jueves, 30 de septiembre de 2010

Tango a la flamenco...


am vrut sa va pun un tango si un flamenco... ce combinatie mai buna...Diego El Cigala... si tango.

M-a prins rasaritul din nou între bratele tale...



Si pentru ca mi-am primit ratia de sarutari din departare...însotite de muzica la cerere astazi... v-am tradus si voua, dragele mele.
Aceasta a fost doar prima... celelalte au curs... era noapte acolo si prea dimineata aici. Ascultati si va bucurati de aceste voci superbe. Credea nealui ca noi nu cunoastem voci extraordinare de pe acolo. Se însela...

M-a prins rasaritul din nou între bratele tale
si m-am trezit plângând de fericire
Mi-am acoperit fata cu palmele tale
pentru a continua încà iubindu-te
Te-ai trezit tu, aproape adormita,
Vroiai sa-mi spui nu stiu ce
dar am facut sa taca gura ta cu mii de sarutari
si asa trecura multe, multe ore.

Pe când venise noaptea, apàru si Luna
si intrà prin ferestra ta.
Si câta frumusete când lumina cerului,
a iluminat chipul tau.

Eu m-am întors sa ma pun între bratele tale
Tu vroiai sa-mi spui nu stiu ce...
dar te-am facut sa taci cu mii de sarutari
si asa trecura multe, multe ore...

Amanecí otra vez entre tus brazos,
y desperté llorando de alegría
me cobijé la cara con tus manos,
para seguirte amando todavía
te despertarté tu, casi dormida,
tu me querías decir no se que cosas
pero callé tu boca con mis besos,
y asi pasaron muchas, muchas horas

Cuando llegó la noche, aparecio la Luna,
y entro por tu ventana
que cosa más bonita cuando la luz del cielo,
ilumino tu cara

Yo me volví a meter entre tus brazos,
tu me querías decir no se que cosas,
pero calle tu boca con mis besos
y asi pasaron muchas muchas horas...

Ea si el...


ELLA ES DE LA HABANA, EL DE NUEVA YORK
ELLA BAILA TROPICANA, A EL LE GUSTA EL ROCK
ELLA VENDE BESOS EN UN BURDEL
MIENTRAS EL SE GRADUA EN U.C.L.A.

ELLA ES MEDIO MARXISTA, EL ES REPUBLICANO
ELLA QUIERE SER ARTISTA, EL ODIA A LOS CUBANOS
EL CREE EN LA ESTATUA DE LA LIBERTAD
Y ELLA EN SU VIEJA HABANA DE LA SOLEDAD

EL HA COMIDO HAMBURGUESAS
ELLA MOROS CON CRISTIANOS
EL, EL CHAMPAGNE CON SUS FRESAS
ELLA UN MOJITO CUBANO
ELLA SE FUE DE GIRA A YUCATAN
Y EL DE VACACIONES AL MISMO LUGAR

MULATA HASTA LOS PIES, EL RUBIO COMO EL SOL
ELLA NO HABLA INGLES Y EL MENOS ESPAÑOL
EL FUE A TOMAR UN TRAGO SIN SOSPECHAR
QUE IBA A ENCONTRAR EL AMOR EN AQUEL LUGAR

LO QUE LAS IDEOLOGIAS DIVIDEN AL HOMBRE
EL AMOR CON SUS HILOS LOS UNE EN SU NOMBRE

ELLA MUEVE SU CINTURA AL RITMO DE UN TAN TAN
Y EL SE VA DIVORCIANDO DEL TIO SAM
EL SE REFUGIA EN SU PIEL... LA QUIERE PARA EL
Y ELLA SE VA OLVIDANDO DE FIDEL
QUE SABIAN LENIN Y LINCOLN DEL AMOR
QUE SABEN FIDEL Y CLINTON DEL AMOR

ELLA SE SIENTA EN SU MESA, EL TIEMBLA DE LA EMOCION
ELLA SE LLAMA TERESA Y EL SE LLAMA JOHN
ELLA DICE HOLA CHICO, EL CONTESTA HELLO
A ELLA NO LE PARA EL PICO, EL DICE SPEAK SLOW
EL SE GUARDO SU BANDERA, ELLA OLVIDO LOS CONFLICTOS
EL ENCONTRO LA MANERA DE QUE EL AMOR SALGA INVICTO
LA TOMO DE LA MANO Y SE LA LLEVO
EL YANQUI DE LA CUBANA SE ENAMORO

LO QUE LAS IDEOLOGIAS DIVIDEN AL HOMBRE
EL AMOR CON SUS HILOS LOS UNE EN SU NOMBRE

ELLA MUEVE SU CINTURA AL RITMO DE UN TAN TAN
Y EL SE VA DIVORCIANDO DEL TIO SAM
EL SE REFUGIA EN SU PIEL... LA QUIERE PARA EL
Y ELLA SE VA OLVIDANDO DE FIDEL
QUE SABIAN LENIN Y LINCOLN DEL AMOR
QUE SABEN FIDEL Y CLINTON DEL AMOR

AHORA VIVEN EN PARIS
BUSCARON TIERRA NEUTRAL
ELLA LOGRO SER ACTRIZ, EL ES UN TIPO NORMAL
CAMINAN DE LA MANO, CALLE CAMPOS ELISEOS
COMO QUIEN SE BURLA DEL PLANETA Y SUS VICIOS

Y nos dieron las diez

Am venit din galaxia mea pentru a studia aceasta lume...


Vine desde mi galaxia a investigar este mundo
Lo encontré detrás de una esquina y me bastó un segundo
Para saber que aquí flotan de la mano lo trivial y lo profundo
Y en el círculo vicioso del hombre y sus hazañas
Descubrí cosas de buena apariencia pero sin entrañas
El hambre y el caviar bajo sus pestañas
Y mujeres que perfuman su indecencia con Channel
Y disfrazan de Oscar de la Renta un cuerpo infiel
Descubrí que aquí el amor es una hipótesis inconclusa
Sé que tienen una vaga idea pero sigue difusa
No sé cómo le hacen los poetas para encontrar sus musas
Aquí hombre es el que tiene mujeres y vida de tormenta
Sin saber que hombre es el que tiene una y la mantiene contenta
Del otro lado del sol hay un mundo en decadencia
No es casualidad que tierra rime con guerra
Del otro lado del sol hay un mundo en decadencia
No es casualidad que humano rime con tirano
Es increíble pero aquí nadie se tiende la mano
En mi galaxia la especie se extingue y es inevitable
Abunda el amor pero no hay sol ni agua potable
Mientras ustedes siguen discutiendo el asunto del desarme
A veces Dios le da pan precisamente al que no tiene dientes
Para que su peor castigo sea el día que te arrepientes
Del otro lado del sol hay un mundo en decadencia
No es casualidad que tierra rime con guerra
Del otro lado del sol hay un mundo en decadencia
No es casualidad que humano rime con tirano
He venido navegando más de cien años luz
Y encontrarme con estos es más triste que un blues
Será mejor ir preparando mi maleta
Pues prefiero morir de sed en mi planeta
A ser un personaje más de esta triste historieta

miércoles, 29 de septiembre de 2010

Haideti la dans fetelor. E soare, e cald si e bine aici la MINE!!!

Abia acum îmi beau cafeaua în compania voastra, dragele mele. A doua...pentru ca prima mi-a oferit-o în oras X. Dragut din partea lui...m-a vazut pe strada si m-a dus si adus din oras. Am fost sa-mi fac analize. Medicii mei vor sa vada daca nu am sa crap din lipsa de potasiu...din cauza medicamentelor diuretice. Furosemid... Asa ca a trebuit sa ma supun ordinelor si sa-mi dau iar sângele.

... astazi este greva generala. Nu misca mai nimeni pe strada. Pe Marta nu am trimis-o la colegiu din acest motiv. Pot fi pichete pe sosea si sa nu ajunga în oraselul vecin. Lumea doarme în casa. Doar Pixel a fost asa de nesimtit si mi-a scos iar cearceafurile din dulapul din camera lui señor. Este un derbedeu. La 2 noaptea alerga de dezmetic ce e, la mansarda, facând un zgomot infernal. Reusise cumva sa-si prinda gâtul într-o punga de hârtie...în toartele acesteia si vuia toata casa. M-am trezit si... logic, am mers la frigider. Mi-am luat un ciorchine de struguri dulci... asa cum numai soarele Spaniei poate sa-i îndulceasca si fara nici o remuscare m-am înfruptat.... iam, iam...

Nu ma obsedeaza cântarul. Am un corp SUPERB!!! Ar trebui sa dau jos ceva de pe burtica...dar este neglijabil. Poate în iarna asta am sa am mai mult chef de gimnastica. Uneori am chef sa fac 800 de abdominale...alteori sunt lenesa si nu ma misc decât pe ritmuri de muzica sau... la smotrul din casa lui Enma fac efort cât sa-mi ajunga pe ziua respectiva. Asta am facut si ieri. M-am fortat càt am putut la ea, la curatenie, asta dupa ce dimineata i-am facut dus lui señor Tomas... un efort deloc neglijabil, având în vedere ca trebuie sa-l iau din scaunul cu rotile, sa-l asez cu chiu cu vai pe un scaun în cabina de dus...si apoi iar sa-l scot de acolo. Ca sa întelegeti ce efort este pentru spatele meu, este suficient sa va spun ca la spitale sau scoli de handicapati aceste miscari se fac între doua persoane sau cu ajutorul unor macarale electrice cu chingi. Deh... acasa bietii nostri români nu stiu ca în Vest lumea se gândeste sa-si protejeze spatele. Eu...sunt din Est si sunt puternica. Zau... nu glumesc. Si când te gândesti ca am plecat rupta de spate din România si am ajuns în prima casa din Italia sa ridic o femeie poliomelitica care cântarea peste 90 de kg... Credeti ca am avut la cine sa ma plâng? Sau multele mele prietene, care lucrau în aceleasi conditii aveau cui sa se plânga? Astazi mi se pare floare la ureche sa ridic un corp inert...

...Mi-e bine si astazi. Am dansat aseara, am dansat azi de dimineata. Am un corp atât de frumos. Solduri înguste. Blugii... chiar si ultimii cumparati îmi vin mari. Nu are rost sa va spun de primii cumparati anul acesta. Nu VREAU sa-i strâmtez. Ai avut dreptate Ajnanina cànd mi-ai spus sa nu-mi cumpar în primavara pantaloni pentru ca pâna în vara îmi vor veni foarte mari. Sunt încântata... Si am vazut si astazi marea. O suprafata inundata de lumina. Eu o VAD si o SIMT chiar daca sunt în masina si povestesc...

