miércoles, 23 de noviembre de 2011

Râde ciob de oala sparta

Potrivita zicala pentru evenimentele ultimelor zile. Inundatii, bunuri materiale distruse. Noroi si duhoare de apa statuta. Femei care au aceiasi nobila ocupatie ca si mine râzând una de alta. Iesea una pe poarta urbanizarii unde locuiesc:
- Ma gândeam la tine duminica pe când treceam prin fata vilei sefei tale. Biata Giulia, daca se lamenta ca este satula de ferestre de spalat se va satura acum de carat noroi.
Nu ca pe ea biata o astepta o soarta mai buna. Câteva din casele pe unde freaca saptamânal geamuri si toalete au fost inundate si avea astazi o fata la fel de obosita ca si mine. Pielea tabacita si unghiile la fel roase si urâte ca si mine. Ca si cum ne întreceam în munca. Pentru aceiasi bani de fiecare saptamâna cu siguranta. Nu si în cazul meu. La mine se subîntelege prin natura atributiilor mele fata de familie. Sau poate mai degraba din cauza ca ma trateaza mai bine decât pe un membru de familie. La fel rasplatit si eu pe sefa. Zi si noapte sunt la dispozitia lor. Ne-am si distrat pe rupte zilele acestea tocmai pentru ca eu vin din tara lui peste, unde facem haz de necaz, haz de necazul vecinului care a patit-o mai rau decât noi. Asa m-am ales ca seful îmi cere sa-l platesc pentru ca m-a ajutat sa fac garajul bec si luna, adicatelea niciodata nu a fost asa de curat în ultimii cinci ani si asta i se datoreaza numai lui. Doamne câte prostii am putut vorbi zilele astea. Suntem rupti de spate si brate. Ma dor pulpele, unghiile de la picioare a trebuit sa mi le tai în carne pentru ca aveam impresia ca-mi intra în carne, muschii de la partea dorsala si poate chiar si muschii fetei de la atâta râs.
Adicatelea râdeam când cu ei, când de ei. Prietenii, cei multi, îi salutau când apa era de 1, 6 metri în garaj si pâna sub genunchi în curte, de pe trotuarul de vis-a-vis sau îi cautau la telefon. Noa, sa nu credeti ca au venit cu cizme si lopeti. Nu, asta eventual daca se lasa la sfârsitul zilei cu festin. Si cum nu era rost de asa ceva pentru ca duminica eu le-am gatit la mine în casa ei neavànd curent electric, pai nu s-a sinchisit niciunul. Nici fratii nu s-au înghesuit. Si sunt câtiva. De alte nemuri nu vorbesc. Deci, eu care nu las lucrurile nespuse am facut câteva remarci la care ei mi-au spus ca asa stau lucrurile în lumea celor cu dare de mâna. Se distrau de noi, adica de June si de mine, ca noroc cu soarta noastra de emigranti nevoiti sa luam lumea în piept stiind sa facem fata calamitatilor.
Asa si fu. Noi îi dirijam pe ei. Facem asta, facem ailalta. Ca dara ei faceau ceea ce stiau. Spalau curtea cu furtunul pe când casa înca putea de noroi. Uite ajuns noi sa punem casa si toate cele la zi. Spalat eu si geamuri astazi, lustruit mobila chiar. Spalat, cei drept cu masina de spalat tot ce era de spalat. Haine, ca doar acolo avea seful rafturi întregi de haine de sport, zeci de pantofi si multe alte cele. Ei, barbatii au trebuit sa stearga fiecare surub, ustensila, aparat electric. Ca doar toate acolo erau depozitate. Am scos apa si mâlul din piscina cu lopata în galeti si apoi afara, la suprafata, unde June le golea în canalizari. Sters noi piscina de noroiul ramas cu buretele. Seful se lamenta de dureri de spate. Eu... nimic. Si apoi tot el ca cica la un meci de fotbal, ca si portar se epuiza mai mult. Numai spune asa astazi, dupa câteva zile de munca. Astazi nu fuse în stare sa mearga la antrenament.
Ràdeam de sefa ca ma îmbia cu aspirine. Ca cica daca se aseaza numai poate sa se ridice. Uitase ca avea manichiura eleganta. Facuse aproape infarct când si-a vazut zecile de bijuterii plutind în mâl. Astazi si-a petrecut dimineata curatindu-le si aruncând toate elegantele cutii în care erau pastrate. Noa, ca si pe mine m-a cadorisit cu unele. Aur de slaba calitate, cica. Unele doar suflate. Dar mie ce-mi pasa. Nu i-am cerut dar calul de dar nu se cauta la dinti.
Multe, multe evenimente în atâtea zile. June, care muncea ca un apucat. Eu, facând-o pe sefa sa-l observe:
- Uita-te la el. Asa cum munceste, asa îsi face si treaba în pat. D-asta nu pot sa-l uit. Ma domina, ma rasfata, ma alinta cum nimeni nu a facut-o în cei aproape cincezeci de ani. Giulita, aprietadita. Nebunul.
Nu fac alt gen de confidente la sefa ca nu ar fi în stare sa înteleaga. Ieri m-am ales cu un cucui zdravan în moalele capului pe când încercam eu inutil sa-l îndepartez din mine, de pe mine sau pe unde era, apucatul. Era dement, dulce, posesiv, de nestavilit. Ma rugam eu la el sa ma lase sa-mi trag suflarea ca nu rezist la cele multe orgasme. Urla la mine sa rezist si uite asa, luptându-ne pe latul patului dat eu cu capul în coltul masutei. Parut rau la el, durut pe mine, dar asta nu însemna ca ne-am oprit din dezmat. Doar mai pe urma am simtit durerea. Dormeam unul în bratele celuilalt. Mai mult el, pentru ca eu nu tare pot nici macar epuizata de amor. Pe când s-a trezit iar m-a iubit. Visase cred ca dragutul de el ca nu i-a ajuns. Bine mi-e, ce sa zic. Mai greu este când pleaca. Mi-e rau de epuizare. Mi-e greata si abia daca ma pot misca. Dara pe mine ma asteapta întotdeauna munca.
Mesaj primit de la June:
- Iarta-ma ca nu am putut veni astazi. Sunt la urgenta. Bolnav. Diaree, voma si temperatura.
Hm. Slabut si gingas, puiul meu. Tocmai povesteam astazi cu sefa de una din vecine care era racita bocna. D-apoi ca nu-si facuse vaccinul asa ca sa se descurce. Noi, de voie de nevoie, ne lasam în fiecare an întepate. Señor a fost dulce cànd i-am spus ca n-are decât sa suporte consecintele:
- Que se jodan.
Nu am sa traduc acum cuvânt cu cuvânt.

martes, 22 de noviembre de 2011

Ploua pe rupte si noi visam transpusi

Citeam ultima postare. Sunt doar opt zile de atunci. Noi ne-am împacat parca imediat si totusi pare ca a trecut un veac. Medico îmi spune ca am nevoie de o schimbare de amant. Si asteapta un pusti la capatul telefonului. Nu am cum sa scap de întâlnirea cu el. June a fugit în graba la mine când i-am spus ca îl schimb pe unul fara obligatii si cu serviciu. Mai este si muzician si poet. Penibil va fi când va trebui sa ma fofilez ca nu are rost sa ne cunoastem mai bine pentru ca este prea tânar pentru mine. Astuia chiar as putea sa-i fiu mama.
Între timp sunt ocupata cu inundatia din casa sefei. Doua masini sub 1,5 m de apa. Congelator, masina de spalat, masina de uscat haine, dulapuri cu pantofi, seiful care abia acum a putut fi deschis, poarta de la garaj rupta, piscina plina cu namol, poarta mare rupta. Suntem rupti de spate. Merg sa-i duc din hainele uscate pe jumatate.
http://www.facebook.com/find-friends/browser/?ref=ler#!/photo.php?fbid=292328164133392&set=a.292327574133451.75480.100000686326028&type=1
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=318123054880170&set=a.318122941546848.96166.100000474334950&type=1&ref=nf

http://www.youtube.com/watch?v=YtO1lvhapgk

lunes, 14 de noviembre de 2011

uitare de sine

E bine? Oare e semn de vindecare? Nu vars nici o lacrima. Ne-am certat rau, rau de tot. Rusinos de rau. Nu stiu cum am ajuns de i-am tras si o palma. Nu o merita, asta este sigur. Toate frustrarile mele din atâtea luni au zburat cu furie în acea palma. Nu ma mândresc cu gestul acesta. Nu am meritat nici cuvintele lui. Nici el nu le-a meritat pe ale mele. S-a terminat. Mi-a consumat energia cu vesnicele lui probleme si cu atâtea proiecte fracasate din acest an. Nu îndrazneam sa-i spun în fata ca este infantila toata preocuparea lui pentru toate cele. Doamne, sa-mi putere sa uit.

lunes, 31 de octubre de 2011

moda

http://www.vogue.es/desfiles/video/primavera-verano-2012-paris-fashion-week-stella-mc-cartney/6948

viernes, 7 de octubre de 2011

Si mâine ce?

Am sa scriu câteva rânduri pentru ca stiu ca-ti pasa. Abia ce se vad câteva firicele de lumina printre zabrelele jaluzelelor. Mi-am pus Conquest of Paradise de Vanghelis. Poti sa ma corectezi daca nu am scris bine, dar nu am chef sa verific .
Sunt ranita si tremur. Am terminat cred definitiv capitolul june. Nu pentru ca sentimentele noastre s-au schimbat ci pèntru ca am obosit în aceasta relatie. Suferim amândoi. Nu putea continua sarada. Eu merit mai mult sau macar merit sa-mi regasesc autocontrolul. Am plâns în hohote toata noaptea. Poate pentru ca vedeam suferinta de pe chipul lui când mi-a spus la poarta:
- Pe mai târziu
Iar eu l-am sarutat pe obraji spunând:
- Nu. Adio. Nu exista mai târziu.
L-am lasat sa se descarce si sa ma jigneasca minute în sir înainte de asta. De prost crescuta, la egoista, nimfomana, calculata. Tot ce i-a iesit pe gura. Eu plàngeam si taceam. Îmi spuneam ca lasa-l sa se descarce. Asa-i creste autostima pentru ca iara am rupt-o pentru ca nu a avut chef de mine cu o seara înainte.

jueves, 29 de septiembre de 2011

Que estoy enamorado


Ce este infinitul Univers pe lânga clipa? Nu are rost sa merg la culcare desi mi-am luat somniferele. Voi visa cu buzele dulci ale lui June si voi simti înca atingerea lui dulce pe chipul si bratele mele. Am facut pace dupa ultima despartire de 18 ore. Iar l-am trimis acasa, unde-l asteapta ai lui. Alaltaieri fu bine desi ma enervase vizita lui în absenta mea. Adica... eu peste drum la curatenie iara el, musiu, s-a dusat, a mâncat, s-a odihnit bine în patul meu dar nu s-a deranjat sa ma cheme de la sefa, cica ca sa nu ma deranjeze la munca. Asta dupa certurile din primavara, cànd trebuia sa ma prezint la doua minute la apelul lui din casa. Deci.... furioasa eu, pentru ca lasam treaba si ma apucam din nou dupa ce pleca. Cu mai mult chef chiar. Deci... venit el seara, totul perfect terminat cu o foame de lupi si cina preparata în putinele minute în care el se duseaza. Fantastice minutele petrecute îmbratisati epuizati. El mângâind claia mea de blond ciufulit, eu parul lui cret, vâlvoi. Si apoi unghiile plimbate în nestire peste spatele si bratele lui, ca o prelungire a extazului.
Asta alaltaieri. Ieri... trezit eu dupa abia trei ore de somn. Cam ciufuta as spune. Zburau sageti înveninate din mine în toate directiile. Asa una a dus cu ea un mesaj la June:
- În ultima vreme nu petreci destul timp cu mine. Se pare ca esti foarte ocupat. (asta pe la 13:30)
Vino el cu timiditate stiind ca voi scoate fum pe nari. Ma mai calmasem ceva în timp ce conversam cu studenta noastra care-mi cerea o lucrare despre HIV ca retrovirus. Dar nu din Wikipedia ci din reviste medicale americane, cu fotografii.... adica traducere pentru ca trebuia sa fie lucrarea taman din PubMed Health. Asa ca mai alungasem din dracusori pe când i-a nazarit sefei sa vina seara la 8 sa faca abdominale. June s-a dus sa-mi faca cumparaturi si a aparut de 21.30. Pe când mi-a explicat pe unde fuse ca întârziase, eu l-am sarutat si el mi-a spus ca din pacate numai poate ramâne. Îl asteapta familia si cum cu o seara înainte a întârziat la cina, fusese mustruluit. M-am burzuluit eu la gândul ca nu voi avea parte de obisnuitele mele mângâieri de noapte si i-am spus sa plece acasa, dar sa nu uite sa-mi lase cheile. Asa nu va trebui sa se împarta în doua locuri. Huuuuhhh ... invective, ca cica el nu va mai reveni, ca-si va schimba numarul de telefon pentru ca sa nu-l caut. A plecat. Eu fara cuvinte am închis usa dupa el. Am urcat sa-l vad de la fereastra. S-a mai întors sa-mi strige sa sterg toate fotografiile cu el din laptop. Dus a fost în tromba.
Eu m-am cuibarit în patut, cu un vermouth lânga mine, doua pastile luate cu o ora înainte, ma ameteau deja. Ba mi-am aprins si doua tigari terapeutice. Nu apucasem sa adorm. Bombardare cu mesaje de la June:
- Fain m-ai tratat.Cum îti permiti sa ma tratezi asa când nu obtii beneficiile tale sexuales. Ceea ce ai tu nevoie e sa urce mai multi în patul tau pentru ca eu deja nu-ti sunt suficient.Stai rau. Sa ai noroc.
- ¨Te iubesc mult¨. Stiam ca e doar ipocrizie . Astazi ai distrus tot ce era între noi.
Raspuns la June:
- Te înseli. Ti-am cerut câteva minute si uite ca ti-ai pierdut multe alte certându-te cu mine si scriindu-mi mesajele de la tlf. public. Nu ma pot satura de tine . Asta nu are nimic de a face cu nimfomania. Pe tine te asteapta în casa în schimb eu ramân doar cu aroma corpului tau în asternuturi. Pe zi, recitind mesajele lui, m-am înfuriat si mai bine si i-am mai trimis unul întrebându-l daca îi datorez ceva pentru beneficiile sexuale. Asta i-a pus capac lui June, care probabil si-a ros unghiile toata noaptea simtindu-se umiliat fiind dat afara din viata mea pentru a treia oara...si pentru acelasi motiv. Adica... daca ,ie nu-mi ajunge, nu-mi ajunge, Sa nu vina numai ca sa ma întarâte si sa-mi atâte poftele.

