numai 5 euro= 5 m de material


un latinoamerican, cânta asa de frumos pentru cei care treceau sau stateau la o cafea pe terasa de la Cafe Villet.
poze de pe pod, la întoarcerea catre casa.
Râul Cervol, care are apa numai când sunt ploi torentiale în muntii aflati în departare. Dar atunci poate creste apa pâna la nivelul podului. Marea se murdareste de la apele de culoarea argilei si trec câteva zile pâna când îsi recapata splendoarea.
pescari, asa cum mi-ar placea sa-l vad si pe Mircea câteodata, asta chiar daca Nu-mi place pestele deloc, pentru ca m-am scârbit de el dupa mai mult de douazeci de ani de magazin cu profil de peste.
îmi place sa lungesc drumul catre casa, asa ca o iau pe malul marii, pentru ca nu ma satur sa o privesc.


Azor Playa, urbanizatia rezidentiala ,care se afla lânga urbanizatia noastra.
Zeci de apartamente goale, ale caror proprietari vin mai mult vara, sau închiriaza unele apartamente pe timpul sezonului. Foarte putina miscare a fost si în vara aceasta, ca de altfel si în celelalte. Cei putini permanenti, sunt mai în vârsta. Fiul meu a locuit doua luni într-unul din apartamente, dar sunt foarte umede si reci. Aici casele nu sunt construite pentru iarna si umezeala.

miércoles, 16 de septiembre de 2009

o dimineata agitata

îmi place marea când este asa de agitata.




otoño

domingo, 13 de septiembre de 2009

primavara,..iarna


desi azi mi-am propus sa-mi plimb ochelarii D&G, primiti ieri de la Enma, care s-a plictisit finalmente de ei, dupa doua sezoane, planul de dimineata nu s-a potrivit cu ploaia de dupa amiaza. Asa ca am pictat. Deocamdata ma iau dupa acuarelele celor care au talent.
Ultimele trei sunt inspirate de Tito Fornasieri, pictor din Torino.

viernes, 11 de septiembre de 2009

jueves, 10 de septiembre de 2009

În 1928 , când a fost expozitia de la Barcelona , familia deja locuia deja la barcelona, si tatal deja avea camioane. La început isi cumpararese caruta cu care transporta nicip pt const din provincie. Pannard, primul camion. Montjuic. locul de nastere, apropape de aeroport, deja era un câmp de aviatie. Exista aeronautica naval, unde i-a cunoscut pe pilotii quatro vientos ida America, sin escala. USA, camion cu roti fara camera de aer, cauciuc plin.
Ultima casa în calle Estrella nr 5. Astazi centrul Barcelonei, pe vremea aceea coborai din placa espana spre nord. în fata era o fabrica de lemn, sierre, Calle prat della Ripa, treceai o prapastie (riera) baranco, . Estrella se intersecta cu C de Ripa. Cànd ploua trecea apa pe acolo. In 31 tatal vino a Beni , transporta o moara, prima moara, cilindro, cam de marimea unui frigider. A adus vreo 4 si a ramas aici, pt ca aici nu aveau camioane. Productia de ceapa se pierduse In acel an la valencia, asa ca , el a ramas la beni unde recoltele erau f mari. Cumpara legume si le vindea la Valencia. Era f bun comerciant. Ducea portocale si le ducea în satele de munte.
De la un camion a ajuns la 5, care deja aveau motoare pe benzina si porneau cu manivela. Il inchisesera la Madrid era sofer de partea republicanilor.
Transporta o data cu un cam cisterna alcool pentru spitale. De La Mancha la Madrid, acolo se facea alcoolul la o fabrica de vinuri. Sate cu antice mori de vânt. Era singurul camion care transporta alcool, ca si medicament. treceau avioane care bombardau, tatal il lua cu el, bombele erau la ordinea zilei. treceau avioane si bombardau trenuri. trenurile mergeau ca abur, opreau la beni ca sa puna apa.
beni madrid 500 km. duceau leegume la madrid, cartofi. transporta pt o intreprindere, el facea doar transp. Finace Auto, madrid, vroiau sa se mute la madrid, pt ca deja avea tatal lucru pt toti fii. A prins contract la o sosea, printre primele care s-au realizat pe acele timpuri. Esplugar De Francoli, (rau) Taragona. trebuiau sa transp piatra. Se faceau sosele pe vremea aceea cu piatra.

