Mostrando entradas con la etiqueta Adrian. Mostrar todas las entradas
Mostrando entradas con la etiqueta Adrian. Mostrar todas las entradas

sábado, 12 de diciembre de 2009

T´insegnero - POVIA (am sa te învat) - ADRIAN

Am sa te învât sa înoti
Asa vei vedea ca marea va sti cine esti când o vei îmbratisa
Si pe undele sale te va face sa dormi

Te voi învata ca a DA e mai bine decât a AVEA
Pentru ca daca nu astepti nimic
Ceea ce-ti va veni vei sti aprecia


Te voi învata ca vei avea curaj
Numai când vei avea frica si ca FERICIREA
Daca o vrei se Gaseste

Aminteste-ti ca zboara doar cine îndrazneste
Spune-i tu, Lumii, cum se face
Spune-i tu, Lumii, cum se face

Da-le un motiv pentru a schimba ceva
Si foloseste ironia, pentru ca ironia te consoleaza
Ce te Intereseaza, fa cum crezi tu,
Si spune Tu la cine vrei Tu... si toata lumea va fi o casa

Te voi învata sa calci si la cei 18 ani îmi vei calca rochia
Am sa-ti prind mâna si cu o trasura te voi purta sa dansezi
Pentru ca voi fi Regele Tau si nu uita,
Ca în cele deciziile umane, un rege se poate chiar însela
Si daca se va întâmpla, te rog sa nu-l uràsti.

Doar asa vei vedea ca fericirea
Daca o vrei se Gaseste

Aminteste-ti ca zboara doar cine îndrazneste
Spune-i tu, Lumii, cum se face
Spune-i tu, Lumii, cum se face

Da-le un motiv pentru a schimba ceva
Si asculta sfaturile, dar dupa aceea fa singur
Si ce te intereseaza, fa cum crezi Tu
Si spune Tu a cine vrei Tu... si toata lumea va fi o casa... casa... casa

Vei avea curaj numai daca vei avea frica
Remuscari si pareri de rau sunt acelasi lucru
Si daca Tu, într-un moment straniu din viata ta
Simti ca începi sa te schimbi
Bine, atunci e momentul....

T´insegneró ( am sa te învât)


Ti insegnerò a nuotare
Così vedrai che il mare saprà chi sei quando l’ abbracci
E sulle sue onde ti farà dormire

Ti insegnerò che dare è meglio che avere
Perché se non ti aspetti niente
Ciò che ti arriva lo saprai godere

Ti insegnerò che avrai coraggio
Soltanto quando avrai paura e che la felicità

Se la vuoi si trova
Ricordati che vola solo chi osa
Diglielo tu al mondo come si fa
Diglielo tu al mondo come si fa
Dagli un motivo per cambiare qualcosa
E usa l’ironia che l’ironia ti consola
che te ne frega dai pure del tu
Dagli del tu a chi vuoi tu ..e tutto il mondo sarà una casa

Ti insegnerò a stirare e ai tuoi 18 anni mi stirerai il vestito
Ti prenderò la mano e sopra una carrozza ti porterò a ballare
Perché sarò il tuo re e non dimenticare che nelle scelte umane un re si può sbagliare
E se succederà ti prego non lo odiare

Solo così vedrai che la felicità…
Se la vuoi si trova, ricordati che vola solo chi osa
Dimmelo tu amore come si fa,
dimmelo tu amore come si fa
dammi un motivo per cambiare qualcosa
e ascoltali i consigli poi però fai da sola
E che te ne frega dai pure del tu
Dagli del tu a chi vuoi tu e tutto il mondo sarà una casa… casa..casa

Avrai coraggio solo se avrai paura
rimpianti ed i rimorsi sono la stessa cosa
E se in un momento strano della tua vita
Senti che stai per cambiare
Bè, allora è l’ora
Bacio

martes, 27 de octubre de 2009

Venezia, Canal Grande, Piazza San Marco 2

Ajuns Adrian pe la 9 dimineata în Venetia, a cautat o parcare si m-a sunat sa ma întrebe ce sa viziteze. Luata prin surprindere, în primul rând pentru ca intrase în Venezia, i-am spus sa caute Piazza San Marco.

Mi-a spus ca e cu masina într-o parcare mare, la etajul 3, si vede numai marea si alte constructii în rosu, nimic ce sa aduca a oras vechi. Nu am fost inspirata sa deschid Google Earth, sa caut parcarea. L-am sfatuit sa iasa, sa-si noteze adresa parcarii, sa caute un chiosc de ziare, sa cumpere o harta, sa ìntrebe ce AUTOBUZE merg spre Piazza San Marco. Cam cum ai face în orice oras necunoscut. Nu-i asa?