Deci tras eu niste toale pe mine si directia coafura. Trebuia sa-mi taie el ceva din vârfuri, dar cum timpul era scurt pai îl foloseam pentru alte cele jocuri poznase. Deci un nou look ma faceau sa plutesc pe troace , asta pâna când mi-a trimis un mesaj de raspuns:
- Spune-mi, de ce ma umilesti dându-ma afara de fiecare data când nu-mi fac datoria sexualmente? Nu sti ca faci rau iubirii?!
Nu m-am deranjat sa-l întreb care iubire, ca nu prea se simtea (oare?). Mi-am continuat drumul catre casa. Ma suna si gura nu-i mai tacea. M-a podidit plânsul pe strada. Si ne certam.
- Eu te-am trimis acasa la nevasta. Mi-e nu-mi ajung vizitele scurte. Mi-ai promis ca mergem o ora pe plaja sa ascultam valurile. Nimic.
El cu ale lui. Ca-l umilesc si ca-l dau afara de fiecare data când nu poate. Nu fizic ci din lipsa de timp.
-Pai fa-ti timp. Si daca nu poti, ai acasa tot ce-ti trebuie si nu te dau afara când nu ai chef. Ba mai mult, este încântata sa doarma în asternuturile ei, pentru ca nici macar sa nu va atingeti din greseala în somn. Acolo ti-e locul si nu te mai deranja sa ma suporti pe mine cu toanele mele.
I-am închis telefonul. Iarasi m-a sunat si printre hohote i-am spus sa-si vada de viata si sa nu ne mai ranim. Ne-am mai spus vrute si nevrute, el tot cu Giulita.... Mi s-a terminat bateria asa ca am terminat conversatia în hohote de plâns. Si mi-am permis sa fac tot drumul pâna acasa cu lacrimi siroaie. Nu regretam nimic.

Ajunsa în fata portii, metge cu sotia. Povestim de pâinea de casa pe care le-am facut-o ieri, cu brânza columbiana razuita în ea. Superba aroma. Eu printre lacrimi. El întrebându-ma daca nu vreau sa-mi prezinte un tinerel, 30, poet si muzician. Eu ca nici sa nu aud de barbati. Abia ce m-am certat cu Carlos.Ei, speriati ca mi-a facut rau. Eu linistindu-i ca amândoi suntem caposi si ca nu conteaza. El a fost prea dulce pentru ca sa-l si înlocuiesc dupa o zi. Poate dupa ce ma hotarasc sa mai accept vreo prezenta masculina alaturi de mine.
Pe când sa deschid eu poarta, îl vedem pe June asezat pe marginea bazinului de pesti. A auzit el ceva, dar nu prea mult. Doar ca daca este stresanta si violenta relatia sa fac bine sa renunt la ea.

Eu am intrat în casa si i-am scos ceea ce mai avea la mine. El s-a ratoit sa-i aduc laptopul sa stearga toate fotografiile cu el. Eu ca nu-l las. Sunt ale mele si vor fi amintirile mele de pret. Doar nu ti-as face rau familiei cu ele. Nu sunt razbunatoare si nu ai avut surprize nici data trecuta. Nu as cadea atât de jos si nici nu as câstiga nimic.
Deci, june dupa ce si-a expus din nou punctul de vedere, foarte ofensat, explicându-mi ca nici o pereche nu face amor de 25 de ori pe luna si înca cum.... el nu merita tratamentul umiliant din partea mea. Noa....si eu i.am spus ca sunt satula sa-l tot astept. El ca am dreptate. Merit un partener liber, numai pentru mine, dar el nu poate schimba situatia.
Ne-am linistit. M-am lipit de el si m-a respins. Ca nu... nu poate sa intre din nou în jocul asta în care el este victima. Si nu m-am lasat si l-am înghesuit la colt si chiar daca s-a zbatut si s-a ferit, l-am amentitat ca-i rup toti nasturii camasii. Si am sa-l violez eu, asa cum facuse el zilele trecute. Si printre soapte si fortate sarutari ne-am regasit patimasi, aruncând hainele de pe noi. Frenetica împreunare. Ca o pedepsire a corpurilor noastre. Si-l rugam sa ma lase câteva secunde sa-mi revin. Si nimic.... pâna la finalul violent, spasmodic. Îmi susura în urechi în timp ce faceam amor ca nu am sa apartin altui barbat decât când îmi va da el voie si asta nu se va întâmpla, asa ca sa-mi intre bine în cap. Îl rugam sa o lase mai moale pentru ca ne vom face rau. Nu si nu. Ma pedepsea si se pedepsea pentru noaptea de suparare petrecuta departe unul de altul.

Ne-am ghemuit unul în altul, cu aerul conditionat pornit sa ne racoreasca corpurile incinse. Nimic despre cearta dinainte. Nu existase. Ma prindea de parul proaspat aranjat si ma tragea spre el si ma saruta muscându-mi buzele.

M-ai apoi a început sa-mi picteze pe corp. Pe pubisul alb, abia depilat ieri cu ceara rece în jurul singurei dungulite de par pubian lasat la smecherie. Copyright... se interzice folosirea fara avizul proprietarului de drept.... nume si prenume. Pe sold mi-a desnat chipul lui. Ne-am mai prostit si mai apoi a plecat.

Nu credeam ca va mai reveni si mai ales cum. Ascultam muzica ritmata... aveam eu nevoie sa-mi fac o selectie de muzica pentru dansat de nebuna prin casa. El s-a pus tandru si dupa ce mi-a tot cântat la un refren Giulia de mi amor.... a ales unele melodii pentru ca sa-mi spuna ce simte pentru mine. Ma mângâia, îmi saruta ochii si mâinile si atât de tandru ma privea si mi le soptea la ureche. Si ni se înfigeau unghiile în bratele celuilalt pentru a fi una si aceiasi fiinta. Si eram îmbatati de iubire si ar fi iesit din nou scântei, dar l-am trimis acasa. Eram si eu si el prea obositi de prea mult sentiment.






Medicul m-a sunat de pe garda. Esti bine Giulia¿?
- Sunt bine, dragul meu. Sunt obisnuitele artificii între doau pasiuni. Sunt frânta de oboseala si de fericire. Multumesc ca m-ai sunat.

June nu a uitat sa-si scoata ghearele la prânz:
- Toti prietenii tai te sfatuiesc sa renunti la mine. Stiu ca ai putea sa ai o relatie normala. Meriti. Dar îmi apartii. Si nu am sa te las fara sa ma lupt pentru tine.

domingo, 25 de septiembre de 2011

Duminica de coplas


Voi scrie probabil numai aberatii dar am nevoie si timp sa pun cuvinte pe alb . Suntem în ton cu timpurile moderne asa ca folosim tastatura. Duminica senina, idilica as putea spune. Dupa un somn acceptabil, o plimbare de ora si douazeci de minute. Càteva cuvinte schimbate cu sefa pentru ca eu aveam limbutie si nu aveam MP3 la mine. Mie mi-a fost greu sa-mi intru în ritm, noroc cu sefa care este în forma proasta. Mai este si învinetita dupa caderea de acum câteva seri. O iau la misto si o mângâi a mila. Are falca neagra si un genunchi julit. Ba o mai dor si toate oasele corpului. Nu sunt singura care spune ca exagereaza. Este atât de ridata ca pare cu zece ani mai batrâna în ciuda cremelor scumpe. Stie si ea. Ca sa o fac sa-si zâmbeasca îi arat burtica si ridurile mele. Si ochii încercanati de nesomn. Asa se mai însenineaza si ma pocneste peste spate. Chiar si señor mi-a dat astazi un picior . Hm....sunt maltratata. Mi se plângea azi de dimineata ca nu s-a distrat în viata. La care eu l-am mustruluit:
- Adica cele 79 de logodnice ce ai cunoscut señor nu te-au lasat sa le pipai partile moi?
S-a pus sa râda si pe mine m-a cadorisit cu un picior aplicat în sold. Eu l-am pupat pe frunte si ne-am prostit în continuare. Mic dejun si uschit eu la medic unde ma asteptau doi burlaci de aur, cica, ca sa ne bem cafeluta împreuna. Unul, prieten vechi de al meu, nici acum nu s-a tinut de promisiune. Nu m-a dus la o plimbare pe motocicleta. Se oferea si celalalt, dar nu i-am dat atentie. Era babalâc de vârsta mea. Neinteresant. Frustrant chiar as spune.
Deci plecat fotograful meu profesional de anul trecut când cu cele faine poze artistice. Pui frumusel dar cum i-am spus:
- Ai avut ocazia ta si te-ai speriat. Acum este târziu. Nu am de ce sa dau pasarea dulce din curte pentru tine care esti pasare rara si fricoasa.
Mi-a promis ca va coborî din satucul lui într-o buna zi când se va mentaliza, cica sa ma plimbe. Haha, biet copil cu ochi frumosi. Daca june ar fi fost ca si tine demult cânta în curtea lui. Acum cânta zilnic în curtea mea si cu exceptia duminicii si în patul meu. S-a aratat el fara chef într-o zi în saptamâna asta dar tot s-a pus pe fapte. Apoi, dupa câteva minute i-am spus sa se dea jos de pe mine ca acum nu mai am chef eu. Ca nebunul s-a pus pe treaba. Îi dadeam pumni si picioare când apucam sa scap din strânsoarea lui. Ma poseda ca un nebun. În ciuda vointei mele. Si ma saruta ca un descreierat si ma privea ca un nebun.
- Nu ma mai vrei?
- Nu.....nu.... lasa-ma.
Nu a fost chip sa-ma desprind din strânsoarea lui. Nu-i raspundeam la sarutari si mângâieri. Îmi desfacea genunchii cu atâta violenta si la fel ma patrundea. Cu pasiune si animalic instinct. Nu am rezistat prea mult si ne-am lasat dusi de val. Palmi si degete înclestate în parul celuilalt. Sfàrcuri muscate, carne framântata cu violenta dorintei. Lacrimi amestecate cu mierea sarutarilor. Sudoare amestecata cu alte fluide. Mi-a fost si i-a fost dat sa traiasca adevarata pasiune si voluptate. Apoi.... apoi abandonare dupa minutele de epuizare. Somn în bratele iubirii. Mi-e rau fizic de fiecare data. Epuizarea îmi da senzatie de voma. Si ma mângâie tandru pe par si-mi sopteste: Giulita de mi amor. Descansa. Odihneste-te, cariño. Si plâng de prea fericita ce sunt. Si ma îmbratiseaza de recunoscator ce-mi este:
- Ma faci sa ma simt un barbat în plenitudinea virilitatii. De ce acasa nu o doresc si nu pot întretine nici o relatie, o data pe luna macar. Mi se pierde erectia, asta daca o am. Arata extraordinar, este frumoasa ca o fetiscana si totusi nu o doresc. Or fi anii multi petrecuti împreuna?! Sau faptul ca nu-mi raspunde si nu ma doreste?!
- Nu te mai admira de foarte multi ani. Este o corvoada pentru ea care vede în asta numai o obligatie matrimoniala. Si apoi minciuna ca are dureri si dupa o luna de zile sa o spuna la bunica. Dupa 18 ani cu tine este exclus. Sunt femei care nu simt placerea pentru ca au alte prioritati. Nu are nici o scuza. Daca nu te-as cunoaste as sta pe gânduri. Dar facem amor zilnic si de fiecare data esti altfel. Pasiunea naste din pasiune. Nu ne recunoastem noi însine pentru ca ne lasam purtati de instinctele animalice. Zilele trecute ma luasesi în brate si numai pentru ca m-am zbatut m-ai lasat jos. Mi-era frica ca ai sa ma scapi având pulpele date cu ulei. Nu te-ai lasat si m-ai aruncat ca pe un sac pe umeri si m-ai urcat toate scarile si m-ai aruncat pe pat, ametita. Si apoi m-ai iubit cu sete. Si apoi sarutarile tale sunt acum pline de pasiune. Si mângâierile tale sunt mai tandre, mai duioase. Deja îmi spui mi amor, iubirea mea. Te-ai schimbat. Acum te daruiesti si ma iubesti.
Rabiosa.... da furioasa, adica eu când nu esti tu foarte pornit. Eu nu am cum sa nu fiu încinsa din momentul în care-ti aud muzica din masina. Nu-mi cere sa fiu cuminte. Te doresc. Plutesc...

Ne iubim, ne ciondanim:
- Nu m-ai scos la plimbare de luni de zile. Am sa-mi gasesc unul care sa aiba chef sa ma plimbe. Ti-o fi rusine cu mine.
- Ai chef de cearta, Giulita. Doar ca sa ma enervezi.
- Stai sa vezi tu ca nu am sa fiu în casa într-o seara când ma vei cauta. Am sa-ti las un mesaj ca sunt cu altul... Nu veni duminica seara ca sa nu ai9 probleme.
- Ce? îti vine amantul? Îl omor ti-am mai spus. Poarta-te bine.

Alaltaieri noapte a plouat în ropote. Temperatura a scazut binisor asa ca mi s-a nazarit mie sa-mi fac mendrele cu o lunga plimbare pe plajele din Peñiscola. Înca eram cu señor în bucatarie si-mi faceam eu planuri cum sa o uschesc cât mai iute din casa. Bani nu prea aveam si fiind sâmbata stiam ca nici june nu va veni sa ma vada înainte de seara, ca doar nu are ce sa motiveze acasa. Scris eu un mesaj scurt pe la 10:45:
- Plec cu autobusul la Peñiscola.
Cerut bani de la sefa, terminat cele treburi cu señor si sunat pe sefa:
- O iau si pe Marta cu mine. Nu ne astepta repede.
Suna june, înebunit.
- Vin cu tine. Acum ma îmbrac. Vrei sa te duc?
- Nu. Vreau sa merg singura. Tu stai cu ai tai.

Nu întârziat eu mult cu dusul, pus costum de baie, prosop, cearceaf, tigari, geanta pe spate si iesit în graba din casa. La prima intersectie....june venind în tromba.
- Ce? Nu vrei sa te însotesc? Urca Martita.