... Ieri dupa amiaza am fost toata familia la vaccinul antigripal. Si fara nici o remuscare am mâncat pe banii lui sefu cea mai scumpa înghetata... în jur de 5 euro bucata...de ciocolata si trufe, frisca naturala, topping de caramel, cireasa si napolitane... Haha... Eu... nu mâncasem nimic toata ziua. Sefa... doar o cafea... deh... mâncase la prânz. Saliva si nu a rezistat sa nu ia un pic de caramel... iammy, iammy... Astazi am sa mai cobor înca odata în oras. Am trimis deja bani copilului dar trebuie sa dau o raita prin magazine. Oare vor fi deschise? Hm... cred ca nu... Deci trebuie sa-mi replanific ziua. Da... pantaloni de strâmtat la Enma, o camasuta ...da da.. si un prosop mare, pe care mi l-a dat ieri. Si mai am si cele patru cearceafuri ale lui Angela, vecina care a trebuit sa vina ieri sa ma vada. Sotul îi spusese ca sunt slaba rau. Ma vazuse duminica în leggingsi si tricou mulat. Dar nu sunt slaba. Am 62 de kg. Sânii mei nu par chiar doua stafide uscate. Sunt mai netezi sa zicem asa.... Eu nu pot face GREVA?! Nu pot...pe sefa au taxat-o 300 de euro la ultima greva. Pe mine, seful m-ar taxa cu salariul pe o luna...si copii din ce-ar trai?!

... Asistentele de la ambulatoriu... care ma cunosc cu toatele de la vizitele la domiciliu pe care i le fac lunar lui señor pentru analizele de sintrom... coagularea sângelui , mi-au spus ca arat SUPERB si ca am întinerit multi ani. Doar fiica lui señor îmi spunea ca m-am urâtit si arat ca o baba de 60 de ani. Asta e... eu plutesc si dansez si acum... sezând în fotoliu. Misc umerii si stau picior peste picior... Sunt ZEITA casei mele. Si NIMENI nu-mi poate lua aceasta senzatie de bine. Oare ar trebui sa-mi cumpar o masina? Nah.. la ce-mi trebuie! Miscarea face bine! Haideti la dans fetelor. E soare, e cald si e bine aici la MINE!!! Ce mai asteptati?!...
Carmen, Leo, Ajnanina, Mikka, Gio, Ioana, Angela, Ema, MyEyesOnYou, Antoaneta, Pansydra, Adina, Marada, GreenEyes ,Lizzie... unde suntetiiiiii ?... Sunteti multe si tare dragi îmi sunteti si iertati daca nu v-am pomenit pe toate.

martes, 28 de septiembre de 2010

Felina?! gatopardo... da


exista si tango... sa nu uitam... felina din mine se trezeste câteodata si sfâsie în carne vie. Daca iau mâine banii îmi cumpar neaparat pantofi speciali pentru dans. Îmi merge foarte prost internetul. Si înca nu a ajuns acasa seful sa-mi fure din semnal. Deh... am sa-mi închid laptopul, asta e.

Puternica si mai frumoasa ca oricând...

Si pentru ca mi-am început dimineata plângând pe cea mai proaspata dedicatie venita de dincolo, de peste mari si oceane, acolo...unde era deja miezul noptii când eu îmi beam cafeluta... Plâng de fericire. Nu sunt regrete nici durere în lacrimile care se preling din ochii mei. Sunt lacrimi de multumire pentru ca am cunoscut o persoana deosebita si pentru ca am gasit timp sa ne CUNOASTEM si sa ne RESPECTAM ... como seres humanos.

... De zile întregi simt nevoia sa-mi curat sufletul de pornirile si trairile unei veri care a trecut. Nu stiu daca voi mai avea o vara fierbinte ca si aceasta. Sincer nici nu-mi doresc. Mi-a raspuns la atâtea întrebari. Ma simt pe deplin rasplatita de viata. Mi-am învins acea ura pe care o aveam fata de Barbati. Nu-i mai privesc ca pe dusmani. Suntem egali. Nu suntem cu nimic deosebiti. Am întâlnit barbati de vis si altii ... Si i-am iubit pe fiecare în parte si în acelasi timp. Si-i iubesc în continuare. Pe unii i-am mintit...altii m-au mintit pe mine. Am râs în sinea mea si au râs satisfacuti în sinea lor. Dar ... am iubit. Si mi-a lipsit mult aceasta senzatie. Iubirea, dorinta, visarea. Acum... plutesc pe strazi. Nu caut, nici nu cred ca am cautat pe cineva anume. M-am cautat doar pe mine. Si ... m-am gasit. Puternica si mai frumoasa ca oricând. Mai sigura pe mine si fericita ca sunt FEMEIE.

...Privesc printre zabrelele livingului la soarele care abia reuseste sa încalzeasca aceasta zi de toamna. Ascult Ricardo Arjona... Sunt undeva pe o plaja în Caraibe, jucându-ma în nisipul alb, atât de alb, cu un pusti de 3 anisori ... atât de negru si atât de dulce. Eu sunt doar un albatros, ajuns din întâmplare pe tarâmurile atât de îndepartate de destinatiile mele. Eu sunt acolo... si primesc miile de sarutari... (besaurios, Ju)... Stii ca am sa te iubesc întotdeauna, prieten drag. Ce frumoasa este o prietenie lipsita de minciuni inutile si obositoare. Ce înseamna 15 ani care ne despart?! M-ai facut sa plâng si astazi... Dar face parte din vindecare si tu ai darul vindecarii. Am sa-ti fac portretul, zilele acestea. Am sa încerc chiar sa-i pun culori de abanos si am sa pun si roseata în obraji. Chiar ai rosit? Rositi si voi...nu stiam?! Dar mai am multe sa învat despre tine... poate ascultând poeziile pe care nu ai apucat sa mi le reciti. Poate am sa ascult mai multi muzicieni din cei pe care nu am avut timp sa-i ascult în aceste saptamâni. Somn usor! Si bucura-te de cei multi din familia ta. Da... îti multumesc ca m-ai cautat si înca nu m-ai uitat. Am sa visez astazi la pielea ta de abanos. Noapte buna...pe româneste si Besaurios... pe când te vei trezi dimineata si din partea mea . Si da... sa înotati vineri cu delfinii... am sa fiu si eu cu voi.

Multumesc VIETII pentru ca mi-a daruit CLIPE... Multumesc ca m-a ÎMBOGATIT!!! Multumesc ca am ochi sa VAD, suflet pentru ca sa DARUIESC, inima pentru ca sa IUBESC... Picioare si plamâni pentru ca sa ALERG, aripi...pentru ca sa ZBOR!!!

Jesus Verbo no Sustantivo...


(hablando) ayer, jesus afino mi guitarra y agudizo mis sentidos, me inspiro
papel y lapiz en mano, apunto la cancion y me negue a escribir
porque hablar y escribir sobre jesus es redundar, seria mejor actuar
luego, algo me dijo que la unica forma de no redundar es decir la verdad
decir que jesus es accion y movimiento, no cinco letras formando un nombre
decir que a jesus le gusta que actuemos, no que hablemos
decir que jesus es verbo no sustantivo. //


Jesus es mas que una simple y llana teoria
¿que haces hermano leyendo la biblia todo el dia?
lo que ahi esta escrito se resume en amor, vamos ve y practicalo
jesus hermanos mios es verbo no sustantivo
Jesus es mas que un templo de lujo con tendencia barroca
el sabe que total a la larga esto no es mas que roca
la iglesia se lleva en el alma y en los actos no se te olvide
jesus hermanos mios es verbo no sustantivo

Jesus es mas que un grupo de señoras de muy negra conciencia
que pretenden ganarse el cielo con club de beneficiencia
si quieres tu ser miembro activa tendras que presentar a la directiva
tu cuenta de ahorros en suiza y vinculos oficiales
Jesus es mas que persignarse hincarse y hacer de esto alarde
el sabe que quiza por dentro la conciencia les arde
jesus es mas que una flor en el altar salvadora de pecados
jesus hermanos mios es verbo no sustantivo

Jesus convertia en hechos todos sus sermones
que si tomas cafe es pecado dicen los mormones
tienen tan poco que hacer que andan inventando cada cosa
jesus hermanos mios es verbo no sustantivo
Jesus no entiende por que en el culto le aplauden
hablan de honestidad sabiendo que el diezmo es un fraude
a jesus le da asco el pastor que se hace rico con la fe
jesus hermanos mios es verbo no sustantivo


De mi barrio la mas religiosa era doña Carlota
hablaba de amor al projimo y me pincho cien pelotas
desde niño fui aprendiendo que la religion no es mas que un metodo
con el titulo "prohibido pensar" que ya todo esta escrito
Me bautizaron cuando tenia dos meses y a mi no me avisaron
hubo fiesta piñata y a mi no me preguntaron
bautizame tu jesus por favor, asi entre amigos
se que odias el protocolo hermano mio

Señores no dividan la fe las fronteras son para los paises
en este mundo hay mas religiones que niños felices
jesus penso "me hare invisible para que todos mis hermanos
dejen de estar hablando tanto de mi y se tiendan la mano"
Jesus eres el mejor testigo del amor que te profeso
tengo la conciencia tranquila por eso no me confieso
rezando Dos padres nuestros el asesino no revive a su muerto
jesus hermanos mios es verbo no sustantivo

Jesus no bajes a la tierra quedate ahi arriba
todos los que han pensado como tu hoy estan boca arriba
olvidados en algun cementerio, de equipaje sus ideales
murieron con la sonrisa en los labios
porque fueron verbo y no sustantivo

Fuente: musica.com

Ricardo Arjona

domingo, 26 de septiembre de 2010

Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight...



Come along it is the break of day
Surely now, you'll have some things to say
It's not the time for telling tales on me

So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of hurt
Tomorrow we'll be free

Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't Turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found

Well it's been rough but we'll be just fine
Work it out yeah we'll survive
You mustn't let a few bad times dictate

So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of work
Tomorrow we'll be free

Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found

Plimbare cu bicicleta...