Pài asta nu se potriveste Veneziei. Daca m-as fi documentat înainte as fi stiut ca : în Venezia mijlocul de transport urban sunt vaporasele, mai mici sau mai mari, ca sunt statii de îmbarcare- dezbarcare pe tot traseul Canalului Grande. Biletul dus-întors costa 12 euro, dar niciodata nu le-a cerut nimeni biletul. Ciudat nu-i asa?

Parcarea mare, unde si-a lasat fiul meu masina, este foarte aproape de prima statie de vaporase. O ora costa 3 euro (au platit 6 ore, inclusiv pentru minutul cu care au depasit ultima ora, de recomandat sa platesti tichetul la reîntoarcerea în orice parcare, si nu la iesirea cu masina, asta am învatat-o aici.)

Drumul cu vaporul dureaza cca o ora pâna în Piazza San Marco. Si trebuie sa ai aparatul de fotografiat pregatit, adica suficienta memorie. Asa, Adrian, facând o multime de fotografii pe canal, s-a trezit ca nu mai avea destula memorie pentru as face si lor fotografii.

În trei ore erau înapoi la masina. Au avut noroc de o zi frumoasa, memorabila zic eu.

De altfel fiul meu, era asa de entuziast, încât a spus ca-si va cauta de lucru acolo, pentru ca este ¨patria romantismului¨. Ha , ha.

Regretul lui soacra mea este ca Adrian nu a facut o plimbare cu gondola, dar poate cu alta ocazie.

I-am explicat ca Venezia sigur este insuportabila pentru locuitorii ei, din cauza umiditatii excesive. Si apoi cred ca e frumoasa, sa o vizitezi, poate chiar sa stai câteva zile pe acolo, dar ar fi obositoare zi de zi.

Deci i-am trimis pe ei sa vada ceea ce eu nu cred ca voi ajunge sa vad. V-am dat voua aceste informatii , utile sper, pentru ca sunt atâtea zboruri ieftine catre Venezia, si apoi merita vazuta, mai ales de cei îndragostiti.

Adrian mi-a cumparat o mica atentie de pe acolo si am sa-l rog pe sotul meu sa-mi faca o fotografie cu micuta gondola de gips.

Venezia, Canal Grande, Piazza San Marco 1

Deci planurile noastre fiind schimbate, prin venirea soacrei mele în locul parintilor mei, plecarea din Baia Mare s-a retrasat cu vreo 4 -5 ore. Adrian a pornit cu masina, vineri 2 octombrie, pe la ora 17.30.
Apucaseram sa-i dau ideea de a intra pe la Venetia, daca ora si timpul sunt potrivite.

Datorita dezinformarii sau din cauza comoditatii de a intra pe la vreo agentie de viaj, nu am stiut ca se poate calatori cu avionul catre Spania sau orice alta tara din UE doar cu buletinul de identitate. Si cum soacra mea nu avea pasaport, timpul fiind scurt, încapatânarea fiului meu de a calatori cu masina si mai mare, deci au pornit la drum.

Biletul meu de avion a costat 85 de euro plus drumul cu autobusul la Cluj Napoca 21 de lei. Atâta doar ca au umplut masina de zacusca, castraveti murati, compoturi, gemuri si câte alte cele. Dar a costat tot a costat mult, cca 450 de euro, cu tot cu vizita la Venetia si cu devierea de la traseu în dreptul Genovei, când a luat Adrian o directie gresita, si fiind noapte si-a dat seama dupa vreo 150 de km, ca merge catre Torino si nu spre granita.

Important e ca a ajuns cu bine. Nervii nostri si nelinistea ca ar putea pati ceva pe drum nu se mai pun. Dar avem un consemn, mesaje sau apeluri telefonice la fiecare 4 ore. Si apoi soacra mea era lânga el, si nu l-a lasat sa conduca fara sa se odihneasca din când în când.

Pe lânga cheltuiala mare cu drumul, a avut nesansa sa i se strice si alternatorul, care împreuna cu pompa de clima m-au mai costat 250 de euro.

Dar bine ca au ajuns cu bine.

La fel, astazi, pot spune ca au ajuns sâmbata seara acasa, dupa un drum fara evenimente neplacute, cu masina încarcata la refuz, si cu promisiunea ca nu va mai face o calatorie asa de lunga cu masina, când cu avionul esti aici în 3 ore, calatorind confortabil si fara riscuri mai mari decât pe autopista.

Venezia, Canal Grande, Piazza San Marco