o data veneau dinspre Soria, mai sus de zaragoza. în Querol, mai su s de Morella, i-a prins un viscol. Au urcat cele 7 serpentine, si la coborare au hotarat sa lase camionul in drum ca sa mearga sa manace, in asteptarea ca timpul sa se schimbe. 17 cai 3.5 tone. Pe cand s-au întors la camion, dupa ce am mancat si dormit intr-o Massia de la Querol, o c asa de camp, trecuse viscolul, dar cum ei nu apucasera sa goleasca apa din motor, acesta crapase din cauza gerului. Asa ca a trebuit sa dea telefon în Vinaros, la Verdera, ca sa vina cu culata, capacul cu bujii. Verdera era casa de ford. Cartofii ce-i transportau erau aproape toti congelati. existau deja telefoane, vorbim de anii dinaintea raz civil ·36-39. A fost ultima ninsoare mare pe aceste meleaguri. ce memorie are señor, sa-si aminteasca lucruri din acei ani, si sa nu-si aminteasca chestii recente. Au trebuit sa lase camionul pe Puente della Bota, care fusese aruncat in aer dar era deja reconstruit.

Tatal, muy flamenco, no encontrava dificultades deenterderse con nadie. vorbea numai castellano. Spunea ca el era Vasc, ajuns la Castiila si a uitat vasco. La Rioja se vorbea castillano. Nu se avea f bine cu tatal care fuseses morar. Bunicul muri orb, Il intrebau cati copii are, spunea ca sapte. Batranul a fost rau. Cum aveau bani copii plecau de acasa. Dar cu familia s-a comportat bine?
Mergea cu carul cu o roata mare, pe parte, tras de 3-4 cai, si ducea saci de faina in satele din jur, si aducea grau. Moara functiona cu apa. Cu apa de la fabrica de conserve. înainte de razboi. Si.a inchis copii in afumatoare, pt ca i s-a spus ca fii au furat pepeni. Daca au fost ei te asigur ca nu vor mai manca pepeni. I-a inchis in afumatoare ca sa vada ce cacau, seminte de pepeni. dar copii nu au cacat seminte. Si cum acestia nu au cacat, lua calul in noaptea aceea si a distrus el campul de pepeni ai vecinilui, pt ca-l avertizase ca daca nu au fost ei , vecinul nu mai urma sa manance pepeni de pe campul acela. Mergea pe cal sa ceara cheile de la staulul unde erau inchisi taurii, cand incepea corida. Era o arena de tauri mare in Calahorra. Bunicul se pricepea la de toate. la tauri, la vaci, putea sa faca chiar si pe felcerul , sa ajute vaca sa fete. A fost foarte bun cu toti nepotii.

Tatal purta o fasa lunga , roja, de mastase, de 20 metri normal . era capricioso. II placeau mult fiestele.
Porquet asado, spunea un prieten care tocmai ii chemase din Segovia. asta ca sa-l intrebe pe tata lui señor daca stie unde e daca manancca cochinillo.

Tia Antonio, adivinadora i-a facut cunostiinta cu o fata din Barcelona, fiica unui producator de capace de bere. Se pusierron de acuerdo con il tio santiago, hermano de mi padre, care ii facuse cadou vazele facute din cartusele de la obuzele din primul razb mondial. Santiago era f amic cu propr. ea deja avea pe vremea acedea un mercedes. inconveniente, ei nu-i comanda nimeni. Asa ca señor, nu a aceptat prea mult timp sa fie condus.
Señor studia la scoala nautica, dar nu a ramas prea mult timp pe acolo. Un prieten care era deja capitan de barco. Practico del puerto de barcelona, cel care ajuta la manevrarea barcilor in port. Trecând la marina, termina mai reepede serviciul militar. Pt a fi cap de barco, trebuie sa fii 4 ani imbarcat. primul ca pilot, trebuia sa navighezi 4 ani. La aceasta scoala a obtinut permiso de capitan de yahte. diferenta fiind tonajul si distantele pe care le poate strabate. Are si titlul de patron de barco, cu care poate naviga cu pescador de 35 tone.