Sunt la figurat în al noualea cer. Am fost cu sefii cu bicicleta. Planuisem de ieri cu Enma si am ramas un pic chiar speriata când m-a sunat pe la 17:30 sa ma cheme la o cursa ìn compania lui seful, care este profesionist, cu bicicleta usoara de curse si cu antrenament serios de fotbalist în muschii picioarelor. Asa a si fost. Pe la amiaza îi spusesem lui sefu sa-i umfle rotile bicicletei lui Enma... dar am uitat ca poate si bicicleta primita cu împrumut de la fratele lui ar trebui verificata. Asa ca dupa vreo 700 de metri l-am întrebat cu juma de gura daca nu i se par prea moi rotile mele. M-a facut cu ou si cu otet si ... am facut cale întoarsa. Pe drum... lânga un container... vazusem eu un patut pentru Pixel... în stare ireprosabila...si nu mi-a fost rusine sa-l iau de acolo. Enma ... râdea de mine:

- Eu nici nu l-am vazut.
- Tu!? ... nici daca calcai pe el nu l-ai fi luat!!! Dar eu sunt românca si prin urmare tiganca. Ce? E în stare mai buna decât cea pe care o ai tu la pisica ta.

Asa a pus ea patutul- covata în masina de spalat si acum în uscator. Pixel va avea si el un culcus potrivit....

Deci... unde ramasesem... a da... la cei 18,5 km pe care seful ne-a fortat sa-i facem. Si nu orice traseu. Urcare la mânastire . Dupa vreo 5 km... ma vaitam la Enma ( seful era mai în fata si nu ne auzea)...:
- Sefa... nu mai am carne... între picioare. Va trebui sa-mi pun cuburi de gheata!!!
Enma facea pe ea... a trebuit sa se dea jos de pe bicicleta...pentru ca eu numai prostii vorbeam.

Dragutul de sef ne pregatea:
- Gagicilor... urmeaza podul... veti schimba vitezele... încetul cu încetul si trebuie sa urcati...

De urcat am urcat noi... cu greu... si am fost tare mândre de noi. Eu, nu stiam ce ma asteapta mai încolo. Deci... cum am luat-o pe ruta de Uldecona... la un moment dat parasesti soseaua civilizata, adica asfaltata cum se cuvine si iei colina în piept. Da... urcus cu o înclinatie de cel putin 15%... daca nu mai mult. Ma rog... am scuipat si ultimele picaturi de catran din plamâni, am si împins bicicleta în sus... dar am ajuns. Sa nu credeti ca seful ne-a lasat în pace. El...urca, iar cobora...iar ne îmbarbata,ma ajungea în urma...si tot asa...între mine si Enma... care la un moment dat ramâsese mult în urma. I se facuse rau si aproape ca-i venea sa vomite...Daca mai punem si vântul puternic din fata, care ne facea mai dificila tentativa... pot sa spun ca am dat dovada de multa ambitie. Era atât de puternic vântul dinspre munti ca uneori aveam senzatie ca ma da cu bicicleta de pamânt. Ma simtem... Alberto Contador facând Turul Frantei (nu a participat la turul Spaniei)... hihihi...

Da. Am ajuns la manastire, ne-am spalat pe fata si mai departe... coborârea unor serpentine. Va jur ca la una din ele, de 90 de grade, m-am dat jos, chiar daca nu aveam viteza. Mi-a fost frica ca am sa o iau drept înainte printre pini si alte tufe. Dar dupa 20 de metri am urcat din nou pe bici...si nu m-am mai frânat. Tipam de bucurie. Adrenalina la maximum....

Am ajuns în casa. o ora si un sfert... Sfertul de ora l-am putea chiar taia... au fost povestile cu unul dintre fratii lui sefu ...pe traseu...si întoarcerea pentru umflatul rotilor mele. Suntem multumite. Nu ne dor partile esentiale. Nu avem nevoie nici de cuburi de ghiata... dar nici cu seful numai mergem. Fiecare pe traseul lui. Noi... suntem babe... el este un armasar neîmblânzit...

La intrarea în casa... mesaj de la copil. Urasc mesajele cu suna-ma...
- Vrei sa-ti spun o veste buna, mami?
- Spune-mi-o... oricum o sa ma coste alti bani...
- M-a lasat masina... la intrare în Ampolla...am dus-o cu platforma la atelier si marti o ducem la tester.

Nu are rost sa-mi stric buna dispozitie doar pentru atât. Multumesc lui Dzeu... ca e sanatos, frumos. Da...parca am vrut sa-mi fac un toc la un dinte... Iar va trebui sa astepte. Dar nu ma plâng. Toate sunt trecatoare si mi se întâmpla sa fiu într-o perioada atât de relaxata încât numai bag de seama astfel de inconveniente. Parca ma sfatuia Lizzie ca ar trebui sa-mi fac o rezerva strategica si pentru mine. Ma tot întreb eu... CÂND? Cànd voi ajunge la faza aceea? E bine... trag aer în piept. Señor asteapta sa-l culc... deci peste 30 minute am sa fiu într-o vana de apa fierbinte... si daca as simti macar un pic de oboseala as avea speranta unei nopti de somn. Dar nu se arata. Sunt orele 20.30... noaptea este foarte lunga... singura. Da ...singura, cu mâna pe telecomanda sau poate am sa încep sa citesc cartea pe care tocmai a terminat-o Enma...

Hasta mañana...

Y say a little pray ...



FROM THE MOMENT I WAKE UP,
BEFORE I PUT ON MY MAKE-UP,
I SAY A LITTLE PRAYER FOR YOU.
WHILE COMBING MY HAIR NOW,
AND WONDERING WHAT DRESS TO WEAR NOW,
I SAY A LITTLE PRAYER FOR YOU.

FOREVER AND EVER, YOU´LL STAY IN MY HEART
AND I WILL LOVE YOU.
FOREVER AND EVER, WE NEVER WILL PART.
OH, HOW I LOVE YOU.
TOGETHER, FOREVER, THAT´S HOW IT MUST BE.
TO LIVE WITHOUT YOU
WOULD ONLY MEAN HEARTBREAK FOR ME.

I RUN FOR THE BUS, DEAR,
WHILE RIDING I THINK OF US, DEAR,
I SAY A LITTLE PRAYER FOR YOU.
AT WORK I JUST TAKE TIME
AND ALL THROUGH MY COFFEE-BREAK TIME,
I SAY A LITTLE PRAYER FOR YOU.

FOREVER AND EVER, YOU´LL STAY IN MY HEART
AND I WILL LOVE YOU.
FOREVER AND EVER, WE NEVER WILL PART.
OH, HOW I LOVE YOU.
TOGETHER, FOREVER, THAT´S HOW IT MUST BE.
TO LIVE WITHOUT YOU
WOULD ONLY MEAN HEARTBREAK FOR ME.

I SAY A LITTLE PRAYER FOR YOU.
I SAY A LITTLE PRAYER FOR YOU.

MY DARLING, BELIEVE ME,
FOR ME THERE IS NO ONE BUT YOU!
PLEASE LOVE ME TOO.
AND I´M IN LOVE WITH YOU.
ANSWER MY PRAYER NOW, BABE.

FOREVER AND EVER, YOU´LL STAY IN MY HEART
AND I WILL LOVE YOU.
FOREVER AND EVER, WE NEVER WILL PART.
OH, HOW I LOVE YOU.
TOGETHER, FOREVER, THAT´S HOW IT MUST BE.
TO LIVE WITHOUT YOU
WOULD ONLY MEAN HEARTBREAK FOR ME

O mio babbino caro..., Madame Butterfly... Carmen



arta si proverbe Olbinski

de la Juan... care niciodata nu ma abandoneaza. Un om caruia îi datorez acesti 4 ani...

Las pertenencias

Check out this SlideShare Presentation:

M-am lipit de fereastra Giuliei...


Da stiu, veti spune ca sunt doar un pisic tânar si nu am experienta vietii. Dar va înselati. Noi venim pe lume filozofi. Si apoi nu sunt la prima mea viata. Am renascut si am vrut sa vin în viata Giuliei. Ca sa o urmaresc de aproape. Alerg prin casa, fac salturi de 2 metri în nebunia mea, dar sunt cu ochii pe ea. Nu-mi scapa nici un gând de al ei, chiar daca muzica ei ma cam deranjeaza. Prea multi decibeli. Ajunge doar sa-mi închid un pic ochisorii galbui si am citit-o. Încearca sa descifreze misterul. De ce este atât de calma si linistita în ultimele zile. Oare o fi toamna? Oare o fi frigul care-i place asa de mult? Nu stie înca. Stie doar ca este calma... un calm dincolo de asteptari, dincolo de toate obisnuitele nelinisti...

O urmaresc prin casa. Rufele de pus în masina, casa de maturat, praful de sters, toalete de spalat. Acum mi-a dat sa ma joc cu un pai. Eu, mic si prost cum sunt am acceptat acest joc pueril. Deh, mai sunt urme ale puiului din mine si nu rezist sa ma mai joc din când în când. Cel mai mult îmi place sa trec pe sub televizor. Acolo sunt o multime de cabluri si pericolul de a da jos aparatul TDT este asa de incitant încât nu rezist tentatiei de a face o boacana. Nu... nu ma va pedepsi. Nu stie sa fie autoritara. Ea iarta pe oricine pentru ca-i judeca prin prisma faptelor ei. Stie ca si ea ar face la fel. Si ea este jucausa ca si mine. Deci nu mi-e frica de nimic si de nimeni... cam asa este deviza noastra. Cred ca ne simtim bine împreuna. Ea ma mângâie iar eu o raspaltesc cu muscaturi. Ieri... nu am lasat-o sa faca gimnastica. Aveam o pofta nebuna sa-i musc picioarele cu care facea ample miscari în aer. De câte ori îsi cobora piciorul la sol... eram pe ea. Hat...o prindeam cu labutele si-mi înfigeam dintii. Nici cu dansul nu are noroc sa scape de mine. Eu...nu aud muzica si atunci nici nu înteleg de ce face ea atâtia pasi înainte si înapoi. Eu... ma ascund pe revistele de sub televizor. Este un dulapior fara spate, asa ca ea îmi arata ciorapul cu degetele de la picioare când prin fata televizorului...când prin spatele dulapului. Eu... nu rezist si ma agàt cu ghiarele de ea. Marta râde de noi... señor doar zâmbeste si-si face cruce. Spune ca suntem doi nebuni ajunsi în casa lui. Deh... asta e viata señor! Nu poti sa ai parte de liniste nici macar pe banii tai. Si apoi mai vine si Enma si ma provoaca la joaca si eu uit ca sunt de fapt un motan filozof, trecut prin câteva vieti. Da... am si uitat persoanele pe care le-am cunoscut în celelalte reîncarnari ale mele. Stiu doar ca am ramas din fiecare viata cu mai multa întelepciune. Poate am sa-i transmit ceva si Giuliei, dar pe moment sunt ocupat cu o musculita si fac raliu prin casa pentru ca sa o prind. Daca ar fi pus astia covoare pe jos nu derapam asa de mult. Si uite... acum o ia pe casa scarilor în sus si iar trebuie sa fac salturi din doua în doua trepte. Si apoi... i-am spus de atâtea ori Giuliei sa-mi deschida larg fereastra din camera ei. Ma deruteaza perdeau data la o parte si ma ciocnesc cu geamul închis. Mi s-a întâmplat deja de doua ori si zau ca nu e o placere sa te trezesti lipit de fereastra si sa nu ai de ce sa te agâti. Mi-am rupt chiar si o mustata si asa nu am sa plac tinerelor feline de prin cartier. Desi... am citit eu pe buzele lui Enma... ca ar vrea sa ma duca la castrat, pe banii Giuliei... hahaa... vom mai vedea noi daca nu voi putea sa-le schimb gândurile. Zau nu mi-ar placea sa-mi pierd barbatia. Giulia îmi face câte un gâdi-gâdi la coite si apoi râde cu Enma pentru ca eu ma supar si-mi apar odoarele cele mai de pret. Da... de vina sunt eu pentru ca ma plimb pe la nasul ei când ea face abdominale. Sunt de fapt un motan-càtel. Unde merge ea si eu hop-top... Nu cumva sa pierd vreun gând de al ei.

