miércoles, 30 de diciembre de 2009

Nothing else matters

Nu am avut posibilitatea sa fiu singura cu mine în ultimul timp. Poate pentru ca nici nu am vrut sa stiu ca traiesc. Am asteptat doar sa treaca orele, zilele, secundele. Uneori chiar si secundele trec greu. Interferentele cu lumea exterioara ma scot din banala mea rutina zilnica. Nu vreau sa aud, nu vreau sa vad pe nimeni. Nu caut, nu astept. Ma zbat doar într-o mlastina de trairi confuze. Ma întreb daca existenta noastra terestra este doar aceasta zbatere continua prentru a supravietui vicisitudinilor sortii.

De câte ori ajung sa fiu împacata cu mine însâmi, uit de regula esentiala. Nu lasa garda jos. Nu te bucura de momentul acesta, pentru ca urmeaza altele, cele multe neplacute. Traiesc aceasta clipa sublima. Mi-am pus o cupa de Martini, am luat un diazepam. astept efectele. Am gasit niste minuscule casti prin sertarele preapline si acum creierul meu este asaltat de multi decibeli de muzica italiana. singura care poate sa ma emotioneze. Pâna la lacrimi.

Lacrimile mele nu au destinatie. Sunt doar lacrimile neputintei mele.

Vânticel de Sahara, ce placut îmi mângâi oasele batrâne

Prietenilor dragi am vrut sa le trimit ceva din caldura sufletului meu . Am alaturat instantanee captate în aceasta superba zi de decembrie. Imaginati-va un vânt caldut dinspre Sahara si veti avea tabloul complet. Sunt ca un copil obez, jucaus. Ma rostogolesc prin viata. Ma joc pe plaja pustie.

Valurile au trecut dincolo de pantofii mei. Apa era chiar calduta. Dupa ce m-am plimbat pe plaja, am plecat sa-mi rezolv treburile pentru care coboràsem în oras. Cu pantofii, sosetele, pantalonii , ude pâna la glezne. Cui îi pasa?! Mi-am luat doza de fericire si pot sa merg mai departe.

As putea sa spun ca am chiar momente de deplina fericire pe malul marii. Acolo sunt numai eu, atemporala si chiar imponderala. Spiritul meu iesise de mult din corp si plutea asemeni pescarusilor. Cum as putea sa va redau în cuvinte zborul lin al pescarusilor. Poate nici daca as lua droguri nu as avea aceasta stare de beatitudine pe care mi-o dau cele câteva clipe petrecute pe malul marii. Citeam într-o carte de Alessandro Baricco ca marea te vindeca. ¨Il mare¨ ma vindeca de toate cosmarurile noptilor mele de singuratate. Ca sa treaca zilele si noptile ajunge doar sa arunc o privire catre mare.








Apus de soare Roz





Apus de soare în penultima zi a anului. Erau 21 de grade azi dupa amiaza, batea un vânt de primavara. Caldut, placut. Acestea sunt pozele facute la întoarcea acasa.

domingo, 27 de diciembre de 2009

Tiziano Ferro-Stop! Dimentica


Tiziano Ferro-Stop! Dimentica
Vezi mai multe video din Muzica

uno sguardo può durare un giorno

M-am încarcat de energie pozitiva. Am adormit visând ca dansez un tango. Mai simt înca parfumul de femeie. Si ca sa fiu cu adevarat fericita, aseara dupa ce am stat vreo o ora în apa fierbinte, mi-am pus câteva picaturi de parfum. L-am primit cadou de la sefa. Si are un miros îmbátator. Codizia se numeste. Am avut noroc sa dau de un film, vazut si revazut de atâtea ori. ¨Parfum de femeie¨. Magnifica interpretarea lui Al Pacino. Mi-am dat seama cât de mult reflecta starea mea de spirit. Lupt din rasputeri sa gasesc o semnificatie vietii mele si doar nevoile celor din jurul meu îmi dau puterea sa merg mai departe. Si atunci evit sa meditez. Caut sa ascult muzica foarte vesela, sa urmaresc pelicule care sa ma distraga. Dansez, dar e dansul nebunului. Si cum altfel ar putea fi, traiesc închisa cu doi. Privesc ticurile lui Marta si încerc sa înteleg ceea ce nu se poate întelege. Locura.

Singura mea placere, marea . Soarele care-mi inunda camera. Noaptea , zgomotul valurilor care se sparg la tárm. Ciripitul pasarilor. La noi nu e iarna.

Manuel Carasco

sábado, 26 de diciembre de 2009

Parfum de femeie

Am terminat de vizionat filmul ¨Parfum de femeie¨. Nu pot sa spun decât ca mi-e sufletul prea plin de frumusete. Si am sa dorm visând ca dansez un tango. Extraordinar Al Pacino. Sunt filme de care nu ma pot satura.

viernes, 25 de diciembre de 2009

Craciun la Vinaros



Aici cântaream 98 kg.