Asa dus el pe mine. Plimbare, înghetata de iaurt pentru ei doi, foarte rea.... si scumpa pe deasupra. De ciocolata pentru mine.... iammy, iammy. Asezat pe o banca la povesti. Facut fotografii si jucat noi cu Marta, care se copilarea cu el. Întors acasa tot nu-i era de duca. Dansat ei doi în bucatarie. Incitat el pe mine pentru ca sa ma lase cu buzele umflate si cu pofte. Fugit acasa ... promitând ca revine pe seara cu cumparaturile si cu pofte înzecite. Credea ca va scapa. Nu si-a întâlnit gaina... Cred ca-l exploatez la maximum.... dar mila nu am. Atâta se umfla în pene cu virilitatea lui ca trebuie sa o si demonstreze. Fapte nu vorbe. Si apoi nu ma plângggggg....

Ne prosteam zilele trecute cu metge.
- Pot lua doua pastile de dormit. Nu sunt odihnita. Si nu duc lipsa de nimic.
- De câte ori pe saptamâna faci amor?
- 5-6... depinde.
- Auzi, nevasta? învata de la ea.
Irina:
- Giulia, esti dusmanca mea. Îl înveti la rele. Esti exagerata.
- Deloc.... profita acum cât poti. Mai apoi vei vrea si nu vei avea parte.
- Metge... pot bea un pahar de vermouth ffff diluat înainte de a-mi lua pastilele de dormit? Sefa zice ca am sa fac ca sefu care, cica era sa dea ortu popii acum câteva nopti luând un analgezic dupa ce bause o bere.
- Pai. Singurul efect este ca întârzie în sânge somniferul. În loc sa actioneze timp de 6 ore va actiona sa zicem 10.
- De asta-mi este mie asa de somn pe dimineata. Ok. Asa ziceam si eu ca doar de o viata ai mei iau medicamente cu o mâna si cu alta beau o juma de litru de palinca si uite-i aici...

... Discutii în contradictoriu cu fetita lui metge.
- Mama, vreau sa trec de la mate obligatoriu la greaca. Profa zice ca daca nu facem fata la mate sa ne cerem la greaca. Nu stiu sa fac exercitiile.
Ei, parintii încercând sa explice unei adolescente ca greaca nu-i va folosi în viata. Îmi cereau mie sa o conving ca au dreptate.
- Lida, adu-ti cartea de mate, sa vedem noi ce-i atât de complicat în exercitiile cu puteri.
Facut noi o juma de ora si se pare ca explicatiile mele i-au adus zâmbetul pe chip. Acum întelegea si rezolva cu usurinta. I-am luat din fata calculatorul si am obligat-o sa-si foloseasca memoria la ridicarile la putere mai usoare, spunându-i ca ai nevoide de aritmetica chiar si când mergi sa-ti cumperi haine. Parintii, încântati. ea toata un zâmbet de încredere si uite asa... ne-am petrecut parte din dimineata. Mai apoi povestind despre Dracula, ei ma întrebasera, le-am explicat ca nu avusese bietul nimic din mitul vampirilor. Mai apoi ma întrebara despre sasi, secui si îmi povestisera despre Los Borgia si despre faptul ca în evul mediu, catalan avea o traducere pùtin onorabila. Si metge cu ora lui de filologie. Si uite asa, între rontaituri de migdale crude si prajite, o cafea mai buna sau mai rea... ne-am despartit, fiecare cu treburile lui prin ograda.

Între timp eu am terminat prânzul. Merg sa o aduc acasa pe Marta. Señor nu pare sa bage în seama musca care-si face veacul în jurul lui. Nu am cum sa o omor fara sa-l trezesc.

UPDATE: 16:47... terminat în bucatarie si acum îl delectez pe señor cu vechi cântece - coplas ( nu stiu ce corespondent are în româna... romante?). Asa am si eu timp sa ma lafai în fata laptopului.

Deci... sa continuam cu aberatii. M-am înscris la aerobic. Ar fi vrut si sefa dar nu-i venea bine ora. Sper sa ma mai înscriu la ceva. Nu am prea multe optiuni. Poate dans oriental, adica din buric. Asta pentru ca este greu de dansat si nu pentru ca sa fiu eu mai senzuala, desi nici asta nu strica. Si apoi sa vedem daca ma duc la cursuri de castellana, spaniola. Asta ca sa nu fac dezacorduri si sa ma tot corecteze june care se crede atotstiutor, dar numai în limba lui materna, ca altele...ioc. Si apoi asa voi iesi din casa si ma voi si alege cu oarece celule gri pe acolo ìn plictistul si nefolosita mea materie cenusie. Acum, mie mi-ar placea salsa, bachata si mai stiu eu ce, dar nu încep cursurile pâna în martie ( la scoala ptr adulti, unde este ffff ieftin, 48 ptr 50 de ore, sau 10 ptr 50 de ore de spaniola)...

Voi încerca sa-mi mai ocup din timp. Prea m-am închis de bunavoie în casa. Si apoi trebuie sa-mi caut cursuri de zi. Pe seara ar fi neplacut sa ma întorc desi exista si posibilitatea sa folosesc bicicleta pe care sper sa mi-o cumpar mâine. Vom vedea.


lasam bazaconiile si ne povestim cu piele de abanos la Madrid. Weah...o radiografie de plamâni cancerosi.Ce sadic si al doilea medic preferat al meu.

Update: 19:24... dupa lungi si prea înfierbântate dezbateri medicale si nu numai decis eu sa fac un plonjon în piscina cu apa prea rece si sa sterg toata conversatia incriminatoare. Pfiu, pacatoase amintiri ale carnii. Piei piaza rea si nu ma cauta în urmatoarele saptamâni. Eu sunt cuminte daca sunt lasata în pace. L-am linistit si l-am rugat sa nu vina în vizita. Periculos cu personajele astea de pe cel continent latin. Prea fierbinti si rau de tot apucati. Asta mi-ar mai lipsi si rezolvata as fi. Chiar trebuie sa iau legatura cu univ din Barcelona. Macar sa-mi donez corpul din timp ca sa nu aiba bataie de cap astia de pe aici si nici fiul meu. Râde june de câte ori îi pomenesc de viermisorii care mi-ar consuma bunatate de carnita. Mai bine într-o piscina cu formol sa ma disece aspirantii la titlul de medic. Weah... ce imagine hidoasa, un cadavru de nerecunoscut.

domingo, 18 de septiembre de 2011

Fain de mine

Ma îmbat cu muzica. Vânt si multe frunze de strâns prin curte. Pace si atâta liniste în jurul meu. Am dormit în sfârsit. Multe ore acum doua nopti si destule pe astazi. Îmi fac de cap. Soarele îmi încalzeste în fiecare dimineata (amiaza) burtica. Efectul somniferelor. Señor un dulce. Ma întreaba doar daca m-am trezit cu chef. Sunt o norocoasa. Îmi suporta toanele, tacerile sau iesirile. Îmi trece cu vederea impertinentele. Lasa de la el. Fata mea îmi zice în fiecare zi. Eu ma destainuiesc lui si el doar tace si ia aminte. Litri de cafea cu gheata, tigari cu nemiluita si minute în sir asezata la usa casei în scaunel pliante, joase, urmarind norii, seninul cerului, ramurile copacilor. Am nostalgia verdelui, a albastrului marii. E atât de aproape dar mi-e lene sa ies pe malul marii. Ascult în noapte spargerea zgomotoasa a valurilor ajunse fara voie la tarmul meu. Nu ma grabesc nicaieri. Astept doar sa treaca ore, zile, ani. Am timp sa-mi parasesc corpul lasând în urma curtea, malul stâncos, marea imens de verde gri. Ajung deasupra Marii Baltice si calatoresc pe un ferryboat cu fratele meu. Lucreaza pe un camion, acum. Curse Germania - Suedia. Mult verde si multa liniste pe acolo. Este si el un romantic. Càteva cuvinte schimbate din când în când. Mi-e dor de calatoriile cu el. Sute de kilometri si tacerea noastra...

Am stat câteva ore în povesti ieri cu nepoata lui señor, studenta acum la medicina.
- Daca ai avea 16 ani cum ar putea sa-ti impuna disciplina tatal tau?
- Nu ar trebui sa-mi impuna nimic. Am fost educata sa-i port frica si am stiut ce pot sa-mi permit si ce este deplasat. Chiar daca le întorc vorba stiu limitele. Nu s-a sfiit tata sa-mi dea o palma când a fost nevoie.
- Ce parerea ai despre fetele latine? Erai prietena cu ele?
- Nu suport imigrantii. E ciudat sa ti-o spun tocmai tie, dar pentru mine tu esti de a noastra. La scoala nu ne amestecam cu ei. Fiecare cu sleahta lui. Nu faceau decât sa-si arate fundul si sânii. Nu veneau sa studieze si nici nu aveau mare lucru în cap. Cu foarte putine exceptii. Nici eu nu m-am omorât cu studiul dar stiam ca daca pun osul sunt capabila sa scot si note mai bune. La materiile care-mi placeau.

O întrebasem pentru ca de luni întregi June are mari probleme cu cea mare. Obraznica, mincinoasa. Îmi explica mie ca este foarte greu sa cresti copii, aici. Nu stiu ce sa spun. Nu am avut probleme de subordonare din partea fiului meu. Nu au lipsit nici palmele date din când în când.Nu a învatat bine dar am acceptat ca nu are tragere catre studiu. Macar a învatat o meserie si chiar daca va trage din greu toata viata, macar nu va fi muritor de foame. Pentru fete este mai greu. Chiar si cu studii poti sa nu te realizezi. Eu nu ma mai lamentez ca sunt doar o biata slujnica. Ramân socata de minunile pe care le face fata lui June. Îl întreb de ce nu o plezneste când este obraznica?! De frica ca-l reclama? Pai cine i-ar da sa manânce daca ai arunca-o în strada? Te manevreaza ea? Tu o certi si ea îti face figuri din coltul gurii? Pai m-ar fi plesnit tata de-mi sareau dintii din gura si-mi arata usa? De ce nu esti consecvent? Atata tura-vura cu familia ta traditional de conservatoare si uita ce odrasla ai. Rezultate scolare falsificate, an scolar pierdut pentru a doua oara, lene si gândul numai la cum sa se dichiseasca mai bine pentru scoala. O fi rezultatul cultului pentru imagine. Ca doar copilul face ce vede de la parinti. Îi ceri ei ceea ce nu reusesti sa faci tu.
- Stiu ca eu traiesc într-o minciuna permanenta. Traiesc viata dubla. Te am pe tine si merg acasa ca si cum as fi cel mai cinstit sot. Nu am scuze. Dar am educat-o sa-si respecte parintii. Nici astazi eu nu as fi nepoliticos cu ai mei.
- Nu o baga de seama. Nu vorbi cu ea. Poate asa ar simti ca nu face bine.
- Nu o intereseaza. I-am luat telefonul, o urmaresc la scoala, este mai tot timpul pedepsita dar nimic nu functioneaza. Minte cu nerusinare. Acum am cerut ajutor psihologic. Recunoaste si ea ca face totul în contra noastra numai ca sa ne provoace. Sa ne demonstreze ca ea face cum doreste si nimeni nu o poate struni.

Nu ma pun sa-i reprosez cele multe pe care mi le-a spus în decursul timpului si care chiar m-au socat. De fiecare data i-am atras atentia ca este prea timpuriu sa vorbeasca pe sleau cu fiicele lui despre sex. Stiu ca aici este bine sa le dai informatii cât mai din timp pentru ca sa nu ai neplacute surprize. Dar exista limite. Probabil acum plateste consecintele. Nu poti fi tata tânar si sexi, preocupat de privirile trecatoarelor sau chiar de ale pustioaicelor si sa impui respect. Acum ca fiica ta este în calduri tu umbli dupa fundul ei. Da... se plateste totul. Frumusetea fizica este daunatoare. Te abate din drum. Nu am fost superba. Baietii nu au lipsit din jurul meu dar nici nu m-au lasat parintii la discoteci si la chefuri. Prieten am avut de timpuriu si rau a facut mama ca nu m-a tras de par. Am pierdut interesul pentru studiu si numai norocul ca s-a dus în armata exact la momentul oportun m-a salvat de mediocritatea unui serviciu de cusatoreasa într-o fabrica de confectii. Numai asa m-am pus ceva pe carte si am intrat macar la subingineri daca cu un an înainte nu fusesem capabila sa intru la mecanica fina, la ingineri. Îmi lipsisera 10 sutimi. Fusesem sincer vorbind o loaza îndragostita de un camionagiu frumos. Toate se platesc în viata. Minciuna, si aia. Si doamne recunosc ca am mintit destul. Pe parinti, când ma întrebau de lectii, pe baieti si pe sotul meu mai apoi. Dar macar nu perseveram mult timp în minciuna. Când eram prinsa, recunosteam imediat si suportam consecintele. Mai apoi am învatat ca este obositor sa minti. Asa ca nu mai pierdeam vremea cu minciuna. Nu ma mai deranjau urmarile libertinajului meu. Asa am ajuns sa ma despart de câteva ori si de sotul meu, înainte sa o iau razna. Da, ma plictisesc repede si nu am considerat maritisul pe veci. Mi-o reproseaza uneori fiul meu, desi nu ar avea dreptul pentru ca nu l-am lipsit niciodata de afectiunea niciunuia. Continuam sa traim în vesnica minciuna a mariajului ca o institutie indisolubila. Saracia a fost singura care ne-a tinut împreuna si continua sa ne tina înca legati, dar nu uniti. Averea care trebuie sa ramâna intacta urmasului de drept. Povesteam astazi cu mama lui seful. Alte timpuri, alti parinti, cu stare. Eu nu am facut altceva decât sa-i întretin si sa-i suport pe ai mei. Mi-au dat de exemplu harnicia si cinstea dar si viciul alcoolului, care era mai presus de puterea mea de întelegere. Singura careia îi pot multumi putinul meu interes pentru carte fusese chiriasa noastra, o economista orfana, care datorita regimului facuse scoala si am avut noroc ca mi-a îndrumat primii pasi în scoala. A murit, necasatorita, fara copii, de un cancer la sân, la vreo cincizeci, aproape vârsta mea. Cred ca nu a regretat niciodata ca nu a avut copii. Eu ce sa spun?! Ne sacrificam ani buni din viata fara sa stim atunci de ce alegem sa fim parinti. Suntem prea tineri, societatea ne da un sablon ce trebuie sa urmat. Nu spun ca nu sunt satisfactii dar nu luam aceasta decizie în cunostinta de cauza. Acum as vrea sa am un copil, dar cu June. Râdem si plângem ca ne-am cunoscut prea târziu. Ma saruta printre lacrimile lui si ale mele. Câti amanti îsi îmbratiseaza iubita plângând si binecuvântând-o pentru cum gândeste, pentru cum îl iubeste si pentru ca-l face fericit. Acum eu ar trebui sa fiu fericita cu putinul pe care-l avem împreuna. Nu simt mare lucru. Spun doar ca e suportabil cum este. El este tot excesiv de gelos si posesiv. Ieri abia ce sunase la poarta mare seful si eu iesisem sa vad ce doreste. Cheile de la casa lui. June deja era în baie tragând cu urechea. M-am facut ca nu vad. Noaptea îmi face un apel sa-mi dea de stire ca se gândeste la mine. E dulce, pasional. frumos si ma suporta asa cum sunt, cu imperfectiunile mele. Ma ridica în brate si ma iubeste când vreau eu, adica mai tot timpul:
- Îmi apartii mie si nimanui altuia. Esti perechea mea. Am trait atâta pasiune unul în bratele celuilalt cum putine perechi s-au bucurat de asa ceva.