Am reusit sa-i dau de înteles ca nu ma încânta numele pe care mi l-au pus... e ca si Dixie--- nume de fata . Asa ca am cerut schimbare de nume. Pixel... daca chiar îi place ei ecranul laptopului sau Axel... ca-mi place mie Guns and roses. Dar poate sa le foloseasca pe amândoua... nu ma deranjeaza. Si acum am sa o însotesc în curte. Ea vrea sa mature frunzele cazute iar eu am sa ma asez pe marginea bazinului de pesti sa descifrez misterul petelor rosii care se misca pe acolo. E soare si cald la noi. Pe la zece se vedea marea ca o sufrafata alba stralucitoare. Nu puteam sa ma uit la ea. Ma orbea. Si apoi... este asa de placut afara. Eu abia acum descopar toamna. Lasati-ma sa ma bucur de soarele blând si de vântul, potolit acum. Chiar... nu-mi place vântul puternic si ma sperie cortina cu fire de plastic care se lovesc amenintator de poarta de aluminiu. Profit sa ies cu Giulia în curte. Înca nu am vizitat vecinii... dar ajung si pe la ei. Am auzit ca sunt niste motani batrâni la casa lui David. Ia sa vad si eu cu ce se deosebesc de mine înafara de faptul ca lasa mult par.

sábado, 25 de septiembre de 2010

A venit oare toamna?



Stau si cochetez cu ecranul alb al unei postari. Înca visez culorile màrii, rocile de la cala Sol del Riu, palmierii care se aplecau în bàtaia vântului. M-am trezit de dragul Enmei la 7:40. De cu seara fusesem la jogging. Nu am putut face tot traseul alergând. Au început vânturile si e greu sa respiri cu vântul în fatà. Asa ca am facut câteva sute de metri si la pas. Muzica acopera gândurile noastre. Ea este foarte rezervata cu sentimentele ei. Daca face vreo confidenta este întotdeauna însotita de lacrimi. Si nu spune niciodata ceea ce eu stiu prea bine. Mai bine decât ea, chiar. Dar e mai bine asa pentru ca poate ca mi-ar scapa ceva si nu as vrea.

Facem parte din tabere adverse. Eu sunt vânatorul iar ea... este prada prin definitie. Nu este prada mea, ci metaforic spus. Ne nastem predestinati sa fim una sau alta. Poate cel mai bine am surprins aceasta diferenta în poezia Motivele lupului. Va trebui sa o traduc într-o buna zi. E mai bine sa tac. Sa ne spunem doar inutile prostioare. O iau uneori de brâu sau de umeri si mai fac o gluma. Îmi trage câte o înjuratura si râdem. Ba, a început si ea sa danseze pe strada. Ma rog, pe faleza din apropierea casei. Nu prea circula lume, asa ca nu se rusineaza deja nici ea. Eu sunt vinovata. Dansez si dau din fund la fiecare încetinire de ritm.



Mà întrebai Ioana, cum e sa alergi si ce simti. Uneori nu simti. Uneori muzica îmi ghideaza pasii, miscarile, fâlfâitul de aripi. Pentru ca întotdeauna fâlfâi din aripile mele, brate de albatrosi, întinse pentru a-si lua zborul. Marea este cea care cere sa-ti iei zborul, survolând largi distante. în zbor catre destinatii închipuite. Si eu zbor ... Astazi sub pe bulevardele Barcelonei. Trec pe sub copaci care încep sa-si arate ramurile golite de frunze. Admir cladirile în stil Gaudi, ma asez pe o terasa în Plaza Real si-mi beau cafeaua solitara. Poate ajung si la Sagrada Familia, desi stiu ca este baricadata de schele. Urmeaza vizita Papei, în noiembrie... asa ca se fac o multime de lucrari. Da... urc pe Rambla, amestecata în puhoiul de turisti. Pestrit amalgam de natii si trasaturi. Nu trebuie sa fiu acolo fizic vorbind. Ajunge doar ca porii mei sunt îmbibati astazi de Barcelona. Mâine... mâine am sa fiu într-o sala de lectura, în NY, cu lampadare verzi pe masà si am sa citesc poezii de Walt Wittman...

...Mi-e frig. Pixi s-a linistit. Si-a reluat somnul în fotoliul de lânga fereastra. Razele soarelui care patrund printre zabrelele persianelor învaluie livingul într-un dulce mister. Señor, doarme deja. Marta, cu acelasi aer de negànditor, asezata lânga mine în fotoliu. La radio... fraze pe care nu le ascult. Da... azi de dimineata am ascultat-o pa Maria Calas. Undeva puneau în scena Carmen... Am dat la maxim si am cântat frânturi din celebra arie.



Scriu... si ascult muzica care sa încerce sa ma faca sa nu simt decât ritmuri. Nu trebuie nici macar sa ma misc. Chiar si asa, cu picioarele catarate pe marginea fotoliului...eu dansez. îmi simt unduirea corpului de felina. Sunt Ghepardul.... Gatopardo... Si acum, am sa-mi întind muschii prea încordati si am sa dau o raita prin savana. Nu caut nici o prada, dar trebuie sa-mi fac simtita prezenta. Asta pentru ca sa nu pasca prea în liniste turmele de zebre si alte lighioane pe acolo... Chiar mi-ar prinde bine o halca de carne. M-am cam saturat de obisnuitele mele salate.

viernes, 24 de septiembre de 2010

knock knock knocking on heavens door



si pentru ca tocmai m -am întors de la o plimbatre si o poveste cu Lizzie, e soare...m-am pus la masina de cusut si am o senzatie paradisiaca...hai sa ne bucuram de muzica buna.

jueves, 23 de septiembre de 2010

Andy & Lucas - Quiero Ser Tu Sueño



Si pentru ca am spus ca am dansat ieri si pe strada... pe refrenul acestei melodii a fost...

Pixi... doarme iar eu am gasit culorile care-mi lipseau









miércoles, 22 de septiembre de 2010

Unde eram acum13 ani?

Deci... seara... o cupa de sampanie în fata. Nu, nu ma certati... nu am baut de martea trecuta... pentru ca nu am simtit nevoia. Vinul nu ma atrage, berea nici pe atâta. Singura optiune a ramas o sticla de sampanie... nici nu m-am uitat la marca. Mi-a adus-o K., fiica lui señor la ultima vizita, acum cca. o luna. Înghetata, restul de înghetata din cutia cumparata pentru copii am terminat-o, asta pentru ca sa nu am grija ei. Si acum, dupa ce mi-am golit congelatorul de parte de provizii carnivore si legume congelate... (asta pentru ca s-au dus puii mei la noua lor casuta) si am lasat doar peste, peste si iar peste... deci ceea ce nu ma tenteaza deloc... sunt linistita. Deci am mâncat înghetata... fara sa mai manànc si salata. La tele ? Nu ma intereseaza ce dau. Ascult muzica LUI. Sefa ma cearta:
- De ce asculti la nesfarsit poeziile si muzica de la el?

Cum pot sa-i explic unei persoane care nu stie ce înseamna o metafora !? Trebuie sa stii sa citesti si sa simti o poezie. Trebuie sa ASCULTI un text de la o melodie. Si apoi depinde cine ti-o dedica. Depinde ce amintiri trezeste în tine. Pot sa ma îmbat cu o poezie si sa umblu cu capul în nori o zi întreaga. Pot sa muncesc... ascultând-o fara sa o ascult. Poate chiar sunt nebuna. De fapt am fost întotdeauna si am trait închisa în lumea mea. Fara sa scot nimic la suprafata. Si am sa retraiesc toate momentele... la nesfârsit.. si peste ani de zile. Si am dansat... în gând cu dansatorul de salsa. Da ... am dansat si salsa împreuna... în prima seara chiar. Atunci am ascultat si prima poezie împreuna si atunci mi-a dedicat si melodia ... señora de las 4 decadas. Si tot atunci a ramas uimit de muzica pe care o ascult, de picturile mele. Îmi pomenea de o piesa... si imediat i-o puneam... din colectia mea de pe Real Player...si nu ne mai opream sa ne surprindem placut. Miles besos....
Da... ar trebui sa-l numesc ... miles besos. Dar nu ar spune totul... si el este asa de mult. Atât de mult... ca nu mi-ar ajunge cuvintele. A plecat. Nu am sa-l mai vad poate niciodata... Dar mi-a trimis si astazi un mesaj. Sa plâng? Nu... Numai vreau sa o fac. Si totusi o fac. Da... nu am sa-ti mai ascult melodiile ce mi le-ai dedicat. Mama ei de viata...

... M-ai întrebat Ioana ce as face daca as avea 35 de ani. As face lucrurile mai bine. Mai cu cap.

As fi emigrat mai devreme. M-as fi realizat aici... Nu as mai fi femeie de serviciu. Mi-as omologa studiile. As da examene si mi-as cauta de lucru. As TRAI. Mi-as pune ochii pe un barbat cu bani...si as profita.
Acum? Nu am alte optiuni. Trebuie sa câstig cât mai multi bani si sa-i si folosesc cu cap. Si investitia în fiul meu este facuta cu cap. Este pentru linistea lui sufleteasca. Cea de care are nevoie orice tânar pentru ca sa nu îmbatrâneasca prematur, ca si mine. Da... eram batrâna acum cinci ani când am parasit România. Asteptam doar sfârsitul. Nu vedeam muntii care ma înconjurau pentru ca eram prea obosita. Nu ieseam la o terasa sa beau o cafea sau sa manânc o pizza. Eram prea obosita de munca si de viata. Ajungeam în casa... târziu, dupa o zi de munca epuizanta si nu faceam decât sa ma îmbuib cu mâncare, sa ma uit la un film si sa dorm. Si a doua zi de la început ... tot asa. Munca, controale peste controale la magazin, casa de construit, datorii la banci, parinti de ajutat...