Belenul cel mai frumos din oras (fotografii)

















Belenul cel mai frumos din oras

video

Nu am stiut de existenta acestui Belen în blocul prietenilor mei. Dna, de la etajul XIII, a fost draguta sa ni-l arate. A spus ca este ultimul an în care-l mai monteaza. Îi ocupa tot livingul.A lucrat la montarea lui cam o luna.

Nu se vede prea bine, dar am sa postez si fotografiile facute înainte de înregistrarea video (nu mai avea memorie interna troscoleta mea).

Salvati Craciunul cu un zâmbet

http://news.eso.tv/?code=3ecba638b6707ad6bfee6532310bb114

Acesta este e-mailul trimis de Ema . haha!!!

miércoles, 23 de diciembre de 2009

Wham - Last Cristmas

Mariah Carrey - All I want for Cristmas, is you

Deci , mi-am propus sa intru în spiritul Craciunului, asa ca am ales un videoclip vesel. Nu prea ma las eu doborâta de tristete.

Lettera a Babbo Natale

Draga Mos Craciun,

Poate scrisoarea mea va ajunge prea târziu la tine, dar vezi tu nu prea am avut timp. As vrea sa-ti spun ca eu înca mai cred în tine. Stiu ca nu mi-ai adus de foarte multi ani nici un cadou, asta pentru ca de fiecare data am fost nemultumita de ceea ce primeam. Asa-mi trebuie. Dar eu înca sper ca-mi va veni si mie rândul. Poate între timp vei trece pe la toti prietenii mei si le vei lasa sub brad cadoul la care viseaza. Marta a rezolvat problema scrisului asa cum stie ea. A decupat rând pe rând toate fotografiile cu jucarii din pliantul de publicitate de la Carrefour si le-a pus într-un plic pe care i l-a înmânat Enmei.

Mi-am adus aminte de verisorii mei, care-si faceau cadouri de Sarbatori. Mi-ar fi placut sa existe si la noi în casa spiritul acesta, dar sotul ,cunoscându-ma, a rezolvat dilema cadoului, spunând ca acolo sunt banii, si asa îti cumperi ce vrei si când vrei. Pot sa-ti cer anul acesta sa faci o exceptie si sa-mi aduci si mie ceva, oricât de mic? Daca ar avea macar un carat ar fi si mai bine.

Promit ca anul care vine sa fiu mai cuminte, sa fac cura de slabire, sa ma las de fumat, sa fac sport, sa fiu mai ordonata, sa fiu mai economoama, sa nu fiu invidioasa, sa fiu mai cucernica si sa ascult de cei mai întelepti ca mine.

domingo, 20 de diciembre de 2009

Tudor Gheorghe - Colindul celor departe de casa


Nu mai stiu cine mi-a pomenit de acest colind, sau unde am citit despre el, dar e foarte adevarat. Craciunul e cel mai greu de suportat departe de casa. La primul Craciun, am plâns, eram în Italia, Lina, patroana mea ma invitase la spectacolul facut de corul în care cânta. si ningea. Si ce dor îmi era de casa. Si abia trecusera 3 luni de cànd plecasem. Astazi, deja sarbatoresc al cincilea Craciun departe de casa. Si sper ca vor mai fi si altele, pentru ca numai asa putem sa ne vedem casa terminata.

