Si mâine ce?

Am sa scriu câteva rânduri pentru ca stiu ca-ti pasa. Abia ce se vad câteva firicele de lumina printre zabrelele jaluzelelor. Mi-am pus Conquest of Paradise de Vanghelis. Poti sa ma corectezi daca nu am scris bine, dar nu am chef sa verific .
Sunt ranita si tremur. Am terminat cred definitiv capitolul june. Nu pentru ca sentimentele noastre s-au schimbat ci pèntru ca am obosit în aceasta relatie. Suferim amândoi. Nu putea continua sarada. Eu merit mai mult sau macar merit sa-mi regasesc autocontrolul. Am plâns în hohote toata noaptea. Poate pentru ca vedeam suferinta de pe chipul lui când mi-a spus la poarta:
- Pe mai târziu
Iar eu l-am sarutat pe obraji spunând:
- Nu. Adio. Nu exista mai târziu.
L-am lasat sa se descarce si sa ma jigneasca minute în sir înainte de asta. De prost crescuta, la egoista, nimfomana, calculata. Tot ce i-a iesit pe gura. Eu plàngeam si taceam. Îmi spuneam ca lasa-l sa se descarce. Asa-i creste autostima pentru ca iara am rupt-o pentru ca nu a avut chef de mine cu o seara înainte.