Deci... acum 13 ani... unde eram? Da... într-un birou, functionara iara dupa mesele... pâna la 12 noaptea chiar... în magazinul soacrei mele. Da... un vis... devenit cosmar cu trecerea anilor. Un copil neglijat, locuiam la parintii mei... noi ne vândusem apartamentul crezând ca din 2500 de euro si din banii... care numai nu ieseau din magazin... ne vom construi casa visurilor noastre. Da... banii au ajuns pentru fundatiile uriasei noastre case. Visele? S-au pierdut undeva în anii de despartire. Doi straini ... unul, departe în strainatate. Da... casa este singura care mai creste si acum pentru viitoarele generatii. Macar vor avea o mostenire. Ce valoare va avea? Valoarea sentimentala a anilor pe care i-am investit construind-o. Dar... hai sa lasam asta...

Eu... traiesc pe moment aici. Si vreau sa lungesc momentul cât se poate mai mult. Vreau sa alerg, sa vad marea, sa ascult muzica care-mi place, sa pictez chiar, într-o zi mai trista decât cea de astazi.

... Astazi a fost o zi de 5 stele. Munca multa... cu drag facuta. Calarit pervazurile de la ferestrele din casa sefei , curatat baile, toate dulapurile oglinzi, în timp ce nora mea a maturat si spalat pe jos toata casa. Si nu e putin... cu garaj cu tot. Apoi... spalat bazinul de pesti, copiii, taiat crengile copacilor din curte... eu facut cel putin zece transporturi la containere. Si... pe când chiar numai puteam de dureri de spate... a venit sefa sa merg la alergarea zilnica....

... Alergat ca nebuna. Lasat pe ea mult în urma. Eu eram fericita... M-ai facut tu fericita... Ioana. Cu comentariul tau. M-a facut fericita Columbia, care a aterizat... sa-mi spuna ca va veni... dar a avut probleme... M-a facut fericita fiul meu, nora mea, pisoiul smecher... pentru care a trebuit sa deschid toate dulapurile din casa si sa urc de câteva ori scarile de la cele doua etaje. (El, pisoiul....dormea sub patul meu). Am fost fericita sa descopar acel clip superb, astazi dimineata... si sa-mi propun sa dansez pe el (ceea ce am si facut... timp de o jumatate de ora... dupa ce am vorbit cu voi... dragele mele). Am fost fericita... pentru ca mi-am luat portiile de pupici.... Si am fost fericita pentru ca stiam ca astazi îmi recapat patul si camera. Adica nu pentru ca pleca fiul meu... ci numai pentru ca patul meu îmi lipsea... Chiar ma batea gândul sa mai fac o cursa singura, dupa ce-l culcam pe señor... dar ati intrat voi dragele mele si bine ati facut. Asa am ajuns sa dansez. Sau poate am fost fericita pentru ca încep sa-mi regasesc LINISTEA...Leo?


...Mi-am pus rochita albastra si ciorapei (mi-au facut bataturi papucii de astazi... si nu am putut sa-mi pun sandale potrivite), castile pe urechi, muzica la maximum.... si la dans... sub ochii mirati ai pisoiului care nu întelegea de ce dau eu din fund... Deci... concluzie. Pe data de 27 merg sa vad daca au locuri la scoala de dans ... cursuri ieftine... organizate de primarie. Am nevoie de 2 locuri. Daca nu vor avea... am sa ma înscriu la alta sala de dans... dar acolo costa ceva mai mult. Acum depinde de programul pe care-l au. Daca este la o ora nepotrivita... adica prea târziu... nu am sa pot sa merg. Señor ar face urât de tot. Îl cunosc deja... Adica urâtul... ar fi ca s-ar cere în pat si eu nu vreau sa-si petreaca anii pe care-i mai are de trait în camera lui... singur. Si asa-l neglijez prea mult. Vorbim putin... Eu sunt cu castile pe urechi si ascult ale mele muzici... sau doarme dânsul. Acum mai are si obsesia motanului. Trebuie sa-l caut... sa nu se piarda dragul de el. Nu întelege ca PIXI este cel mai destept si educat motan de pe planeta. Este cumintel, curat, tace, doarme... atâta doar ca mi-a deschis sertarul de ciorapi si sutiene si a început sa le arunce prin camera. Dar nu am sa ma supar pentru o nimica toata. Deci... ramasesem la dans. Nu am prins pasii... sunt începatoare... asa ca am închis ochii si am dansat cum am stiut eu... si am transpirat aproape ca si la alergare... diferenta ? Pai la dans... respiratia este mai usoara. Deci... acum...

Eu merg sa-l rog pe PIXI sa intre în casa... si sa-l invit sa doarma cu mine în camera. M-a jignit Ieri noapte a preferat compania lui señor Tomas. Zau nu înteleg pisicile astea. La fel a facut si Nala, pisica Cristinei, pe care o adusesem sa doarma cu noi... când au fost ei plecati în Turcia. Deci... am baut si ultima picatura de sampanie... calda, am terminat tigara. Sunt 23:48... la nànic. Mâine? pai màine este joi...zi de târg... dar eu nu am bani. 5 euro...furati de la copii. Dar... daca primesc banii de pe rochia de nunta... am sa o scot la capat pâna la sfârsitul lunii. Daca nu... trebuie iar sa cer de la sefa... si zau ca nu-mi face nici o placere. Banii ceruti...trebuie returnati imediat ce-mi iau salariul. Da... ar trebui sa-mi gasesc un bogatan care sa ma pensioneze, cum zice Enma... adica sa ma întretina bine. Dar ce fac cu copii, cu mama si cu tata, cu casa... asta ca sa numai vorbim de copii, altii care mai au nevoie de mine. Deci... de lucru sa fie... ca viata de boierie nu e de mine... Si apoi... m-as plictisi. Si apoi... ce s-ar face señor Tomas si Marta fara mine? Si Enma... cum ar suporta viata fara mine? Deci... nu ma pensionez... înca.

... Si am sa mai dansez cu PIXI înca odata pe melodia aceea de la postarea anterioara. Uitati si va minunati... ce miscari au latino astia. Trebuie sa învat si eu. Nu ma las la ei...

O alta tura de pupici la tine... Ema... si bine te-am regasit, prietena draga. Prea mi-ai lipsit lunile astea si am luat-o razna fara sfaturile tale întelepte.
Si pentru ca o admir pe MyEyesOnYou... ti-o recomand si tie, Ioana... este Femeie cu F.... asa cum trebuie sa fim noi toatele si cum sunt toate prietenele mele... Leo, Ajnanina, Mikka, Ema, Giovanna, GreenEyes, Lizzie... Maresz, Ibi... Femei...una si una. Persoane mai bune decât mine...

Xtreme Te Extrano ~ Original version

martes, 21 de septiembre de 2010

Pixi... gatopardo pripasit la casa noastra

Deci... ma numesc Pixi, pentru ca asa m-a botezat Cristina. Probabil am si alt nume, dar cum m-am ratacit, bun e si asta. Se pare ca am dat peste niste stapâni inimosi. M-au lasat sa fac ce vreau si mi-au dat de mâncare. Mi-au pus chiar si nisip sa am unde-mi face treburile. Destepti umanii astia. Deocamdata am sa fac pe pisoiul cuminte. Nu deranjez desi mi-am scos deja ghearele la Enma... care se juca cu mine... dar imediat am început sa-i sug degetul si ea m-a lasat în pace. Da...îmi place sa-mi faca fotografii. Sunt un FRUMOS si nu ma deranjeaza lumina reflectoarelor. M-au prezentat astia si la Cristina...în Ferrol, asa ca acum sunt de-al casei. Încetul cu încetul am sa fiu stapânul lor. Sa ma acomodez si apoi am sa le arat eu cine comanda aici.

Am ajuns cu masina aici. M-am ascuns sub capota camionetei asociatului lui Juan, seful de pe aici...si cum ei nu au vrut sa ma duca mai departe... am ajuns pe strada. Eu doar am intrat la prima poarta. Sunt norocos as spune ... sau ei trebuie sa recunoasca ca au avut noroc ca am intrat la ei si nu am ales alta poarta. Ma rog... daca ma voi plictisi... voi merge mai departe. Poarta casei este tot timpul deschisa. Ma bucur sa va cunosc, oameni buni. Sper sa ne mai vedem pe aici. Cred ca e cazul sa fac si o baita... m-am cam murdarit acolo sub capota motorului. Pe curând!!!



El Duelo Manuel Mur Oti - Español (1908-2003).


¿Qué cómo fue, señora?...