Da. Daca as descrie fiecare partida de amor ar fi de neimaginat pentru prietenele mele. De ce sa le mai amarasc viata stearpa ?! Mai cobor din când în când în câte o vizita si dupa vreo o ora le spun pe sleau prietenilor:
- Aveam nevoie de o doza de rahat de convietuire pentru ca sa-mi încarc bateriile. Mi-e bine ca nu ma fute nimeni la cerebel. Mi-e bine ca nu trebuie sa-mi suporte nici mie dar nici eu nimanui toanele. Va las dragii mei si multumesc ca m-am simtit bine la voi. La fel mi se întâmpla si în alte cele case, dar acolo nu spun ce gândesc. Si atunci ajung la vorbele lui june:
- Bucura-te de acesti ani de asa zis celibat. Convietuirea este o cruce pe care nu avem de ales si o ducem cu un zâmbet amar pe chip. Bucura-te si zburda, cariño.

miércoles, 7 de septiembre de 2011

E toamna si e ceva mai bine

Am iesit din casa pentru ca sa simt pulsul orasului. As fi stat în povesti cu Lizzie dar nu aveam timp. Aveam sarcini precise din partea sefilor, cumparaturi de facut si bineînteles de revenit în cât mai scurt timp în casa pentru ca sa nu fie señor singur. June ma cautase desi stia ca astazi aveam de gând chiar sa ajung o ora pe plaja. Tocmai de asta. Ca doar nu vroisem sa ma însoteasca în oras si nici sa-mi faca cumparaturi. Sa ma scoata el la plimbare. Dar cum nu o face îl amenint ca am sa ma razvratesc si am sa-mi gasesc unul liber si cu profunde sentimente. Da... nu-mi ajung Julita de mi amor, nici Julita de mi corazòn, nici te quiero mucho. De fapt ma trezesc în fiecare dimineata spunându-mi ca as putea sa traiesc bine mersi fara amorul carnal de fiecare zi. Uit pe când îl vad si-l adulmec. Iar nu pot sa stau cu mine si cu filozofiile mele de doi bani. Ma asalteaza pe net cine nu vreau desi parca am închis yahoo. Merg la treaba ca ar fi destula.

Update: 16:42 Mi-am pus castile în asteptarea Martei. L-am hranit si schimbat pe señor. Mi-am baut cafeaua cu sefa pe terasa ei. Eu mi-am spus ale mele spuse, ea a lacrimat pentru despartirea de printesa noastra. A lasat-o la universitate. Sper sa nu ma repereze din nou de pe acasa cu lamentari. Nu vreau sa stiu de nimeni si de nimic.

L-am întrebat pe june ieri cànd a plecat pe la cinci dupa amiaza:
- Revii diseara? Daca nu am sa o uschesc la prieteni.
- Aha... a lipsit ceva astazi si mergi sa cauti.
L-am pocnit si nici nu m-am uitat dupa el din poarta. Seara cum cei ai casei s-au culcat devreme, am închis geamuri si jaluzele, porti si am urcat la dus. L-am vazut ca era cu portbagajul ridicat ceva mai încolo pe strada. L-am vazut si la iesirea de sub dus. A sunat la poarta si am deschis doar de la butoane, fara sa întreb de ce nu foloseste cheile lui. I-am deschis si usa de la casa. Ce fata mi-a pus. Adica asteptam eu pe cineva de eram în neagra si dantelata camasuta de noapte si nici n-am întrebat?
- Te vazusem lucrând la masina june, asa ca stiam ca esti tu. Doar sti ca nu am pe nimeni.
S-a calmat puiul si n-a plecat decât în noapte dupa ce m-a rasfatat din plin. Dar a urcat si astazi desi i-am spus ca lipsesc din casa. Mi-a lasat un bilet pe masa din bucatarie: Julita de mi corazòn, ca sa stiu ca fuse. Iara îl ia cu gelozia. Vine când cred ca nu ar veni. Se mentalizeaza acasa sa nu-mi rosteasca involuntar numele.

...Îl ascult si uneori parca nu-l aud. Îmi tine prelegeri despre cine stie ca si cum ar fi noutati pentru mine. Economie mondiala, criza de aici, politica, stat si investitii. Ma uit la el si-l las în plata Domnului sa se descarce. Si gura zau ca nu-i tace decât când ma saruta. Si atunci... prefer sa ma sarute în nestire. Si sa-mi cânte. Ma întreb eu în fiecare dimineata daca ma multumesc doar cu atât. Pai e al naibii de dulce si mai ales atât de speriat sa nu ma piarda. Într-o viata întreaga nu am auzit atât de des cuvântul cariño... cât mi-a spus el într-un an si trei luni. Dar da... acum nu m-ar mai durea daca ne-am desparti. Stie si el si asta-l face mai atent si mai dragastos. Stie ce astept zilnic si-mi da din plin. Da... ma rasfata cum poate si el. Dar nu este de ajuns. Vreau mai mult. Vreau sa fie disperat. Sa ma iubeasca cum nu a iubit niciodata la viata lui. Si daca nu a fi în stare asta este. Me da igual. I-am spus-o si vineri în timp ce stateam noi tolaniti la poarta în scanele pliante joase:
- Tot nu te-am iertat pentru ca te-ai întors doar dupa 12 zile si numai pentru ca am insistat eu. Am plâns prea mult si aproape te uitasem.
- Mesajele mele de ce nu ti-au ajuns? Poate nu te-au interesat. Prea erai sub influenta tuturor din jur care-ti spuneau sa renunti la mine. Acum e mai bine. Ti-ai dat seama ca nu asta era bine pentru tine.
- Eu si astazi îti spun. Nu-mi ajunge te quiero mucho. Vreau - Te amo con locura. Acel te quiero e ca si ti voglio bene. Nimic. Sunt prea singura. Vreau sa ma trezesc cu o îmbratisare si cu un sarut. Am sa obosesc asteptându-te în nestire. Am si obosit deja.

lunes, 5 de septiembre de 2011

gafa lui toanta care se dadea în petec

Si uite cum m-ai facut TU sa rosesc de ciuda. De ciuda pe mine. Si asta tocmai pe când terminasem treaba prin casa si ma urcasem sa caut cutia taman la cucurigu. Ca deh, ma simteam eu mai cu chef asa pictata pe la ochi dupa ce admirasem un norisor ce parea un cap de pitic cu nasul butucanos. Ai vazut de ce nu scriu si nu vizitez pe nimeni?! Ca sa nu fac gafe.

viernes, 2 de septiembre de 2011

nu a fost sa fie un minut de reculegere pentru mine

Mi-am dus frustrarile pe malul marii ca sa le poarte briza departe, în neant. Nu au nume si nici forma. Stau doar undeva acolo zavorâte într-un locsor prafuit unde nu ajung sa le dau glas. Nici macar nu vreau sa stiu ca exista. Le simt amenintatoare si atunci caut sa le anihilez cu culoarea marii, cu sunetul valurilor care se sparg la tarm. Ochii îmi zabovesc câteva clipe pe plaja aproape goala. O tigara ca sa elimin si din plamâni frustrarea:
- Esti stinsa, cariño astazi. Esti trista.
- Sunt doar închisa în cusca din care niciodata nu ma eliberezi pentru câteva ore. Doar promisiuni si pleci. Te asteapta acasa.
- Sunt în faza în care nu ma intereseaza de nimeni si de nimic. Sunt goala sufleteste. Medicamentele sunt de vina. Ma limiteaza la o stare de imbecilitate fara extreme.

Am sa-mi cobor acum frustrarile în bucatarie sa-l hranesc pe señor. Sforaia acum câteva minute.
Fug pentru ca ma asalteaza cunoscute cu chef de bârfe. Bla, bla... nu am sa raspund

martes, 23 de agosto de 2011

Tu eres mi hembra y de nadie mas

Am de asteptat conexiunea sefilor. Ieri m-am culcat devreme asa ca am închis si laptopul. De când m-au vizitat niscaiva turisti si mi-au furat pretioasa planta din curte mi-e cam frica. Închid jaluzelele duble si nici numai stau cu usa teresei deschisa pâna la ore târzii. Dar aseara pe la 23.30 m-au cautat si eu nu eram asa ca iata-ma încercând sa umplu timpul. Obosita nu sunt si nici nu astept vreo vizita desi nu se stie. Noaptea trecuta m-a trezit din somn la miezul noptii crezând ca asa somnoroasa ma voi multumi doar cu niste sarutari. Naivul. Na, ca nu a fost cum credea frumuselul de el. Oricum cred ca nu ar fi avut somn fara sa faca o vizita în cuibusorul lui de nebunii. Se dusese cu o seara înainte doar cu aburii benzinei în motor si cum bani ioc, îi cazuse un transport pâna în apropiere, deci cu ce ramasese trecuse sa-mi spuna ca eu sunt femela lui si numai a lui, sa-mi intre bine în cap ca nu are de gând sa ma împarta cu nimeni. Pai daca spuse el asa trebuia sa si lase ceva emotii si senzatii. Ma tot întreb ce s-a întâmplat cu el. Daca înainte se plângea ca ajungem la rutina amorului zilnic, acum pare ca nu-i dauneaza. Este mai dulce si mai jucaus pe zi ce trece. Drac împielitat. îmi danseaza si ma pune sa-i dansez în pantalonasi scurti. Trebuie sedus si ma seduce. Ma arunca pe pat si în timp ce-mi da jos pantalonasii deja este în mine. Strig la el sa ma lase în pace. Se ridica dupa un timp si-mi spune sa-mi pun iar pantalonasii subtiri. Încerc eu iar sa mi-i pun si iar este în mine si eu cu pantalonasii pusi doar pe un picior. Si râde de ghidusiile lui si iar se ridica si danseaza. Si uite asa se joaca cu mine. Si ma iubeste ca un nebun.
- Esti pasiunea mea, Julita mia. Nu stiu ce se întâmpla cu mine ca numai la tine ma gândesc. M-ai vrajit. Si uite asa nu ma scoate din cariño, Julita aprietadita si ne iubim ca nebunii. Uitam de toti si de toate. Adormim îmbratisati sau ne uitam la tv câteva minute sau doar îmi cere sa-mi trec unghiile si degetele peste spatele lui, minute în sir, o prelungire a placerii :
- Daca ma cunosteai când aveam douazeci de ani ti-ai fi parasit sotul pentru mine? Mi-ai fi daruit doi copii?
- Nu as fi stat pe gânduri, demon cu chip de înger.

Cina la unu din noapte, prânzuri prelungite. Uite asa nu ajung eu sa ma abtin de la mâncarica. Señor se pare ca a auzit muzica din noaptea trecuta si ne-a mustruluit. Dar i-a trecut imediat si azi dupa amiaza nu stiam cum sa ne povestim mai bine. Adica señor ca un copilas are nevoie de multa atentie si eu cu atâta treaba zilele astea l-am cam abandonat. Si când se plictiseste este gaunos. Rar.... si numaidecât uitam. S-a culcat tot un zâmbet si cu mâna pe bratul meu, pândind sa vada daca vine june. Râde de mine când îi spun ca-mi clocoteste sângele în vine.
Pleaca june si eu ramân în fiecare zi cu trupul cuprins de frisoanele placerii. Ma apuc de alte si alte treburi. Am mai mult spor si ajung pe seara frânta. Dar asta nu înseamna ca l-as lasa de capul lui daca nu mi-ar fi mila de saracutul de el. Asa ca sunt cumintica la a doua vizita si atunci stam numai la povesti. Uite ca astazi nu cred ca va reveni. Abia ce a plecat la cinci. Si probabil ca nici numai are nimic în rezervor.