Amintirile lui señor

De dimineata señor abia astepta sa ne trezim. Noptile sale sunt lungi. Nu doarme decât foarte putin. Am trezit-o pe Marta. I-am preparat micul dejun. I-am dus hainele curate în baie si mi-am pus cafeaua. Vazusem ca señor e treaz. Dar nu i-am dat nici o importanta, în speranta ca va adormi. Cum eu nu pot nici sa gândesc pâna nu-mi beau cafeaua si nu-mi iau doza necesara de nicotina, au trecut minutele. Ma gândeam ca nu am mai fost de mai mult de o luna la Târgul de Joi. Jueves, simplu cum îi spune lumea aici, desemnând foarte scurt si concis, târgul cu tarabe, care se monteaza pe câteva strazi, la capatul dinspre râu, pe paseo, si chiar pe niste artere interioare, noi, pentru ca nu aveau deja spatiu suficient pentru toti comenrciantii care veneau cu tarabe. Numai am bani, dar puteam sa scormonesc vreo zece euro, ca sa mai cumpar ceva chilipiruri.
Planul de dimineata nu mi s-a împlinit însa, pentru ca dupa plecarea Martei, señor era prea treaz, ca sa nu-l bag în seama. Ieri se trezise la patru dupa amiaza, si se culcase la zece si jumatate seara, asta ca sa nu ma tina pe mine treaza. Azi, as fi avut remuscari daca-l abandonam în voia soartei. Asa ca l-am ridicat, am dejunat, si vazând ca este asa de lucid si pus pe povestit, mi-am coborât laptopul, cu toate cele necesare si m-am instalat în fotoliul din fata dânsului.

De la o ideea sarim la alta, pentru ca señor nu este coerent. Asta pe lânga faptul ca vorbeste foarte încet si înteleg cu mare greutate cuvintele lui. Asta pe lânga faptul ca castellana este atât de putin fonetica. Parerea mea. Îi cer sa-mi spuna pe litere anumite cuvinte, sau denumiri de localitati.

Ìncepem cu bunicii lui señor. Pe bunicii materni nu i-a cunoscut. Bunicul se nascuse la Sartaguda, localitate mai în amonte , pe Ebru, dar señor spune de fiecare data ca talui lui s-a nascut în Pamplona. Deci venise la Calahorra, localitate situata azi în provincia La Rioja. Tomás Alonso Miranda se numea. Traise 73 de ani si din monografia pe care ne-a trimis-o cu vreo doi ani în urma, verisoara Luisa din Calahorra, rezulta ca murise în 1942.

Se casatorise cu Marta Mz. (Martinez). Marta murise la 54 de ani, pe când traiau la Moara de la Ambilla.

Batrânul a fost foarte ciudat. Se purtase nu tocmai bine cu cei 13 copii pe care-i avusesera împreuna.

A spart toate oglinzile si geamurile casei, pentru ca Agostina, una dintre fiice sa nu se poata privi în ele.

Murise Marta, si batrânul nu a permis fiicelor, Agostina si Maria sa o conduca la cimitir. Asa ca cele doua, au iesit pe furis din casa, làsând usa întredeschisa. La întoarcere, batrânul le-a pedepsit, închizând-o pe Agostina, într-o încapere. Îi dadeau mâncarea pe o usita situata la nivelul solului. Nu se stie cât a trait acolo izolata, dar se pare ca s-a îmbolnavit. Acum, citindu-i lui señor relatarile celor care au scris monografia, mi-a spus ca de fapt fusese internata la Castellon, cu tuberculoza, si ca niciodata nu a mai vazut-o dupa aceea. Asta trebuia sa se întâmple între 31 si 36, pe timpul în care familia lui señor Tomás ajunsese la Benicarlo.