Cum a fost, doamna?
Asa cum sunt lucrurile când vin din suflet
Ea era foarte dulce, iarà el era foarte bàrbat,
si o iubeam, iarà ea ma adora;
însa el, a facut umbra, se înterpunea între noi,
si în fiecare noapte, alaturi de fereastra ei,
imense buchete de trandafiri avea
si rosii garoafe si dalii de sidef.
Si când întunericul cobora
Si în înaltul cerului luna stralucea,
dintre palmieri înflorea cântul sàu
si ca o sageatà ajungea la casa ei.
Cum o iubea!... Cum îi cânta dorintele lui de dragoste
si cum vibra cu el a lui chitara!
Iarà eu, de dincolo de palmieri, cu urà îl ascultam,
Si între cânt si cânt mi se agàta câte o lacrima.
Lacrima de barbati, nu creada dumneata altceva,
Pentru ca si barbatii plâng, ca si femeile.
pentru ca si ei au sensibil, sufletul, ca si ele.
Nu am putut sa evit... Invidia e foarte neagra,
si suferinta din dragoste e foarte rea,
iarà când sângele se aprinde în vene,
nu e cine sa-l linisteasca, doamna...
Si într-o noapte..., - ce face gelozia!
l-am asteptat acolo jos, lânga vale;
tunete se spargeau, ploua, iarà râul,
asemenea venelor mele, umflat cobora.
Într-un sfârsit, în departare, l-am vazut prin întuneric;
venea cântând a lui nebuna speranta;
la brâu îi atârna cutitul
sub brat, vesela chitara.
Ajunse lânga mine linistit, senin;
îmi atinti în ochi, privirea lui rece;
îmi zise: Ma asteptai? I-am zis: Te asteptam!
Si nu am schimbat nici o juma de cuvânt.
Càci era brav bàrbatul, brav cum sunt barbatii puternici,
iarà barbatii puternici lupta, nu vorbesc.
- Cum o iubea!... Cutitul spuse
iubirea si ardoarea lui. Vuia din pieptul lui,
ochii îi straluceau, iarà între lovitura si lovitura
punea sufletul sàu!...
Nu a fost lupta între bàrbati, a fost lupta între tauri,
asta o stie bine bâtrâna vale;
însa mai mult decât iubirea si visarea
învinse invidia si ura,
si într-un sfàrsit cutitul meu l-a lasat întins
deasupra chitarei lui.
Nu aibà teama, doamna, sunt lucruri deja trecute...
Înca la sol, îmi spuse plângând:
Iubeste-o .... ca e buna!
Iubeste-o ... ca e sfânta!
iubeste-o .... cum am iubit-o eu !
Caci chiar murind... o iau cu mine în suflet!
Si am fost gelos, pe cel care asa-mi vorbea,
si am fost gelos pe acel care murea
si chiar murind, încà o iubea...
Iarà sângele orbi pupilele mele, iarà cutitul
în mâna îmi tremura de nervi, se înfundà
în pieptul lui cu ura si cu furie si sfâsiat-am
carnea lui, càutându-i sufletul...
Pentru cà în suflet lua cu el femeia mea...,
iarà eu nu vroiam sa o ia.

Traducere rapida...întrerupta de conversatia cu Cristina... pe tema pisica alba-neagra. Botezat... Pixi...

Gatopardo

M-am ales cu un pisoi. Negru cu alb, nu cred ca are mai mult de 6-7 luni. Eram în bucatarie cu señor când am auzit miorlaituri în partea dinspre piscina. Am iesit la fereastra camerei lui señor în timp ce Adrian deja cu o cutie de oase ramase de la pulpele de pui a iesit sa-i dea de mâncare. Mâtul... blând, frecându-se de picioarele lui Adi. Urmându-l în casa. A inspectat noul sau camin si a decis ca merge. E murdar dar pare bine hranit. Acum tocmai îl cautam prin casa. Am crezut ca a iesit pe usa întredeschisa, dar nu, pisoiul numai vrea sa puna nici o labuta afara din acest camin.
S-a frecat de picioarele tuturor din casa. A inspectat toate mobilele si rafturile disponibile. Acum, doarme pe masa de calcat la etaj. Señor l-a acceptat din prima clipa, crezând ca l-au adus copii.

Se comporta ca un catelus mai degraba. Culcat sub scaunul cu rotile, sau frecându-se de picioarele lui. Ca sa nu-mi faca probleme señor, imediat i-am trimis un mesaj Cristinei, nepoata lui, fiica lui Enma... iar señor stie ca nu putem sa o suparam pe fata, abandonând un animalut asa de dragut. Acum nu stiu cum am sa-i explic eu Cristinei ca acest motan este DESTEPT. Mai destept decât Nala, care este felina smechera, frumoasa... Dar asta e destept. O fi simtit ca aici este de el... eminente cenusii în casa asta. Ma refer la señor... mai putin la mine. Sincer nu ma intereseaza daca va face caca sau pipi prin casa. Am nevoie de compania lui. Eu i-as spune Gatopardo... ghepard...dar numai pentru ca în spaniola Gato...este pisica... deci pisica-leu. Señor l-a botezat Pepe... ceea ce mie mi se pare atât de comun. Am sunat-o si pe Enma ca sa o informez... sa o pregatesc. Acum problema este urmatoarea. Eu ar trebui sa merg la curatenie. Si ce fac cu pisi? Da... probabil am sa închid usa de la living, unde este señor si am sa-l las pe el stapân peste toate camerele.

Da... Adrian a si gasit ieri chirie în Ampolla. Au mers acum sa semneze contractul, sa preia cheile si sa smotruiasca. Vor mai petrece o noapte cu mine... si apoi am sa-i vad mai rar...dar totusi mai des decât pâna acum. Oraselul...la vreo 50 km de mine, am vazut doar plaja... e ceea ce conteaza de fapt. Cum s-ar spune, sunt la o aruncatura de bat de mine. Acum... cred ca am sa ma linistesc definitiv. Am copii si am pisica. Sunt pe cale de a deveni o perfecta batrânica... casnica, docila... imbecila. Si mi-am propus astazi chiar sa fac un portret... sper sa si ajung sa-l fac.
Si da... m-am cântarit... 61,6 kg...desi am mâncat de când au venit copii si chiar am ras toata cutia de 500 de gr de ciocolata. Gimnastica nu am mai facut, de dansat nu am avut chef. Sa stiti ca am slabit ieri... cu donarea de sânge. 450 de grame în scopuri umanitare. Glumesc. E bine ca nu m-am îngrasat. Deci... diseara la jogging. Ieri a plouat si nu este indicat sa faci efort imediat dupa donare. Nici sa fumezi, dar eu imediat la iesire mi-am aprins o tigara.

Vorbesc în dodii... doar sunt orele 3:10 din noapte

...Mi-am luat cumintica tabletele de somn...dar astazi nu-si fac efectul. Aseara aceiasi doza m-a facut sa adorm în zece minute. A fost distractiva vizita lui Enma în camera mea, pe la orele 23:00. M-a scuturat pentru ca sa-mi spuna ca la televizor dau ecranizarea cartilor pe care le citim. Ma rog...ea. Pentru ca eu abia am ajuns la primele 50 de pagini, în timp ce ea a terminat si al doilea volum de 500 de pagini. Da... eu când iau în mâna cartea ...señor vrea conversatie. Asa ca mi-ar ramâne seara sau noaptea. Voi ajunge si la faza aceasta de luni în colo, când sigur nu voi mai avea internet. Astazi ma mai lafai cu scrisul. Nu de alta dar m-a citit doamna Maria, profesoara de matematici de la facultate... si mi-a spus ca am talent si multa sensibilitate. Deci...hai sa mai scriem ceva...sub influenta somniferelor, a ochilor frumosi ai lui Carlos, a oboselii(!!!!) si uite chiar si un vermuth mi-am pus. Cârliontat împielitat... iar am de strâns pietricele din curte! Sa-mi umplu cutiuta de comori. Nu vrea si nu vrea sa ma sune.Spune ca mai sunt destule pietricele pe strada si asa este mai romantic. Asta daca vine prea târziu si nu vrea sa sune la poarta. Astazi pe la orele amiezii, veneam de la munca din casa Enmei- Bine transpirata si bineînteles nu în cea mai buna forma estetica. Îl strigam pe Pixel prin curte... ca deh...ramasese dragutelul pe afara, sa mai dea o raita prin cartier. De peste gard... Carlos:
- Giulia...abia ce te-am sunat si nu mi-ai raspuns!
- Amor, stii ca daca nu sunt în casa...nu functioneaza sonerii si telefoane. Deschide tu usa.
Ne-am ametit în povesti si cafele, vreo o ora si jumatate. De data asta nu l-am împartit cu señor Tomas, abia la plecare i-am dat voie sa-l salute... Am împartit frateste ratele salbatice pe care mi le-a adus joi noaptea si dus a fost...cu laptopul meu. Avea copilul de repetat din nou melodiile acelea si cum eu i-am cerut sa ma debareseze de tentatia ecranului alb cât mai des posibil... împartim. Ne prosteam si am zis ca ar trebui sa scriem împreuna cartea asta. Ha, ha. Ce smechera sunt...ziceti voi... dar el le are macar cu gramatica si cu metaforele. Si apoi ar fi tot hazul sa povestim experientele noastre... Pe ale lui le cunosc...dar el pe ale mele nu. Stie ca este UNICUL... V-am spus ca nu am crezut ca-l voi avea atâta timp , si apoi imediat dupa aceea am cunoscut un alt drag prieten al meu... la care pur si simplu nu am putut sa renunt. Dar acela stia ca nu este unicul...cum si eu stiam de celelalte ¨obligatii¨... haha. Da... am sa-l regret pe chat. Chiar si din Madrid ne povesteam aproape la doua zile, câte doua ore... când avea programata relaxarea dupa studiu. Marti chiar a fost la Castellon...si de cu o saptamâna înainte planuia revederea... Lucrurile nu au iesit bine. Facuse calatoria pentru prelungirea vizei de sedere.... fara succes. Încurcaturi birocratice...si suparat nu a mai coborât la mine...sau mai bine zis la ¨noi¨. Râdeam si ne prosteam abia cu o seara înainte... cum sa ne programeze. Suparat cum era...la lungile mesaje nu i-am raspuns cu o gluma... ce-mi statea pe limba... (sa se însoare cu o spanioloaica... si-si rezolva mai usor problema). Sincer... e nedrept sa nu poti munci, locui, studia unde ai chef. Granite, legi... Desi de cei din domeniul lui este mare nevoie. Problema este ca mi-a ramas dator cu miles besos. Si apoi ne planuisem din nou o seara de mojitos... mariscos... si alte dulcegarii muzicale si carnale. Doar el venea înfometat!!! Altadata!

... Deci ramasesem la drac împielitat! ...am cautat traducerea în spaniola a expresiei...îmi dà ...el terror... mierda de traducere mot á mot. Asta e... Oricum... întelegeti despre ce este vorba. Ma ameninta dupa amiaza ca am sa platesc în curând pentru ca ma fâtâi prin fata lui cu leggingsi... Cica era bolnavior puiul...(asta o stiu de acum o saptamâna, când cu febra m-a dus la Castellon. Cica se pune el în forma si-si va lua partea. Se pare ca s-a vindecat pâna pe seara si acum ma oblojesc eu. Asta este... daca te joci cu tineretul. Si apoi eu sa dorm acum!?