domingo, 21 de agosto de 2011

Seara cu peripetii

Seara nu e cum te astepti sa închei tu ziua. Rupta eu de oboseala mi-a cazut ca un traznet vestea vizitei lui K. Sunt un pachet de nervi numai la gândul ca o voi vedea. Sa speram ca va fi totul OK. Dar ca sa nu fie doar aceasta suparare calcat eu în oarecare masura pe bec.
Pe când închideam eu usile de la terase pe la 21.15... la poarta inamicul X. Vroia sa vada daca ar avea acces la curtea vecina. Noi doi, buuuni amici la rele. Stat noi în spatele casei la gardul dinspre curte o buna vreme la povesti si apoi condus eu pe el catre poarta unde ne-am oprit pret de multe minute. El afara, eu cu capul scos. Si uite asa, pus noi pe povesti fara sa ne dam seama ca junele era pe undeva prin casa, ba mai apoi pe undeva aproape de mine ascultând la toate cele care se vorbeau si nu erau pentru el. X care mi-l vorbea de rau, eu care-l aparam ca doar am sentimente si puternice porniri fata de el. Atâta mi-a trebuit. Facusem un pas înafara curtii si Junele s-a înfiintat în poarta cu o fata si niscaiva cuvinte pe care nici nu tare le-am auzit de tulburati ce eram...amândoi...X-ul si eu, cumintica. D-apoi suparat ce era junele...doamne, doamne. Ca X spusese chiar ca ar fi vrut sa-mi prezinte un prieten, de 32 de ani, nalt si frumusel, care vroia una mai cu ani, nu o pustioaca de sama cu el. Eu oricum refuzasem pentru ca nu ma intereseaza sa schimb frumosul cocosel din curte, chiar si asa însurat cum este pe o pasare de pe gard. Deci... junele care auzise, nu cred ca întelesese mare lucru, ca doar noi susoteam ca doua babe... oricum mi-a facut scandal monstru. Adica, El întelege ca eu as avea dreptul la o relatie sanatoasa. Ca el ma iubeste, adica me quiere, pero, nu-mi poate oferi mai mult. Probabil auzise ca sefa povestise cu fosta lui X ca nu întelege cum de nu-si lasa junele soata pentru mine de vreme ce toata ziua este în curtea si între cele ale mele. Ma rog,,, nu se poate. Deci... spunea junele:
- Eu stiu ca a fost un timp în care cu placere ai fi scapat de mine dar eu am puternice sentimente fata de tine.
Si uite asa, bla, bla, bla, de fapt iar m-a spionat si nu ar avea dreptul. Si iar ne-am cam ciondanit un pic asta pentru ca amorul sa fie mai cu foc dupa aceea. Si Giulita mia în sus si înjos si iar m-a facut sa vad stele de placere. Pâna când l-a sunat draga de ea cucuoana. Dar si-a revenit repede din spaima si a continuat dupa ce i-a raspuns din curte.... ca da...vin draga, asta raspuns din curte la al doilea apel, ca doar trebuia sa se auda zgomot de strada. Uneori as lua telefonul si as spune sa ne lase în pace ca mai avem niscaiva treburi de terminat dar ce sa-i faci, asta e. Nu te încurca cu cine nu trebuie, am spus si o repet. Toate bune dupa aceea. El parca ma saruta mai pasional de când ne-am împacat si asta este bine pentru mine. Deci mai stat el o juma de ora si în curte cu mine si iar pupacit de màini si mângâiat de picioare. Iar explicat el ca mi-ar plati si operatii chirurgicale sa pot eu da din buci cum cica mi-ar conveni pe strada fara sa ma obsesioneze burtica care pe el îl încânta numai sa înteleg ca asa îi plac cum sunt si nu ar schimba nimic la mine. Si ca eu îl doresc în timp ce cea de acasa nu si asta face diferenta.
(3:45 si uite cum trebuie eu sa-mi dau plamânii afara, alergând sa vad pe unde-mi suna telefonul. Adica, eu la mansarda, telefonul undeva doua etaje mai jos. Asta ca sa vad ca si la ora asta june crai frumos ma verifica...Sunt acasa?, cumintica? singurica... deh...eu l-am sunat de pe fix, un pic cam obosita de alergatul în jos si în sus. Bestie care nu ma iubeste dar stie al naibii de bine sa fie posesiv).
Acum sa speram ca nu se va duce sa-l ia de guler pe X ... ca nu ar fi bine pentru ca mi-ar dauna în familie. Lui X nu i-a stricat sa vada ca nu-i de jucat cu June si ca geaba ai avere daca nu poti aprecia o femeie atunci când ti-a fost timpul. Noah ca si X i-ar spune câteva si uite cum nici ca mi-ar pasa de ei. O grija mai putin. Si niscaiva senzatii lipsa. Asta e... nu poti sa le ai pe toate.

Pleaca gaina la culcare cu niste pupici primiti pe soapta prin telefon. Asa cocosel ....nici eu nu dorm din cauza ta. Nici tu sa nu dormi. Sa te perpelesti de dor pâna mâine seara cànd iar al meu esti. Am sa scot si untul din tine.... ca sa sti ca m-ai agatat tu dar nici tu nu te-ai asteptat sa gasesti o femeie cum trebuie sa fie o femeie. Pofticioasa rau, ca nu numai ale voastre sunt focoase.... ci mai sunt si prin est a naibii de unguroaice.
Luat eu juma de pastila din ce mi-a prescris medico. Somn.... nimic dar nici nu am dat iama în frigider desi îmi chioraie matele.O rosi cu ceva varza rauita si doua oua. Cafea ... câteva si mi-e o foame de mor. Am muncit, am înotat, am avit parte de senzatii tari si nici asa nu ma ia cu somnul. 4: 12. Si dimineata eu nu pot sa o lungesc în pat ca doar doua guri asteapta sa fie hranite.

sábado, 20 de agosto de 2011

Soriceii joaca pe masa

Când motanii nu sunt acasa soriceii joaca pe masa, adica pe terasa lor. Pus noi muzica la maximum si miscam umeri si solduri. Marta aici se poate dezlantui. Acasa señor sufera daca se pune muzica, daca se deschide vreo fereastra. Deci l-am lasat în grija celui de Sus si am tulit-o în curtea vecina. Mi-am luat si laptopul ca sa ma distrez scriind doua trei rânduri din când în când la o ceasca de cafea. Metge mi-a scris alte medicamente. Cica sa-mi alunge depresia zice el manifestata sub forma de o foame de lup la ceas de noapte. Toata ziua ma abtin dar noaptea în schimb devorez totul. Fetele de la farmacie mi-au spus ca am sa devin euforica... haha, parca mi-ar lipsi?! :
- Esti trista? Esti deprimata, ma întreba medicul?
- Nu metge. Nu mai mult decât de obicei. Nu am momentele de tristete dinainte. Ba mai mult, sunt si satisfacuta fara sa ma mai intereseze prea mult ce face si ce simte junele. Parca mi-ar da igual daca vine sau nu. Doar ca ma trezesc de atâtea ori noaptea si nu stiu ce sa fac sa adorm din nou. Asa ajung ca hipnotizata la frigider si ma îndop. Am sa încep o noua bluzita sa crosetez. Ma relaxeaza.

Zilele trecute au fost la mine fetitele, a lui metge si a lui MC, sora lui. Le-au dat afara de la laptop si au decis ca trebuie sa învete sa deseneze de la mine. Eu nu am aptitudini de profesoara asa ca le-am dat desenele mele si s-au pus ele pe copiat. Nu le-a iesit asa ca s-au lasat pagubase si nu au mai revenit. Poate chiar îmi va veni cheful sa mai trag linii. Asta dupa ce am sa reusesc sa ma racoresc. Ma arunc eu în piscina mare din curte, dar ma plictisesc copiii mici cu zbenguiala lor. Si cum suntem în plin sezon avem destui. Señor face alergie la ei, eu la nazurile lui. Ieri devenise isteric la unicul geam din comedor abia întredeschis. Transpirat leoarca se congela la 27 de grade. I-am spus ca ar trebui sa pun aerul conditionat pentru ca sa putem respira. Ramas el cu ideea, peste vreo o ora îmi cerea sa opresc aerul conditionat ca cica îi usca gâtul.
- Care aer conditionat, ca niciodata nu l-am pornit de frica sa nu faceti hemoragie cerebrala la gândul ca va veti congela. Doar am pomenit ca ar fi cazul sa-l punem în functiune si deja suferiti.

Dupa care fug în curte, unde sunt 31 de grade la umbra si-mi spun naduful curatind frunzele uscate si curtea. Umplu din nou cu apa bazinul de pesti si ma stropesc cu apa rece. Nu e destul, asa ca un dus în curte si càteva ture de bazin. Ce rau îmi este?! Nu-i asa?! Scot masina de cusut în curte si mai repar ici pe colo lucrusoare. Mai scoatem si laptopul si ne delectam cu muzica pe alese. Si totusi nu-mi este de ajuns. Sunt tot timpul nelinistita. Parca astept ceva. Junele încearca sa-mi si vorbeasca. Dar ma plictiseste. Nimic nou sub soare. Am spus eu ca se repeta si nu ma tare intereseaza nimic din ce poate sa-mi spuna. Îl las sa vorbeasca... doar îi face bine sa se simta ascultat si admirat.

Si acum sa luam matura si sa ne prefacem ca muncim. Dar mai întâi avem doua masini de rufe de întins si de facut o vizita pe acasa.... sa nu se deshidrateze señor. Sefa trebuie sa-mi trimita fotografii cu vesta crosetata (argintie) pe care si-o va pune pe vapor... cu rochita neagra cu modele argintii pe care tot eu i-am facut-o cadou.

martes, 16 de agosto de 2011

mamita, mamita

Si pe când terminam eu corvezile de pe ziua de astazi (si nu au fost putine), intra tiptil tiptil drac împielitat cârliontat. Trebuia sa arunce el o ocheada în curtea amantei ca nu cumva aceasta sa-si faca de cap si în seara asta, adica sa umble pe cele uliti ale orasului în cautare de senzatii tari. Adica îi spusese, Ea, amanta ca fusese sever mustruluita de medic pentru ca l-a deceptionat. Iesise madam cu sora lui medico si s-au întors dupa doua doar ore ca si doua fetite cuminti. Nu stiam ca ne-a trimis la agatat. Macar aruncam si eu o privire ca dehhh... ma simteam eu cam abandonata cu sarbatorile astea în care junele nu daduse nici un semn de viata. Stiam eu ca nu poate si-mi promisesem ca-l voi face sa plateasca pentru noptile de simguratate. Deci... frumoase noi doua, trecute de patruzeci, eu cu un picior pe 50. Chiar era frumoasa Mari Carmen si ea spusese la fel despre mine când m-a vazut. Plimbat noi si baut un Martini pe o terasa cu vedere la luciul marii în care se reflectau luna si luminitele de la platforma de gaz din departare, care pare mai degraba un vapor. Cumintele noi ca dehhh altfel nu se poate. Ea prea cumintica de felul ei, eu cu gândul la junele care ma urmareste si-n somn.