Altadata, fusesera acuzati fii batrânului morar, ca au furat pepeni. Nu a stat mult pe gânduri. Si-a închis feciorii în afumatorie, asteptând sa vada ce excremente vor lasa. Îl avertizase pe vecinul cu pricina ca se va asigura sa afle adevarul si daca se va dovedi ca nu e adevarat, nici vecinul nu va mai mânca pepeni de pe ogorul sau. Asa a si fost. Negasind seminte de pepeni în fecalele feciorilor, si-a înseuat calul si a distrus toata recolta vecinului.

Facea tot felul de chestii neasteptate. Bunaoara, a platit într-un an, niste femei care trebuia sa strige pe strazile orasului urmatoarele: ¨Astazi, la orele 5 de dupa amiaza, va fi condus Tomás, morarul¨si asta nu pentru ca ar fi murit, ci pentru ca mergea sau îl duceau la frizerie, sa se tunda. Atâta era de spiritual.

În 1924 s-a inaugurat Plaza de Toros, de la Calahorra si batrânului Tomás Alonso, i-a revenit sarcina de a cere cheile arenei. Este o ceremonie, prin care un calaret, cere de la presedintele arenei cheile de la poarta pe care intra taurii. Facea trei ture de arena, cu calul dresat si înmâna ceremonios cheile toreadorilor. A detinut aceasta functie aproape pâna la moarte. Fusese prieten bun cu Rioja, un crescator de animale, tauri si vaci de corida, se pricea chiar ca felcer.

Avea mult ¨genio¨, sau cum scrie chiar în monografia mentionata, ¨parecia al mismo Díablo¨.
În anii de dupa ´36, îsi pierduse fortele, dar chiar si asa el era cel care conducea totul. Ceruse sa îi faca un gemulet în camera unde dormea, în felul acesta vazând tot ce misca la moara.

Pe vremea Razboiul Civil, mai facuse una de pomina. Avea în curtea morii un copac mare si stufos, la umbra caruia avea o piatra de moara, cu diametru considerabil, pe care o transformase în masa. Acolo, la umbra copacului îsi petrecea orele de ragaz, batrânul. Cum prin zona au ajuns si soldati italieni, acestia se asezau des la umbra copacului, în jurul mesei. A fost în stare sa-si smulga copacul din radacini pentru ca sa nu le dea satistactia asta soldatilor.

La un moment dat, fiica Maria, ramasa singura cu 5 copii, venise sa traiasca cu batrânul la moara. Bineînteles ca a avut parte de zile fripte cu el, din cauza ca era foarte încapatânat si pentru ca nu putea sa-i vada în ochi pe cei doi nepoti mai mari, care prea semânau cu familia ginerelui. Biata femeie , Maria , morarita, nu putea sa macine decât cu permisul tatalui. Si ea trebuia sa-si hraneasca copii. Asa ca într-o zi, se apuca sa macine ajutata de copii si asa a ramas. cu greu a acceptat batranul electricitatea în casa, dar dupa ce Maria a reusit sa-l convinga, nu a mai stins lumina nici ziua, nici noaptea.

Dar cum se zice, fiecaruia îi vine rândul sa plateasca. În ultimele 8 zile care i-au fost date, alaturi i-a fost numai prietenul, Rioja, crescatorul de animale.

Cum monografia cuprinde amintiri ale rudelor care au ramas în Calahorra, nu are rost sa intru în mai multe amânunte.

Cert e ca tatal lui señor, Teodoro, plecase de acasa de tânar, si rareori au fost în vizita la batrân. Asa ca amintirile lui señor sunt vagi, cu privire la cei de acolo.

miércoles, 9 de septiembre de 2009

Paseig de Gracia, Barcelona

aceasta acuarela a lui Raimundo Lopez, acuarelist din Barcelona, mi-a placut asa de mult pentru lumina care e foarte bine surprinsa.

Mai jos este încercarea mea si nu mi-a iesit ca al maestrului, dar e acceptabila pentru o începatoare ca mine.



martes, 8 de septiembre de 2009

Perspectiva


Aerial Perspective with Michael Sanders (youtube)

Copac înfrunzit

www.how-to-draw-and-paint.com
Pe youtube Painting Watercolour Trees-3
Painting Summer Trees (continued)
Part B
By Bob Davies