... Munca? Cât am putut duce astazi. Cu castile pe urechi... munci ingrate, migaloase. Trei ore în casa lui sefa si altele patru la mine în bucatarie. Spalat pereti de faianta, desfacut usa de la cuptor...pentru ca aveam scursuri pe geamurile interioare si degeaba spalam pe unde era posibil...nu arata bine. REZULTATUL? Pai ...desfacut si s-a rupt balamau putrezita care unea usa interioara cu cea de sticla exterioara. Efecte? Pai nicicum nu mi se mai potriveau surubirile de unire. Solutia...o gaura data cu cel mai mic burghiu din casa lui seful... mult mai mare decât aveam eu nevoie. Unit cu chiu cu vai cele doua usi... si deja sunt convinsa ca va arata si mai rau dupa prima mâncare facuta în cuptor. Abia ce am trecut un burete umed pe deasupra...s-au si înfiltrat siroaie de lichid. Concluzia: de asta cica se schimba asa de des electrodomesticele... pentru ca au viata scurta. Si doar este marca buna vitroceramica si nici nu are mai mult de cinci ani. Am ajuns deci sa frec numai prima jumatate de bucatarie ... în cele patru ore si jumatate. Asta pentru ca am facut munci migaloase. Nu le-as fi facut... dar aveam chef. Poate din cauze tigarii pe care am fumat-o cu impielitatul. Sau poate pentru ca atunci când am chef... nu ma opresc decât cu greu. Si apoi aveam muzica buna, mi-a trecut lenea aceea bolnavicioasa... de când am hotarât sa accept ca FUMATUL îmi da aproape aceiasi placere ca si sexul si ca si muzica. Sau chiar mai mult? Na... Fumez eu acum, ìn acest moment din noapte ...din cauze independente de mine. Obosita... adorm mai greu decàt de obicei. Cred ca nu-s normala.

... Mâine... o cafea cu prietenii britanici...la 11.30. Vreau sa mi-i fac buni prieteni. Sunt persoane de exceptie...si eu voi fi nevoita sa vorbesc numai engleza britanica .... Ce bine. Facut eu negocieri bune saptamâna aceasta. Casa si masa...la batrânete...daca personajul va ramâne singur pe când nu voi mai avea eu de lucru. Contractat eu toti iepurii pe care-i vâneaza...gratis... de împartit cu prietenii si familia mea. Cred ca pe nas îmi vor iesi...când ma gândesc la belitul lor. Dar ce nu faci tu pentru ai tai. Planificat pe sâmbata o cina la restaurant ...plateste el chiar daca ne prefacem sa nu suntem împreuna, si o cina romantica în casa lui duminica...cu carne fripta în semineu. Ce-i drept se poarta foarte galant cu mine în ultimele saptamâni desi nu ma iubeste... Luni cina nocturna la el si am fost servita si rasfatata. Si apoi... chiar ne-am promis ca ne uitam numai la film... îsi pusese capsorul în bratele mele...si era asa de frumos... De m-ar iubi ar fi altceva... asa doar suntem prieteni chiar prea buni. Si apoi... m-a adus acasa marti de la cumparaturi. Stie sa fie al naibii de dulce si de atent. Si... e bogat! Aseara i-am dat eu cina... sa si-o duca acasa. Ne respectam spatiul intim si povestim pe sleau tot ce ni se întâmpla. Pe Carlos nu este gelos...desi l-a vazut în fotografie...dar pe celàlalt fiind cu 17 ani mai tânar decât el... hm si ìl cunoaste personal... da. Acum las ca mai vedem noi cum e cu promisiunea.... casa si masa gratis... A zis ca este parolist. L-am întrebat daca va fi valabila oferta si peste zece ani...pentru ca eu am de gând sa-l tin pe señor în viata toti acesti ani? A zis ca da... si ca ma va lasa sa si cos în casa lui. Parole, parole, parole.... uneori spuse cu buna credinta. Ce-i drept este o persoana foarte placuta...si mai bun decât recunoaste el. Cum ar fi fetelor sa fiu eu întretinuta? Sa merg la plaja când vreau si sa ma plimb cât încape. Banii ce i-as câstiga...ar fi ai mei... si cum îl cunosc si câte un concediu elegant ar mai fi pe an. Cum ti-ar fi, Giulia? Sa mergi la Paris, Londra, Roma... într-o companie placuta? Nah... Pâna pot munci... eu vreau sa fiu libera ca pasarea cerului. Si apoi... exista un drac împielitat... care mi-a spus ca ma iubeste. Suna ciudat! Suna extrem de ciudat! Si draga mea suna ciudat. Si mi-esti draga suna ciudat în urechile mele. Stiam ca sunt iubita si acasa... dar nu mi se spusese. Si e asa de placut sa ti-o spuna cineva devenit si tie drag.
... Îmi suna zilnic telefonul. Companiile telefonice sa-mi ofere servicii de internet. Sa stiti ca astia sunt vorbiti...sau se spioneaza. Daca un client pleaca de la o companie...imediat intra pe fir cealalta. Freaky... Da, ar trebui sa dorm, nu-i asa?! Ma tenteaza o înghetata... am patru soiuri... cu topping de ciocolata si caramel. Yammy, yammy... hai sa ma rasfat. Doar mi s-a spus ca as putea chiar sa pun carne mai multa pe mine. Cica place carnita! Sa-l ascult sau nu pe împielitat? Estaba enamorada...como una niña... este textul melodiei care tocmai a început. Pai... sunt? Dar de cine? Ca toti sunt superbi. Fiecare în felul lui... Deci... nu-mi luati nici luna lui Octombre. Singura care m-a suparat... este departe... si este frustrata. Bogata si rau frustrata. Eu i-as spune si motivele... dar prefer sa ìnghit. Asa ca ... taci, zâmbesti si sufli... supararile...Mikka. Multumesc de sfat...

... Mi-am adus aminte de Mira...ucraineanca, prietena lui Irina, sotia lui medico. Spunea ca venirea unui animalut la casa ta este semn de bun augur. Aduce energii pozitive la casa. Si animalul simte persoanele si sufletul acestora. Asa o fi... desi în momentul acela... am fost admonestata de fiica lui señor, cea din Valencia...( în paranteza spus... are sapte pisici în casa sau mai bine spus garajul ei, dar probabil ca alea sunt proaste si fac multa mizerie) si apoi... ideea cu dansul i-a parut deplasata...cica Marta ar fi facut pe ridicola. De asta nu ma mai duc la dans...desi as putea înca sa-mi platesc înscrierea pâna pe data de 29...dar parca nu-mi vine sa risc... Enma spunea ca e dusa si ca în oricine sa ma încred...mai putin în ai ei. Deci... cântaresc eu situatia si ... între timp dansez salsa cu castile în urechi....

...Deja am spus prea multe... mai putin despre cel care-mi sta ... în sertarul prafuit al inimii. Si pentru care voi simti întotdeauna aceiasi iubire plina de admiratie, aceea iubire care-ti face rau. Doare...si atunci te daruiesti si faci compromisuri lasând inima pe dinafara. Te protejezi... sau protejezi pe acel cineva de TINE... cea adevarata. Desi... TU.... BARBAT frumos ma cunosti mai bine decât toti ceilalti. Ei...cunosc ceea ce am lasat sa se vada. Tu stii TOT... si-mi esti alaturi... chiar si fara cuvinte. Iubirea este posesiva si daunatoare. Taie aripile si invadeaza spatiul intim al celuilalt. Si apoi iubirile imposibile ...sunt chiar imposibile.

lunes, 20 de septiembre de 2010

Knocking on heavens doors



Me dice el corazón
que no soy de este planeta,
que cai de algún cometa
fuera de circulación

O acaso sea un clon
de algo así como un salvaje
que articula algún lenguaje
de una extraña dimensión.

Porque sucede
que entre la fe y la felonía,
la herencia y la herejía,
la jaula y la jauría,
entre morir o matar
prefiero, amor, amar,
prefiero amar, prefiero amar,
prefiero amor, amar.

También pudiera ser
que me este volviendo loco
porque me pego el siroco
de la levedad del ser.

Y que le voy a hacer
si me falla alguna pieza
por creer que la belleza
no se rinde ante el poder.

Y así sucede
que entre la fe y la felonía,
la herencia y la herejía,
la jaula y la jauría,
entre morir o matar
prefiero, amor, amar,
prefiero amar, prefiero amar,
prefiero amor, amar

Y puestos a elegir
entro el oro y el Parnaso,
yo me pido ser payaso,
mago, acróbata o faquir.

O acaso un elixir
con orgiástica burbujas
o la bola de las brujas
donde sueña el porvenir.

Porque sucede
que entre la fe y la felonía,
la herencia y la herejía,
la jaula y la jauría,
entre morir o matar
prefiero, amor, amar,
prefiero amar, prefiero amar,
prefiero amor, amar


- Señor, am plecat sa-mi donez sângele patriei care m-a adoptat...jejeje... adica cum se mai spune :
„Ubi bene, ibi patria” Unde e bine, acolo e patria ... pe moment... mai târziu vom vedea.
Am plecat cu Enma catre centrul de sanatate. Da...si ea doneaza sânge numai de când am hotarât eu sa o fac... Asa poate ajutam si noi pe cineva care are nevoie disperata.

Caravelas...


CARAVELAS

Cheguei a meio da vida já cansada
De tanto caminhar! Já me perdi!
De um estranho país que nunca vi
Sou neste mundo imenso a exilada.
Tanto tenho aprendido e não sei nada.
E as torres de marfim que construí
Em trágica loucura as destruí
Por minhas próprias mãos de malfadada!
Se eu sempre fui assim este Mar morto:
Mar sem marés, sem vagas e sem porto
Onde velas de sonhos se rasgaram!
Caravelas doiradas a bailar...
Ai quem me dera as que eu deitei ao Mar!
As que eu lancei à vida, e não voltaram!...

Florbela Espanca

L-am gasit la Gio...pe facebook... si cum era asa de frumoasa poezia ...am postat-o si eu.

Am ajuns la jumatatea vietii mele, obosita de mult ce am umblat
Deja m-am pierdut! într-o tara straina pe care niciodata nu am avut intentia sa o vad
Exillata în lumea aceasta imensa.
Atâtea lucruri am învatat si iata... nu stiu nimic
Iarà turnurile de fildes ce am construit,
în tragica mea nebunie, din pacate, cu propriile-mi mâini le-am distrus.
Da... întotdeauna am fost asa, aceasta Mare Moarta.
O mare fara maree, fara continut si fara port.
Veliere fara vise de valuri se sparg.
Caravele aurite ... la dans!
Ce mi-ar placea sa primesc înapoi ceea ce am dat eu màrii...
Sa ma lansez în viata si niciodata sa nu ma întorc...

Traducerea sigur are multe lipsuri...dar înteleg doar putin din portugheza.

Puii mi-au dat ieri liber... trei ore

Am sa-mi mai pun un volanas... ca sa fie ceva mai lunga rochita...prea e scurta...