Venit el pe la 12 pe cànd eu deja-mi scosesem masina de cusut în curte si urcasem chiar si sacii de iuta din care urma dupa un an de zile sa-i fac perdele prea rustice medicului. Deja ma tine hasta los cojones cu reprosurile ca el îmi face toate hatârurile si eu nu sunt în stare sa ma mobilizez sa-i fac acea trebsoara. Eram pusa deci pe fapte dar veni El si eu aveam junghiuri în cele parti care nu fusesera de trei zile mângâiate. Lasat eu sa-si traga suflarea pret de o ora si al meu a fost. Cica i-am lipsit si cum pot eu numai sa cred numai ca el nu se gândeste la mine zi si noapte când este departe de mine. Lefter cum este nu ma suna, de la cabina telefonica nu mi-a trimis mesaj la 2 noaptea sa nu cred ca era pe coclauri si apoi duminica toata ziua s-a gândit cu ce motiv o va uschi din casa la ceas de seara pentru ca sa ma vada. Nu a venit pentru ca era copt ca un rac si suferea de arsuri groaznice. Fapt verificat. Adica este copilaresc sa stai la soare în luna lui august de la 13 la 18 cu pielea lui de copil de lapte. Adica, mois, nu poate sa stea la soare pentru ca sa nu se faca neagra ca taciunele si pentru ca nealui vrea blonda alba si nu nemtoaica coapta si plina de pistrui (care mie personal îmi plac ffff mult). Deci musiu a trebuit sa recupereze setea mea de trei zile si a fost la înaltime. Asta si pentru ca i-am creat toate conditiile. Aer conditionat pus la 18 grade de cànd a pasit în ograda si pentru ca totul sa fie perfect jaluzele coborâte de tot... adica aproape noapte în camera cu cearceafuri racoroase. Si ... bine a fost. Chiar prea bine pentru ca a trebuit sa tip la el ca sa ma lase sa-mi revin. Noahh... ca nu m-a ascultat si tot bine a facut. Praf l-am facut si el mai mult pe mine. Se pare ca i-a fost tare lipsa si cum nu se barbierise de dimineata pai.... m-a iritat rau de tot pe unde a apucat, ca tare foame i-a fost si lui si mie. Iubit noi pe saturate si imediat adormit dupa. Îl ascultam cum sforaie si nu îndrazneam sa ma întorc. Nu vroiam sa se atinga corpurile noastre ìnca transpirate. Pe cànd totusi m-am întors i-am vazut ochii si expresia fetei. Era atât de fericit. Si a trebuit sa-mi demonstreze ... cu tandre mângâieri pe care uita sa mi le dea ca un preludiu. Ca doar trebuie sa intre ca nebunul din prima si apoi sa ma sarute pe nerasuflate. Degeaba îl cert pentru ca nu-i pe cine. Este un împielitat pe care nu poti sa te superi si apoi ce preludiu mi-ar mai trebui mie când sunt ca o catea în calduri de cum îmi saruta gâtul cànd vine. Nu credeam eu ca mai pot face fata la o noua partida dar nu e cum gândesti. Adica stiu eu ce poate si ce am nevoie si eu. Si mai bine a fost. Nu era nevoie de lubrificare pentru ca aveam în mine toti puisorii lui zglobii. Carora li s-au alaturat multi altii dupa ce ajunsese sa ma aduca la totala uscaciune. Nici eu nu pot produce càta e nevoie. Doar nu sunt fabrica chiar daca uneori simt ca sunt ba congelata acolo, ba am arsuri de îmi vine sa urc pe pereti. Ca proasta sunt eu. Îl las sa-si faca mendrele. Cum spune el.... sexo fuerte. Fuerte, fuerte dar calmeaza-te din cànd în când calutule ca sunt baba si nici numai fac gimnastica pentru ca sunt tare lenesa si vara asta este insuportabila. Iubit noi ca doi nesatuli si a doua oara si cules el hainutele ca sa mearga la dus. Vazut eu atunci càt era de rosu si pe jumatatea superioara de la buci. Adica facuse printisor plaja în cel mai minuscul slip....el care numai în sorturi iese. Asa va sa zica...scos tu la vederea fetiscanelor bucile tale si pus bine la vedere pachetul. Asa-ti trebuie. Noaaahhh lasa tu... ca ies si eu pe plaja cu tanga. Ca si asa te sperie gândul la aventuri de o vara cu turisti. Bate din gura ca sa se afle în vorba. Ca si cum mi-ar putea darui vreun bagator de seama serile la lumina lumânarii cu sarutari si mângâieri. ma rog, niscaiva boli venerice daca nu chiar mai deocheate poate ca as putea capàta. Si nu avem nevoie de asa ceva. Si apoi nu am nevoie daca el îsi face treaba. Traiesc cea mai fascinanta poveste erotica. De ce as lasa raul cunoscut pentru un incert si riscant necunoscut. Coborât eu la dusul de la parter si trecut la bucatarie. Noroc ca gatisem cât timp el îmi aratase mostre de parchet si pliante cu bai ultramoderne. Prânzit noi cu prea multa pofta. Plecat el si eu nu puteam sa-mi permit sa ma odihnesc. Doar trebuia sa consum caloriile îngurgitate. Asa ca am frecat de nebuna geamuri, cusut la sefa, cusut la medic perdelele, hranit Marta, hranit señor, scos la umbra dinspre curtea urbanizarii, rufe de întins, scutece de schimbat, lenjerii de schimbat, rufe de pus în dulapuri, livingul de maturat, vase de spalat, fraze de schimbat cu prietene, medicul certat din nou de fata cu mami a lui pentru ca nu am agatat noi tipi la escapada nocturna, iar scutece la señor, scaunul cu rotile de spalat, bazinul de pesti de umplut cu apa, plante si copaci de udat, jaluzele de sters pe unde-mi sareau în ochi, bluzite de spalat cu mâna, de albit cu hipoclorit maieu un pic îngalbenit al lui señor, sters de atâtea ori oglinda din baia de jos ca deja-mi vine acru. Mai lipsea sa ma apuc de facut crochetete cu besamel de casa si ar fi fost plina si ziua asta. Si toate astea când pe mine ma treceau frisoane de placere numai amintindu-mi cât de tandru si de focos fuse printisor si astazi. Am spus eu... sanatate curata sa faci amor în nestire. Si nici macar nu dauneaza sanatatii si nici activitatii de zi cu zi. Acum eu nu l-am întrebat pe june daca s-a odihnit dupa ce a ajuns acasa, la domitiliul conjungal. Plecase bietul cam crâcanat pentru ca-si amintise ca are picioarele arse de soare. Nu le-a simtit în pat asta e sigur. Nu s-a vaicarit nici o secunda. I-am dat lotiune dupa plaja si dus a fost dar se pare ca a simtit el ca trebuie sa revina. Ma cam deranja pe mine ca nu-mi cântase astazi. Asa ca a revenit si mi-a cântat. Asta dupa ce eu am reusit sa ma eliberez de toate scamele lipite pe pielea mea transpirata si am facut curatenie pe unde am cusut. Ca doar nu degeaba mi-a trebuit un an ca sa-i cos peredelele lui medico. Adica le desfacusem eu anul trecut. Le-am spalat si mi-am promis sa ma fac ca ploua. Sefa-mi propunea sa spun ca nu poate masina sa le coase. Mda... o minciuna nu te scapa de mustrarile de constinta, ca si cum nu as avea eu destule pacate pe suflet. Si apoi si astazi mi-a scris reteta pe loc si ma oblojeste mereu si psihic si fizic. Si apoi la cine apelez pentru toate problemele de sanatate ale celor din casa si din alte case?! Deci.... am divagat de la subiect. Venit iubi al meu, cântat la mine vreo doua duzini de cântece ( cum tine minte toate textele, nu stiu). Mângâiat si pupat el mânutele ca sa fie si carnita mea alintata, nu numai cu cuvinte ci si cu buze dulci. Mângaiat el soldanele mele ascunse în pantalonasi scurti si chiar dansat câtiva pasi cu mine. Asta pentru ca se uita la mine cum miscam sunculitele pe ritmul muzicii. Trebuia sa-mi întind vertebrele care se pare ca ar avea nevoie de un masaj în forta. Astea fiind spuse ar trebui sa-mi duc scheletul la odihna. Nu vesnica desi trebuie sa-mi gasesc timp sa sun si la univ din Barcelona. Acum am primit o copie de pe foaia de deces si de donare a corpului lui tata lui medico. Serios trebuie sa ma ocup si de problema asta. Decât sa ma mànânce viermisorii dupa ce mor mai bine sa studiezii viitorii medici pe corpul meu pastrat ìn formol. Si apoi macar acolo poate ar putea sa înteleaga astia, savantii, de ce pisici am eu ACUM asa o imperioasa nevoie de sex?! Pentru ca sunt la menopauza ( cred... sigur nu stiu pentru ca iau în continuare anticonceptionale)?! Ce pisici ni se întâmpla babelor trecute de 40?! Ne vine pofta mâncând carne de puisor latino?! Ma uit uneori la corpul lui de copil ... alb ca spuma laptelui ( acum ca un homar fiert, sigur tipase bietul când l-au aruncat în oala cu apa clocotita!) si ma întreb : cum ma poate tine în frâu un puiut care se crede cocos?! Pai e dulce si tandru si posesiv si agresiv. Asta este. Coctail Molotov.


terminat eu filozofia de doi bani scrisa ascultând muzica clasica asta Mi-am adus aminte ca asa am început peregrinarea muzicala de asta seara , punându-l sa-mi coboare melodia cu care ma enerveaza cànd se da la mine. Mai apoi a început sa-mi vorbeasca de marii productori muzicali care compun pentru cei ajunsi astazi în topuri. Logic ca mi-a cântat fiecare melodie pusa si s-a uitat în ochii mei în timp ce îsi ondula vocea. Geaba. Talent are dar fizicul nu l-a ajutat. Este prea scund si chiar daca ar mai fi pus ceva muschi pe ici pe colo s-a pierdut cànd a trebuit sa munceasca pentru cele zilnic necesare într-o casa cu doi copii. Asa ca viseaza ca poate se va lansa vreodata. Viseze ca si eu visez cu el uneori.

Càte dintre prietenele mele aud zilnic cuvintele: cariño, esti frumoasa! radiezi de frumusete? Nu te poti plictisi sa le auzi mai ales ca le spune din tot sufletul. (Probabil si acasa dar asta conteaza mai putin). Cum îi spuneam si lui MC, aseara... as putea sa traiesc fara el, dar de ce?! Ma satisface si nu e putin la anii mei. Si este atât de curat amorul fizic cu el ... Doar ca a învatat ca stiu sa zgâriu si ca el nu este de neînlocuit. (îmi iese un cos... pisicii ei de treaba. Nu am tras destul o saptamâna întreaga cu urticaria cu care m-am ales dupa cina din satul medicului si proasta de mine nici nu am apelat la serviciile lui decàt dupa 4 zile de scarpinat desi sefa îmi spusese despre ce este vorba. D-apoi daca eu nu am avut de vreo 30 de ani, cum sa-mi închipui ca mi-a picat greu la stomacel ceva din toate bunatatile alea ....oi fi mâncat eu prea mult, ca doar sunt lacoma si pofticioasa?!).
Da. Terminat eu de croseta vesta în fir de matase amestecat cu argintiu. Iesit o bijuterie. Dar si am lucrat la ea mai mult de 10 zile. Facut si refacut de destule ori ca doar trebuia sa ma uit la TV la tipesa ea pe care o vazuse sefa îmbracata. Si cum ea avea neaparat nevoie de ceva asemanator în croaziera ...m-am executat. Acum ar trebui sa-mi fac si mie una ca prea e faina.

sábado, 13 de agosto de 2011

Eram doar noi doi în vis

Uite ca m-am pornit. Dupa ce mi-am pierdut vremea toata ziua încercând sa o aduc la VIATA pe X si sa-i explic de ce sotiorul umbla pe coclauri acum sunt ofticata rau. Daaaaa.... Adica ce, nu poate o femeie sa aiba ceea ce trupul ei are nevoie?! Deci... m-am cocotat în fotoliul meu smecheros si dupa ce m-am îndulcit cu doua pahare de vermouth ffff diluat aici sunt. Deci sa punem punctul pe i. Sunt o dracoaica în calduri. Ma joc cu puiul meu pentru ca atâta stie sa se umfle în pene (si nu numai) si asa nu se mai poate. Tac de atâtea ori si ascult mare parte din timp frustrarile, absurditatile pe care le poate scoate pe gura. Dar... tac. Pentru ca stiu ca merita. Când si-a spus offful... face treaba buna daca este sedus. Si cum acasa numai primeste atentia necesara sau nu este el în stare sa mai produca cine stie ce focuri de artificii... profita gaina blonda. Si profita din plin. Saptamâna asta ar fi meritat sa-l iau la bani marunti pentru prestatia de luni si marti, oricum soldate cu orgasme, dar nu erau perfecte. A adormit puiul de placere dupa o jumatate de ora. Asa ceva nu se permite. Dar stiam ca este obosit rupt. L-am iertat deci... pentru ca se strofocase prima jumatate de ora. Si apoi e frumusel, bata-l cucul, ca un îngeras când doarme. Recuperat eu urmatoarele trei zile ca nu s-a vazut el bine. DECI... el spune sa nu ma pun cu EL când este în forma. Puiul înca nu ma cunoaste si înca nu m-a lasat lata dupa o noapte, tocmai pentru ca nu poate sa-mi ofere o noapte întreaga. Fuge acasa sa nu aiba scandaluri. Ma rog... eu as fi multumita si numai sa-si faca treaba si sa nu ma plictiseasca dupa aceea. Dar... profit cât pot. Dansam, visam si ne spunem dragalasenii. Si ce? Îmi pica bine sa ma giugiuleasca. Pentru ca el crede tot ce-mi spune. Si eu cred tot ce-i spun. Eu îl iubesc în timp ce el nu recunoaste. Este posesiv, gelos dar probabil numai pentru ca are nevoie de confirmarea virilitatii. Asa ca-l ascult, de multe ori plictisita. Doar ma mângâie în timp ce-mi vorbeste. Uitasem cum este sa fi giugiulita si iubita. Adica nu avusesem nevoie. Poate chiar m-ar fi iritat.
Cum spuneam. Reluat relatia dupa câteva zile de frustrari de ambele parti. EL, cica , nici o femeie nu l-a dat afara cum fac eu de càte ori nu este binedispus sau pornit. Ar vrea o relatie cam ca si cea de acasa. Adica doar una care sa-l asculte. Pai aici nu este acasa.

Visele mele nu am sa i le destainuiesc. Barbat nu este acela care te face sa vezi neaparat stele pe un cer înnorat ci acela pe care poti sa-l admiri pentru tot ce face. Lânga care poti sa dormi si sa simti ca a fost o noapte de vis. Pentru ca ai simtit ca esti în siguranta si ai motive sa-l admiri. DECI.... ma folosesc de tot ce-mi poate oferi. Îl iubesc cu toate defectele lui, dar nu-l admir. Este doar un copil care ar vrea sa para Barbat. Are în schimb aerele unui macho si chiar se crede macho hombre. Si de ce i-as taia eu piuitul când ma poarta pe aripile visului erotic?! Numai sa-mi faca fata. Ca i-am spus eu... de 5-6 ori pe zi si apoi as freca eu peretii casei si geamurile de nu s-ar vedea. Dar el, puiul, nu rezista. Nici nu l-as schimba cu altul în momentul de fata. Hm... as mai calca pe de laturi cu un vis pe malul marii dar e mai bine asa. Cumintica eu.

Si sa nu confundam conversatiile mele cu puiul cu alte idei pe care le-as asculta cu infinit mai multa placere fara sa ma intereseze urmarea...
Hai sa visam ca eram doar noi doi. Un al treilea ar fi în plus. Si a fost în plus.

Totul s-a schimbat când te-am vazut


Todo cambio cuando te vì. Aseara a venit ca sa-mi faca pofta. Un tricou alb mulat pe corp, cu sfârcurile care provocau. M-am facut ca nu bag de seama. Mda... greu de disimulat pofta nebuna. Crede ca poate sa miste din solduri si eu sa fiu atenta la planurile de reformare ale apartamentului la care poate va avea noroc sa lucreze. Sincer m-as bucura pentru el. Asa ca l-am lasat sa povesteasca în voie. Eu, crosetam. Doar aruncam priviri pofticioase si-mi muscam buzele. Las sa-si faca numarul si apoi al meu esti puisor. Râdea pentru ca simtea privirile mele atintite pe buza lui jucausa. Când se ridica în picioare sa-mi dea explicatii mai convingatoare se oprea brusc si-mi spunea ca nu se poate vorbi cu mine pentru ca-l dezbac cu privirea. Pai nu te îmbraca asa de provocator. Sa vedem ce parere ai avea tu sa ies eu asa pe strada. Si-a dat seama ca trebuie sa se lase sedus. Inutil sa se opuna. L-am sarutat stând în genunchi în fata lui. Nu putea sa scape din fotoliu. Semiîntuneric în salon, doar luminile strazii si laptopul. Un dus si jaluzele întredeschise pentru ca sa ne racoreasca curentii de aer. Tricou negru, larg, cu barete încrucisate pe spate, cu un volanas stralucitor. Un dans erotic si ma trec si acum fiori de placere. Ma pierd în sarutarile lui. Atât de suave buze si atât de alba pielea lui în comparatie cu ochii si cu parul cret, închis la culoare vopsit. Da, ca sa-si mascheze firele albe. Nebun si patimas amor, sezuta eu pe masa. Asa parca ma raneste mai putin. Oricum nu poate sa-si stapâneasca gesturile brutale, fara care parca nici nu ar mai avea facrmec sexul. Gàtul mi-l imobilizeaza, bratele mi le prinde cu forta de ìncheieturi si nu ma lasa în voia mea sa ma misc. Buzele cauta cu frenezie sfârcurile mele. Degetele lui pun stapânire pe clitorisul meu. Urlu de placere. Muzica acopera gemetele mele si ale lui. Sarut si ling fiecare centimetru din pielea la care pot sa ajung. Nu ma lasa din strânsoare fara sa se opreasca o clipa din frenetica lui penetrare. Danseaza în mine, ma saruta cum parca nu m-a sarutat de multa vreme. Ne muscam parti din buze. Nu putem sa ne oprim din acest ritm dureros de carnal. Canalul meu este închis din cauza inflamatiei. Ma deschide ritmic si la retragere parca pârâie cartilagii. Sute de intrari si iesiri în forta. Palmele mele care mângâie corpul lui. Parul ravasit, smuls, degetele mele prin claia lui de par. Palme lubrificate care ating partile lui moi si le strâng si încearca sa-l îndeparteze. Rugamintile mele de a-i calma violentul ritm. Amor cu lacrimi sarate presarate, linse, sarutate. Atât de stapân pe secretele amorului carnal acest latino. Si un ultim orgasm oferit excitatului meu corp posedat. Sfarcuri muscate si orgasm cu lichidul lui seminal în mine. Nu poate exista nimic mai placut.

Un dus la el în baia de la etaj. Dus eu la parter, târându-ma mai mult. tricoul pus doar pe un umar, parul spalat, pieptanat pe spate. Un vermut si m-am lasat sa cad în voie pe unul din scaunele de pe tereasa. Picioarele catarate pe un alt scaun pus fata în fata, lumina de la felinarele strazii, picioarele în contrast cu negrul stralucitor:
- Esti atât de frumoasa dupa ce faci amor. Ca si cum o aura de lumina iese din toti porii tai. Esti ca o stea de cine asa sezuta în scaun. Superba cu parul blond ud, pieptanat pe spate. Ochii-ti stralucesc în noapte, cariño. Magica noapte în compania ta.
- Sunt frumoasa doar pentru ca ma vad în ochii tai. Sunt extenuata de efort. Am junghiuri înca. Si ma scutura frigurile.
- Semn ca am facut treaba buna.

L-am lasat sa vorbeasca în voie. În parte sunt de acord cu tot ce spune. Nu am interesul sa-l trezesc la dureroasa realitate. Cine sunt eu sa-i spulber visele? Si apoi poate chiar va avea noroc sa iasa din mlastina cotidianului atât de gri. Îmi vorbetse despre cartea pe care vrea sa o scrie. Lumea ipocritilor. Scrisa doar cànd va putea sa fie obiectiv.
Cine poate fi obiectiv? Cum poti sti când esti pregatit? ...

(S-a dus linistea mea. Trebuie sa conversez cu cumnata mea, altfel se va simti neglijata.) Poate revenim. Astazi suntem de capul nostru si poate nu va fi asa de cald.

viernes, 12 de agosto de 2011

Tratame suavemente

Roaba lui Dzeu s-a asezat confortabil în fotoliul întors catre barul de peste drum. Altfel nu poate sa prinda semnalul si poate chiar sa ajunga sa salveze ineptiile pe care urmeaza sa le reverse peste acest fermecator apus de soare. Pare o impietate sa ai si gânduri meschine cu atâta frumusete de lumina. Dar vezi eu tocmai sunt rupta de spate dupa ce m-am chinuit sa-l pun, sa-l ridic, iar sa-l ridic pe señor care avea neaparata nevoie sa elimine gazele produse de sifon asezat pe toaleta. Mi-am pus o lista de muzica aleasa pe sprânceana. Tocmai îmi bombardeaza auzul Tina Turner cu Addicted to Love
.....
Întrerupt eu filozofia de doi bani la venirea sefei. Povestit ce povestit cu ea pâna când a sunat la poarta junele tânar. Era trecut de opt seara. Decis noi sa cinam împreuna. Cica putin ca sa nu-l certe acasa ca manânca prea putin si din cauza asta slabeste. Hm, as putea eu da mai multe lamuriri despre calorii consumate înainte si dupa. Deci jur ca nu eram pusa pe nebunii. Nu ca nu mi-ar fi placut dar abia ce ma maltratase rau de tot cu o zi în urma cu fantezia lui în ascensor, pe întunericul din baia de la etaj. Deci ranita în adâncuri profunde ma gândeam la el bietul, sa-i acord o zi sa-si revina. Bestial fu cu o zi înainte dar astazi a fost demential. Dupa cina ne-am daruit momente de betie muzicala cu Soda Stereo si toata lista incluzând Pink Floyd si zeci de alti alesi de-ai nostri.


Ajunsesem la aceasta superba melodie cu un text atât de îmbatator. Scaunele noastre erau lipite, rasucite una în jurul celeilalte sau erau bratele noastre si atunci se apropiara si buzele. Fara sa se atinga, Respiram aerul celuilalt. Ne adulmecam, ne sorbeam. Apoi... s-au apropiat si buzele în atât de stângace sarutari, atât de pierdute patimase sarutari. Si apoi degetele desfaceau fara sa stie nasturi de la camasa lui. Betie a simturilor. Nu am mai închis usa terasei. Nu ne vedeau de afara. Doar ecranul laptopului lumina salonul. Lumina se schimba în functie de videoclipuri. M-a pus peste el. Ma unduiam pe muzica. L-am posedat eu ca o nebuna pâna când tot parul mi-a siroit de transpiratie. A fost rândul lui si m-a uimit. Nu avea nimic angelic chipul lui. Era în transa, animalic si posedat. Stie si el si eu ca amorul daca nu este daruire deplina este doar o jalnica împreunare. (Oauuh... un junghi ma trece pe la cele parti).
Asadar si prin urmare, abia acum a plecat de la mine. Nu-si planuise el seara asa. Nici eu sincer vorbind. Nu am sperat ca astazi voi dansa cu el, ca voi sta în bratele lui pe terasa. Nici ca-mi va saruta vârful degetelor si-mi va mângâia coapsele minute în sir. Ma îmbrobodea cu ce picioare frumoase am si mi le saruta mai sus de genunchi. O noapte magica. Muzica, o tigara îmbunatatita si palmele noastre care se mângâiau. Giulita mia. Da... cât de dragalas este când îmi murmura ka urechi Julita mia si-mi saruta mâinile si gâtul. Si-mi spune ca sunt pe zi ce trece mai frumoasa. Si eu care-l dau afara la fiecare doua luni. NU-MI SPUNE CA -L AMAGESC. NU MA IUBESTE. ME QUIERE PERO NO ME AMA. Si când ma oboseste cu smiorcaieli în loc sa ma oboseasca facând cele sanatoase sporturi îmi ies din minti. Logic ca-l mint. Daca i-as spune tot ce gândesc despre el nu ar da randament. Recunosc. Eu nu muncesc din greu ca si el când are de lucru. Cred ca este rupt de spate sau de sale în câte o zi. Dar eu nu sunt. Dupa o tura de curatenie la sefa de curge apa de pe mine nimic nu poate fi mai binevenita decât o vizita de a lui. Si daca crede ca la amanta mergi cu toane, ca si la nevasta acasa, pai se înseala. Aici se vine binedispus si pofticios. Acasa poti sa stai în coltisorul tau si sa nu ai chef sa misti nici macar o geana.
Deci, cele spuse fiind spuse, merge slujnica la culcare. Junelui i-am spus sa viseze cu mine ca-l sfàsii în bucati. Trebuia sa ma sune ca a ajuns cu bine acasa. A uitat. Màine va plati. Si daca ai sti ce cumintica am fost toata ziua. Am muncit fara oprire si am stat la dispozitia lui señor toata dupa amiaza. Crosetam de zor si frazele curgeau din mine ca o lava. Ma gândeam la toate câte mi se întâmpla în ultima vreme. Copioase cine cu prietenii, ucrainieni si cu medico. Alt nivel de conversatie decât cele la care nu ma mai duc, la sefi. La ultima, cu aproape doazeci de invitati nici nu m-am sinchisit sa merg. Nu-mi mai spun nimic compania personajelor invitate. Cultura lui Salvamè cum zice medico.
Somnic la mine. Am sa-mi iau talpasita si am sa visez cu junele de care nu ma pot desparti din cauza pacatosului de viciu. Si uite cum ne suportam de un an si doua luni. Mi-e rau de bine ce mi-a fost. Adica sunt sfârsita de o buna partida de amor si nu mi se mai învârt rotitele în capsor. Sefii au trecut pe la poarta si m-au strigat crezând ca am adormit pe scaunul de pe terasa. Eram doar contopiti. El dormea si eu îmi odihneam capul pe pieptul lui. S-o fi gândit Enma la biata lui nevasta care-l astepta acasa. Eu.... sincer nu ma gândesc la ea. Nu întreb si nu-i mai dau voie sa o pomeneasca. Nu-l chem la mine. Vine el singur. Si uneori uita sa plece. Uneori mai viseaza sa se realizeze în domeniul muzicii si al publicitatii. Eu îl las cu visele lui. Ca doar daca viseaza si eu vad stele de placere. Si nu am decât de câstigat. Nu este relatia cum a fost acum o luna când ne-am despartit. Nu mai face scene de gelozie desi este în casa si când eu nu sunt. Nu ma mai suna insistent sa apar când are el chef. Îsi face de màncare când nu ma gaseste, chiar se barbiereste si nu uita sa-mi spuna ca m-a vizitat noaptea si eu eram pe coclauri.( Eram cu fiul meu si cu prietenii lui, dar el nu a aflat decàt a doua zi.) Pe moment nu-mi face scene. Eu sunt mai calma si mai relaxata. Îmi promit sa nu-l mai dau afara din viata mea desi eram foarte hotarâta. Eu l-am rechemat desi si el ma cautase de destule ori în zilele de despartire. Ce sa spun, suntem posedati de demonii amorului amândoi:
- Asa faci amor cu femeia care te lasa sa o iubesti cum trebuie. Dezlantuit si posesiv. Si atunci te uimesti si pe tine de ce esti în stare.
Da. Uneori spun ca am trait destul si nu-mi pasa când îmi vine sfârsitul. Dar parca as mai vrea Doamne sa ma lasi sa ma mai bucur nitel de dracusorul asta de latino cu capul umplut de versurile atàtor cântece si de atâta muzica. S-au facut 3 din noapte.

martes, 2 de agosto de 2011

candil de nieve


Candil de Nieve

Pablo Milanés

Composição: Raúl Torres - Pablo Milanés

Necesitas una fuga, catatónica, nocturna, un viento breve
Al edén de un sábado, donde un ave miope te espera leve,
De las malas colisiones, no te puedes escapar, candil de nieve,
Y es que si lo ves volando sobre el labio de otra flor
Te encolerizas, te ruborizas candil de nieve.

Enciéndete clavel, cuando amanecer veas la razón
De lo que te faltó, luego no alcanzó, más tu corazón.
No pienso que sufrir es aquella opción
Que nos dio algún dios para salvarnos;
No apagues el candil
O la nieve te hunde en el centro del dolor.

Necesitas una fuga hacia un mundo verdadero, de locura
Y cuando vengan por ti no sólo ha de deslumbrarte la hermosura.
Otras lágrimas te esperan cual angustias pasajeras en tu camino
Y otras musas más ligeras pintarán y tocarán otro destino
Sal a buscarlas candil de nieve.

Enciéndete clavel, cuando amanecer veas la razón
De lo que se te dio, luego no alcanzó más tu corazón.
No pienso que sufrir, es aquella opción
Que nos dio algún dios para salvarnos.
No apagues el candil
O la nieve te hunde en el centro del dolor.

miércoles, 27 de julio de 2011

sábado, 23 de julio de 2011

Nu sunt un înger... dar asta nu înseamna ca nu pot zbura...

Mi-am târât picioarele pe ruta de dimineata. Ieri ne-am preumblat doua ore si jumatate...una dimineata la 8 , alta la 8:30 seara... daca mai pun si pe cea din oras... am facut destui kilometri. Miscarea fizica face bine în afectiunile inimii ranite. Da... am trecut de doua ori pe lânga masina lui...si inima mi s-a stràns si fara voie am ajuns la scara blocului unde locuieste...sefa avea acte de rezolvat în cladirea alaturata. Mi s-au înmuiat picioarele si am ramas cu un nod în gât. Am plecat în graba sa-mi rezolv ale mele treburi. Nu...numai exista pentru mine. Sunt mii de kilometri între inimile noastre acum. Dar doare al naibii. Si uite asa am reusit sa nu pomenesc niciodata de el... sa nu stresez pe biata sefa.

...Felicitari Cristinei... cerut eu pentru señor bani de la sefi pentru ca sa-si faca datoria de bunic atent fata de ea. Încetul cu încetul reintra apele mele în matca. Sunt în aparenta mai calma si mai atenta cu cei din casa. Dar este doar o aparenta. Am putut chiar sa-l rog pe bunul Dzeu sa-l ajute sa o scoata la capat în viata. Depind suflete de el...si are guri de hranit.

Râs cu sefa aseara, la plimbarea de 10 km... Am recunoscut ca suntem niste vipere noi femeile, care cu sau fara stire ranim cu multa usurinta pe cei care se intersecteaza în drumul nostru. Nu ma refer la mine, desi fara sa vreau poate mai fac si eu boacane de acest fel. Îi povesteam de seara petrecuta în compania Amaliei... dulce si amara persoana în acelasi timp.

Nu am si nu aveam bani sa-i fac un cadou de ziua ei de nastere desi ea a avut delicatetea sa-mi daruiasca niste ochelari de soare...cu ultraprotectie... nu de marca...dar cumparata la Corte Ingles. Eu vroiam sa-i termin rochita... dar a ajuns numai pe jumatate. Cum nu-i pot explica adevaratele motive pentru care nu vreau sa vina la mine acasa... este complicata relatia dintre noi. Deci sunat ea pe mine la 7:34 seara... ca vine... si plecam oriunde... Culcat eu repede pe señor si ramas ca un stâlp de planton în parcarea din fata farmaciei... mai mult de jumatate de ora în asteptarea ei, erau 8 jumate trecute deja. Masini treceau în sus si în jos. Noroc ca nu este un punct sensil al soselei pentru ca sa creada ca am iesit la agatat. Ma rog... ea întârzie peste tot.... si conduce ca un melc.... asa ca un plin de benzina este o adevarata aventura pentru ea. Venit, urcat si plecat fara nici o directie. Am trecut pe lânga falezele din orasul nostru, apoi pe stradute laturalnice am ajuns în oraselul vecin. Toate terasele pline la refuz. Lume care se distra în vacanta iar eu o ascultam dusa pe ea.... Fara sa avem în plan sa cinam împreuna.... am ajuns la centrul comercial din oraselul vecin...unde este si multicine. Ne-am fi dus la un film....dar începea la 22.40... si s-ar fi terminat cu mult dupa miezul noptii. Asa am trecut pe lânga unul din restaurantele din incinta, unde am mai mâncat noi... împreuna si ea probabil mai des. Chelnerita, o românca, vrând sa fie amabila...a întrebat-o daca este însotita de fiica ei... adica eu. Sunt abia 10 ani între noi. Eu ... o banala femeie de serviciu si ea doctorita... Pai nu i-a picat bine... Nici macar mie. Asa ca ne-am dus la El Paso... un restaurant tipic texan... cu carne prajita pe piatra înfiebântata. Ea platea...cica pentru ca fusese ziua ei de nastere. Ma deranja. M-a facut sa ma destainuiesc de tot binele si raul din relatia cu junele si mi-a dat dreptate ca trebuia sa termin cu el... desi cunoscându-l bine, ea regreta ca bietul va suferi mai mult decât mine. Nu cred, dar nici nu conteaza. Trebuia sa traiasca cu picioarele pe pamânt, imposibil pentru un suflet de artist. Fundatiile nu erau solide si apoi peretii construiti cu o zi înainte se surpau peste noapte...