De dimineata cochetez cu ecranul alb. Nu stiu daca are rost sa dau glas gândurilor. Ma simt rau. Mi-e greata si nici macar nu stiu de ce. Or fi tigarile astea care nu-mi plac sau poate faptul ca m-am trezit azi noapte si am mers direct la frigider. Nu am mâncat nimic ieri...pâna pe seara. Si atunci am crezut ca scap cu o salata si doua pastile de dormit. Dar m-am trezit... dupa nici doua ore. Am schimbat patul si nu dorm bine. Mi-am pierdut televizorul si serialele mele. Da... poate noaptea asta am sa trag canapeaua... ca sa ma pot lafai cum îmi place mie...

Puii mi-au dat liber ieri... trei ore. La fix a venit sâmbata, propunerea lui X de a-l însoti duminica dupa amiaza la un meci de fotbal. M-a rugat doar sa-mi pun rochita albastra, cu care-mi facusem pozele. ( trebuia sa para el machote... am înteles eu) M-am prezentat la Enma... întrebând-o daca nu e prea scurta. Nu aveam nici poseta si nici o jacheta asortata. (m-am mai ales cu câteva comenzi de costume de carnaval... pentru ca lucrez ieftin... Enma avea musafiri si se lauda cu îndemânarea mea. Deci... vom avea de lucru împreuna cu nora mea... Numai daca voi avea ajutor din partea ei pot sa iau foarte multe comenzi... si implicit sa câstig un ban pentru ei).

... Ma fâtâiam prin camera lor, cu rochita albastra. Fiul meu povestea cu fostii colegi de apartament. A întors camera spre mine si a spus:

- Uitati-va ce mama frumoasa am.
Mi-au dat lacrimile. Toata viata am fost grasa si buhaita. Prost împracata... din lipsa de bani sau de gusturi. Nu a putut sa se mândreasca cu mine. A trebuit sa ajung la vârsta asta ca sa aud aceste cuvinte. Stiu... m-a iubit asa cum eram. L-am tinut în brate toata viata... la propiu si la figurat...

... Povestesti si ti se povesteste. Te înspaimânti de cele aflate. Detalii care te cutremura. Apoi... întelegi, filtrezi si dai dreptate tuturor. Filtrezi si prin persoana ta si nu sti cum ai face TU în situatia celuilalt. Si atunci nu judeci. Fiecare traieste cum doreste. Sti doar ca tu nu poti face nimic sa schimbi lucrurile. Nici nu-ti sta în putere si nu ai nici un drept sa te amesteci. Tu doar trebuie sa taci. E greu ... mai ales daca vezi fata ei trista...

... Alergam. Eu aveam mai multa putere ieri. Enma... undeva în urma mea. Transpirate amândoua. Soarele apunea mare, rosu auriu printre blocurile din zare. Muzica din casti acoperea gândurile mele. Amestec de fraze auzite si nerostite. Pasii mei... lungi. Am facut iarasi cei 2,5 km în 25 de minute. La întoarcere nu am avut timp sa fac imediat un dus. Señor de dus la bucatarie, întârziat la o tigara...si abia apoi sub apa fierbinte am putut sa-mi continui sirul gândurilor. Doamne... biata de ea ar muri daca ar afla. Nu ar putea suporta adevarul adevarat. Pot doar sa o protejez cât pot eu mai bine. Da... eu as accepta cu zâmbetul pe buze viata de lux oferita, dar eu sunt altfel plamadita... Eu înteleg.

Si m-am gândit la mine... în egoismul meu cât rau fac... cu adevarul gol golut spus sau scris... pe fata. Dar lasa Giulia. A venit toamna. O vom lasa sa se astearna si în sufletul tau. Ieri... am avut un moment în care am simtit ca mor. Cristina, nora mea, ... ma pensa, îmi vopsea unghiile, ma rasfata. Am ametit... am crezut ca fac un infarct... mi-am studiat simptomele... ma calmam... fara sa ma misc. Nu erau obisnuitele mele palpitatii... fara diagnostic. Nici tensiune nu aveam. Eu stiu ca am sa mor... E doar chestie de ani sau zile. Nu mi-e frica decât ca nu voi apuca sa fac suficient pentru puiul meu... care mi-a adus un trandafir rosu...sâmbata noaptea, pe când se întorcea din oras.

Povesteam ieri cu X... care nu întelegea cum pot sa ma gândesc numai la ceilalti. Zgârciti si egoisti ma gândeam eu ( mi-am adus aminte ca nici plinul la masina nu l-ar fi facut pentru fiica lui). Chiar am avut un lung schimb de fraze pe aceasta tema. Poate ca am facut destul rau... cu vara aceasta pe care mi-am permis sa mi-o ofer. Dar nici o clipa nu mi-am uitat datoria fata de fiul meu. În fond si la urma urmei, singurul care ma iubeste din tot sufletul. Ma judeca si nu mi-o ascunde... dar ma lasa în pace, sa-mi vad de viata mea... Un alt salariu care se va duce pe peregrinarile lui prin Spania. Dar nu conteaza decât sa-l vad fericit si mai odihnit. Si apoi si lui îi place marea... si ma strânge în brate si ma cuibaresc lânga ei în pat si-l iau în brate cum era pe vremuri... când era abia un pui iesit din gaoace. Ma rog... a mai crescut ceva... a juns la 1.90...dar tot Copilul ramâne pentru mine...

... Acum doar cochetez cu gândul de a-l însoti pe X sâmbata la Barcelona... el cu ale lui treburi sufletesti... eu...singura pe bulevardele pe care-mi doresc de multa vreme sa le strabat singura sau poate chiar în compania ta Anto... daca nu esti ocupata. Poate m-as întoarce chiar cu el... dupa ce-si va fi terminat cu întâlnirile, sau poate cu trenul...conteaza prea putin. Puii... mi-ar da liber si eu as zburda pe acolo... nestingherita.

... Se uita la mine... de la vreo douazeci de metri departare:

- Doamne ce picioare superbe ai! Ar trebui sa te îmbraci mai des asa si sa-ti pui tocuri, ca si astazi. Sa-ti cumperi haine de marca... asta imediat se vede.
- Ti-am spus ca m-am linistit. Nu vreau pe NIMENI. Am iesit doar ca prieteni foarte buni. Si asa vom si ramâne. Putem sa ne uitam chiar si la un film împreuna... de pe canapele separate... sa ne povestim iubirile chiar... Si apoi banii mei au destule locuri unde sa umple gauri... pe haine de marca dau banii... foarte rar. Eticheta asta doar pe voi va atrage. Da ... port ochelari DG si sandale Tomi Hilfinger... primite. Nu schimba cu nimic ceea ce sunt... o femeie de serviciu ajunsa pe meleagurile voastre. Chiar daca te-ai laudat la prietenii tai... cu desteptaciunea mea. Contul meu este gol în comparatie cu al vostru si chiar si asa... am puterea sa mai ajut pe cei care mi-o cer. Voi... nici pe copiii vostri.

Nu stiu de ce m-a întrebat daca sunt în stare sa conduc o masina. Sigur nu vrea sa-mi dea una cu împrumut... i-am spus ca nu am nevoie. As fi vrut sa ma duca pâna la dune... acolo unde spunea ca este cea mai superba plaja din delta. Data viitoare. M-a dus însa pâna la Ampolla... sa vad oraselul unde se va muta fiul meu. Si am baut o cafea la o terasa pe plaja. Ne-am întors în graba... Pe marginea soselei... fete care-si faceau meseria. Asezate pe scaune incomode. Mai încolo...politia. Nu se deranjau... chiar daca abia acum o saptamâna arestasera câtiva capi locali ai mafiei...pentru exploatare sexuala. Le-au schimbat probabil cu altele... care o fac din proprie initiativa, cica. Cine stie ce se întâmpla în sufletul acelor biete amârate. Pentru ca si ele au un suflet...

sábado, 18 de septiembre de 2010

Le tue parole



Andrea Bocelli Le tue Parole Letras:
testo di: S. Cirillo
Musica de: J. Amoruso - S. Cirillo

Dove va a morire il sole,
dove il vento si riposa,
ci son tutte le parole
di chi e stato innamorato
e non ha dimenticato
tutto quello che c'e stato.
Ed aspettero il tramonto,
deve pur passare il vento,
io mi lascero portare,
dove nascono le parole,
cercheré le tue parole,
te le voglio riportare.
Non e giusto che una donna
per paura di sbagliare
non si possa innamorare,
e si deve accontentare
di una storia sempre uguale,
di una vita da sognare.

Dove va a morire il sole,
dove il vento si riposa,
ho incontrato tanta gente
che in un mare di parole
e fra tanta confusione
spera ancora in un amore.
Non e giusto che una donna
per paura di sbagliare
non si possa innamorare,
e si deve accontentare
di una storia sempre uguale,
di una vita da scordare.

Your words
---------------------------------

text by: S. Cirillo
Music by: J. Amoruso - S. Cirillo

Where the sun goes to die,
where the wind rests,
there are all the words
of those who have been in love
and have not forgotten
all that there has been.
And I shall wait for the sunset,
some time the wind must pass.
I shall let myself be carried
where the words are born.
I shall look for your words,
I want to bring them back to you.
It is not right that a woman
for fear of making a mistake
cannot fall in love
and has to content herself
with a story which is always the same
of a life to be dreamed.

Where the sun goes to die,
where the wind rests,
I have met many people
who, in a sea of words
and amid utter confusion,
still hope for a love.
It is not right that a woman
for fear of making a mistake
cannot fall in love
and has to content herself
with a story which is always the same
of a life to be forgotten,

Fiesta en blanco

Petrecere în alb... despedida de verano... de ramas bun verii care nu se mai termina.Colegii de la echipa de fotbal unde joaca seful... veterani, împreuna cu prietenele sau sotiile. Eu sunt ... doar invitata. Da si admirati-o pe Enma... cu superbele ei bijuterii...
Aici apare si Cristina, domnisoara cu parul lung, negru. Fetitele, numai sucuri dar tinerele au facut hazul petrecerii dupa câteva pahare... nu se opreau din râs. Noi babele rezistam mai bine sau ... bem mai putin... Oricum, nu m-am cântarit saptamâna asta...de frica sa nu ma sperie cântarul. Dar astazi trebuie sa fac iar bunatati. Diseara este aici fiul meu si atunci trebuie pus la îngrasat. Nu ca nu ar avea grija de el nora mea... o face chiar prea bine, dar a slabit mult vara asta si nu-mi place sa-l vad asa. Deci... la munca Giulia... curatenie, cedezi camera ta la copii si trebuie sa faci mâncarica si o prajitura, ba sa mai si faci cumparaturi... Da... si am sa ies cu copiii sa facem fotografii la Cala Sol del Riu...