.... Sefa este încântata într-un mod egoist de despartirea noastra:
- Sunt egoista... dar deja faceam alergie ca-l vedeam toata ziua la noi în casa în loc sa bata la toate usile pentru un loc de munca, cât de umil. Ma deranja ca nu ma mai însoteai la jogging, plimbari de dimeata sau seara.... Aveam nevoie de tine pentru mine.

Da... bietul meu suflet si trup. Trag de tine toti în beneficiu propriu. Dar am început sa-mi recuperez teritoriile pierdute. Acum sefa întelege ca nu pot alerga si nu-mi mai reproseaza cu cinism ca ea nu are de ce sa se plimbe o ora si jumatate când poate sa faca jogging doar jumatate de ora.
Întrebare de 10 puncte a Cristinei:
- Mama, de ce trebuie tu sa iesi de doua ori pe zi la plimbare sau alergare?
raspuns:
- Pentru ca sa-mi ocup timpul.

Eu... pot sa ma bucur din nou de mirosul marii, de aroma de iasomie amestecata cu cel de alge. raze de soare care ma învaluie în diminetile racoroase si celelalte, rosietice.... care ma încalzesc în amurg. Uite...pot chiar sa ascult muzica pe care el mi-a facut-o cunoscuta, fara sa lacrimez... Poate pentru ca m-am trezit de dimineata cu gândul ca viata are si alte valori nu numai dragostea. Si am dansat mult...pe sosele si pe malul marii. Mi-am unduit umerii si soldurile pe ritmurile muzicii de la radio. Nu sunt un înger dar asta nu înseamna ca nu voi zbura.... îmi cânta Dido tocmai acum în casti.....
Trebuie doar sa-mi ocup timpul si sa ma motivez zilnic. Am sa stau la o sueta cu rusoaicele la piscina, sau, daca V. se tine de cuvânt, vom iesi o ora pe o plaja. Poate chiar si-a facut planuri sa ma invite la cina diseara...dar eu deja am ramas înteleasa ca voi cina cu sefii si prietenii lor la Segobiano, în seara aceasta. Seful...cinic...nu a uitat sa ma ia peste picior cu prietenul lui, politai se acela... ca va trebui sa-mi platesc partea...ca nu este dispus sa o faca el... Nu conteaza... trebuie sa ies din casa... chiar daca ramân cu gustul amar ca toate aceste prietenii sunt ipocrite. Iesisem cu ei si acum càteva seri:
- Este însarcinata I, o întrebasem pe sefa la ureche? S-a îngrasat mult în anul care a trecut.
- Da de unde! Dar nu vezi ca se aseaza la fiecare 100 de metri.... si apoi pentru ea a iesi la plimbare sunt câtiva metri în parculetul din cartierul ei.

Deci... doar asocieri în scop de a avea companie la masa. Da, ei, sotii, sunt prieteni si fosti colegi de serviciu. Deci... eu am sa-i însotesc...pentru ca sa nu las singuratatea sa ma doboare. Singuratea din noapte trezeste demonii ...

Am sa încerc acum sa-mi vad de familie, adica de señor si de Marta. Sefa ... dupa plimbarea în parte alergata de dimineata s-a dus sa se culce înapoi în patut. Eu mi-am umplut porii cu buna muzica si va trebui sa iau în piept si aceasta zi. Toate sunt trecatoare...

... Ieri dimieata i-am amintit lui señor ca nepoata împlineste 20 de anisori.... Saracul, cu o voce nostalgica mi-a spus ca ar dori sa-i împlineasca din nou:
- Poate matale señor...dar eu nici macar cel trecut, de la 48 la 49 nu as vrea sa-l mai traiesc înca o data. M-a umplut de frumos si de pasiune si mi-a lasat sufletul ravasit. Asa ca lasa-ma sa-mi numar zilele ce mi-au ramas.... si sa nu ma uit în urma cu nostalgie. Se spune ca toata viata crestem ca si persoane.... dar sigur exista undeva un maxim de unde începem sa pierdem din calitatea noastra umana. Cred ca eu sunt pe aceasta panta. Dar... dar ... niciodata nu poti sti ce-ti rezerva viitorul pentru ca înca nu s-a scris.
... Îmi propun sa ma înscriu la toamna la cursuri. De dans si poate chiar sa reiau gimnastica de întretinere. Datorita lui musiu, junele posesiv, nu am putut sa mai fac nimic. Trebuia sa stau la dispozitia lui capricioasa toata ziua. În asteptarea.... lamentarilor lui. Da... chiar...parca m-am debarasat de un balast devenit o povara. Sa luam ceea ce a fost bun si sa uitam restul....
Si sa mai las eu din tigari... dar numai dupa ce am sa las divina muzica a lui Pink Floyd sa ma înfioare.... Shine on you...crazy diamond....
Un gând bun catre TIne.... dragul meu.... drag prieten. Stiu ca-mi esti alaturi...

martes, 19 de julio de 2011

Buna dimineata, noua Giu

Se poate respira la noi. Bate un vânticel placut care nu are nimic de a face cu diminetile sufocante din celelalte zile. Am dormit bine, bine de tot. Am reusit sa-mi scot cuiul din inima. Trebuia sa tai raul din radacina pentru ca sa-mi pot vedea de viata. Medicamentele din ultimele zile abia ce m-au lasat sa lacrimez din când în când. Cred ca saraca sefa nu ma mai suporta. Alte prietene nu am stresat. Am încercat sa evit compania oricui... tocmai pentru ca sa nu ma lamentez. Poate si pentru ca în seara despartirii, dupa plecarea lui, la Sexo în NY...Carrie tocmai îsi înnebunea prietenele cu aceleasi patetice lamentari. Punct si mai departe. Pentru ca sa pot sa-mi vad de îndatoririle zilnice am nevoie de calm si de stabilitate. M-a ajutat mult si conversatia cu D, toata dupa amiaza de duminica, care mi-a amintit de noptile dulci petrecute în bratele lui de abanos. Am râs, ne-am confensat si ne-am dat câte un bobârnac. Nu înseamna ca l-am uitat... doar l-am pus acolo unde îi este locul. Sertarasul cu amintiri... cu tot ce a fost frumos sau penibil. Cu tot. Asa nu voi mai putea suspina, pentru ca am sa-mi aduc aminte si de toate momentele care nu mi-au placut, dar le-am acceptat pentru ca a fost un al naibii de bun amant. Ce-i al lui... e al lui. Acum nici macar nu ma mai intereseaza amorul. Se pare ca ai nevoie de o doza puternica de romantism ca sa sti cum este. Dar... dar... Noi femeile am avea nevoie de doi sau trei barbati în jurul nostru... tocmai pentru ca sa ne faca fata atunci când vrem noi... si nu invers. Nu s-ar fi întâmplat niciodata cu el sa nu vreau... dar costa al naibii de mult si rasplata la final era pe zi ce trece mai apatica. Deci...concluzie fetelor. Nici cel mai macho barbat nu este chiar asa de macho cum se crede.
Eu mi-am intrat din nou în drepturi. Adica: pot sa ies în oras când vreau, pot sa merg pe plaja fara sa-mi faca cineva nazuri ca acolo sunt barbati si poate vreau sa vad si alti bicepsi, ceea ce era totalmente fals... pentru ca numai barbatii gay sunt frumosi...asa ca nu merita nici macar minimul efort sa-mi arunc privirea. Si apoi de când un barbat este interesant numai daca are un corp frumos? Ma intereseaza daca are ceva în tartacuta... ca de rest deja m-am convins. Concluzie: ce e frumos este periculos... pentru ca considera ca merita totul.
Ma simt bine în pielea mea si asta tocmai pentru ca mi-o spun femeile. Sora cea tânara a lui metge mi-a spus ca nu arat mai mult de 39... asta spunând tot ele ca înainte aratam de 60. Ieri, o alta prietena, venita în vacanta mi-a spus ca arat fabulos. Ce-mi mai trebuie? Cearcane si ochi înrositi de lacrimi? Nu am sa ma îmbat cu apa rece... dar nici nu am sa ma las doborâta de o iubire unilaterala. Si sa nu-mi mai aduca aminte nimeni ca exista acest sentiment. Este doar o iluzie...
Hai sa mai fumez eu o tigara si sa-mi plimb privirea peste gradina mea. Am facut ieri curatenie generala printre plante. Am taiat tot ce se putea ca si cum taiam raul din mine. Si acum parca am alta perspectiva asupra zilelor ce vor sa vina.

viernes, 15 de julio de 2011

Putem sa ne ascundem de noi însine?

E momentul sa fac curatenie în sertarele sufletului. Clasica muzica, Vivaldi, iarna. Stranie coincidenta. E iarna si cenusiu si în sufletul meu. Ne-am despartit. Stiam amândoi ca se apropia cu pasi repezi acest moment. Abia cu o seara înainte dansasem, afara, pe terasa. Abia ce ne spusem cu jumatate de gura si menajându-ne reciproc sentimentele ca despartirea pluteste în aer. Eu îl stresam, El ma stresa. Eu vroiam mai mult si El numai putea. Eu aveam nevoie de o iubire adevarata si de mai multa pasiune. EL numai avea de unde. Eu îl judecam, el ma judeca. Eu îl dadeam afara din viata mea saptamânal. El... revenea. Suporta capriciile mele din cauza nevoilor financiare care-l sufocau. Eu numai vroiam sa accept ca trebuie sa-l împart cu cealalta. El... poate ma iubea. El... poate uneori ma dorea. Poate doar din obisnuinta îmi spunea iubirea mea, Julietita de mi corazon. Poate doar ne minteam. Poate amândoi jucam la ruleta. Ziua de mâine. O noua si ultima îmbratisare, eu. O noua zi în care El avea câteva monede în buzunar pentru cele necesare. Nu... nu au fost monede. A fost mult prea mult. Disperarea lui ajunsese la limitele insuportabilului. Occidentul nu este raiul pe pamânt. Eu nu puteam sa-l vad deprimat. El nu putea sa mai fie acel sarmant amant. Si totusi... visa. Poate asta ma enerva mai mult. Visa si nu avea asigurata nici ziua de mâine. De datoriile acumulate numai vorbesc. Luni de chirie datorata, alte nenumarate facturi. Copiii care cereau, nevasta care-l stresa, amanta care-l chinuia. Eu... nesatula, nemultumita, milostiva, preocupata mai mult de ale lui nevoi decât de ale mele drepturi.
Am fost martora ale tuturor esecurilor sale din ultimul an. Si totusi EL visa. Visa sa studieze, sa înregistreze muzica, sa compuna, sa se lanseze. În clipele de euforie mi-a daruit momente de extaz si atât de intensa pasiune. E usor sa te obisnuiesti. Devii chiar dependenta de adrenalina. Si asa traiam eu numai pentru momentul în care EL urma sa vina. Si venea. Uneori zâmbea, alteori se revolta si ascultam toate lamentarile lui. Eram buretele care trebuia sa absoarba toata energia lui negativa, toate frustrarile lui. El era amantul meu. Dar ajunsesem sa ma domine, sa ma verifice, sa ma spioneze. Ne certam, ne iubeam. Zilnic îmi spuneam ca trebuie sa se termine situatia asta inacceptabila. Zilnic mai mult îl doream.
Dar... s-a terminat. Un ultim mesaj din partea mea, ieri dimineata. Spus lucrurilor pe nume. Ofensat EL. Stiam eu. Seara... mi-a înapoiat laptopul si cheile casei. Un sarut pe obraji, o ultima privire din poarta si atât.
Durere. Da doare... Îmi vine sa urc pe pereti. Un tranchimazin. Un umar al Amaliei aseara, un umar si lacrimile Enmei astazi. Argumentele mele si nedumerirea ei ca am suportat toate cele.
Stiam de luni de zile ca am sa-l devorez si am sa ma plictisesc de El. Deja ma oboseau absurdele sale aere de macho man. Aerele de cine sunt eu... Barbatul care le stia pe toate. Detinea monopolul asupra întelepciunii. Ma oboseau aceleasi bravade cu cine am fost eu, cu viata pe care am dus-o, cu puterea de a ma reinventa si de a gasi noi oportunitati. Se mintim. Nu accepta esecul. Nu se preta la munci prost platite. Eram eu care-l scotea la liman. Îmi multumea. Îmi dadea tot ce putea. Iubire, clipe de neuitat, vise, pasiune. Dar totul era fals. Paranoia îi spunea metge. Tahicardie, puls 199, scandaluri si scene de absurda gelozie... atunci când nu era cazul. Nu-i datoram explicatii. Nu eram pe numele lui. Stia si el si chiar recunostea ca nu ma merita... dar totusi vroia sa fie stapânul fara compromisuri. Asa-mi trebuie. Am uitat ca nu trebuie sa las nici un barbat sa se apropie de mine. Acum... tragem linie. Voi avea nevoie de timp sa ma regasesc. Poate am sa ma bucur din nou de culori. Deocamdata totul îmi am aminteste de el. Muzica, fiecare coltisor al casei. Tresar la fiecare sonerie, privesc fara sa vreau pe fereastra sa vad daca nu vine. Toate sunt însa trecatoare. Chiar si durerea.

Chiar si ultimul dans, ultimele melodii pe care mi le-a cântat cu atâta pasiune alaltaieri seara. Doare al naibii. Si atunci ma gândesc la câti am facut eu sa sufere în ultimii 30 de ani. Oare suntem chit?! Cum spunea Scarlett O´Hara? Si mâine este o zi.
Sa vedem ce ne aduce. Numai sa-mi gasesc eu echilibrul. Fragilul meu echilibru...
Acum ar trebui sa ies din nou sa ma plimb pe malul marii. Dar... nu sunt înca pregatita. M-am aruncat în piscina cu gândul sa racoresc inima asta nabadaioasa . Fara sanse deocamdata.
...