Sarbatori Fericite

Dragilor, mi-am petrecut mai mult de 4 ore, plimbându-ma pe blogurile voastre. Am un stil al meu, încep de la coada, cu Zamfir, care pâna sa fac eu aceasta postare deja facuse alta, mai frumoasa, cu forma fulgilor de nea, cu adevarat interesanta postarea. De la el , am urcat pe blogroll la SimionCristian , care se pare ca a fost si el afectat de gripa ¨umana¨, nu cea porcina, si care sper ca s-a vindecat între timp. Ca un copil mare ce e, Serginiu viseaza la iarna pe ulita. Rappa_ru chiar s-a dat cu saniuta. Pansydra ca de obicei, preocupata de soarta celor necajiti. De Nakudo, nu mai vorbesc, ea nu se multumeste sa-i ajute pe nevoiasii din jurul ei, ci mai cauta pe întreg mapamondul. Mai ai loc în sufletul acela, draga mea? Pe blogul lui Marcu din Delani, am gasit fotografiile pustilor imbujorati . La Marada pe blog, l-am regasit pe Toma Caragiu , în timp ce pe blogul lui Lola, din NY, am regasit frumosul brad de la Rochefeller Center. Si ca sa nu credeti ca numai Bucurestiul are probleme cu dezapezirea, vizitati blogul ei, asa veti vedea ca nici New Yorkul nu este scutit de zapada din abundenta. Vocile din capul lui Little Red îi spun ca nimeni nu va observa cerceii si culoarea noua a parului, dar eu stiu ca e foarte frumoasa, si important e sa se simta ea bine în pielea ei. Mini-Leo si-a adus aminte de copilaria ei, ca si cum ar trecut cine stie càti ani, în timp ce la alta postare îl roaga pe Secret Santa sa nu-i mai aduca iar lumânari, ca s-a saturat. Am vizitat si inimioarele colorate ale micutei Julie, de la care am preluat SpeedTest. Am trecut si pe la Iulia, care are de ce sa se plânga de Bucurestiul prea aglomerat, de trenurile înzapezite, de calatorii abandonati ìn vroia soartei. De ce sa-i faci , doar traim în România, si asta ne ocupa tot timpul, parca asa zice Mircea Badea . Se întreba Iulia ce culoare vor avea urmatorii 20 de ani. Ce-i drept, acestia au fost tare colorati. Rabdare vom ajunge si la ROZ. Ca doar numai pantera Roz ne mai putea da speranta ca se va face ceva cu adevarat util pentru tara. De la Iulia am trecut la Geocer care bineînteles ca are replica la toate, ca doar nu va lasa cititorii Indiciilor fara explicatiile de rigoare. Banuiesc ca nici la batut covoare nu-l întrece nimeni.
Sa nu uit de concursul lui pe blogul de Criptograme si anagrame, care s-a mai îmbogatit cu o categorie Scioglilingua, si care dupa cum am observat chiar acum, a îmbracat haina de sarbatoare. Nu mi-am facut tema, dar sper sa recuperez astazi, asa ca nu-mi scadea nota la purtare. Tare e sever Geocer cu cei care nu-si fac lectiile. Am trecut mai sus pe blog, si am ajuns la draguta de Geanina, ca doar trebuia sa-mi iau ratia de pupici geaninosi, împreuna cu îmbratisarile de rigoare. Mai departe , am vizitat blogul Gamaliei, Ema Pirciu pe numele ei adevarat, care ne implica în dramele sale existentiale, si ale noastre deopotriva, pentru ca nu e usor sa trimiti un pachet în strainatate. Cei drept aici nu a trebuit sa-l duc desfacut , ca sa vada daca nu cumva trimit niscaiva droguri. Dar din România încoace, chiar si la autocar, sotul meu a trebuit sa arate tot continutul pachetului, asa ca nu a putut sa-mi trimita tigari (costa mai putin acasa decât aici). Draguta de Ema a vizionat o pelicula noua, Avatar, si chiar ar trebui sa caut si eu niste imagini, pentru ca Alba, prietena mea s-a decis ca vrea un costum de acest gen, pentru fiesta de vineri, de dinaintea Carnavalului. Pe PaulGabor l-am vizitat, dar înca nu am apucat sa citesc suficient. Stiu doar ca-mi place cum scrie românul din Tarragona.

Am vizitat-o si pe Gabitzubitzu, la care am gasit imagini de iarna feerica, muzica draga mie, versurile lui Nichita Stanescu. Gabitzu a ajuns la aceasta postare înainte de a avea eu timp sa termin de scris si de pomenit pe toti. Dar nu te-am uitat Raza de soare.

Despre EmaHategan ar fi multe de spus. Lucreaza mai mult decât mine, se plânge mai putin. Ea a spus despre mine ¨Brava femeie¨ eu pot doar sa va aduc în atentie blogul ei, scris din inima. E bine ca am întâlnit-o în eter, pentru ca ne plângem una alteia si ne îmbarbatam una pe alta, când suntem epuizate. Facem cam aceiasi munca si stim despre ce vorbim. Salivez la gândul bunatatilor pe care le pune Turdeanca pe masa americanilor din Arizona. Trimite-mi si mie. Ai facut baremi niste fotografii? Sau iar n-ai avut timp?

Am ajuns si pe blogul lui Daurel, datorita caruia am cunoscut-o sau mai bine zis m-a cunoscut Ema. Emotionante amintirile lui daurel din perioada revolutiei. Continui sa cred ca a fost o revolutie, si ca au murit oameni nevinovati, pentru ca noi sa avem astazi alte perspective. Îti multumesc si tie Daurel ca ai avut curajul sa iesi în strada. Mie mi-a lipsit.

Angela Ribus este o persoana deosebita, si blogul ei de asemenea. Frumusetea gândurilor si a sentimentelor sale nu este necunoscuta pentru multi dintre prietenii virtuali. Albul imaculat este propunerea ei ca stare de sarbatoare. CristinaAirinei , este mai norocoasa. Se plimba pe strazile Parisului, împartasind cu noi din frumusetile vazute. Asa e Cristina, cu cât vezi si citesti mai mult, cu atât îti dai seama cât de putin sti. Am ascultat muzica buna pe noul blog al lui CristianLisandru si am promis ca am sa ma uit la filmul lui Horatiu Malaele, Nunta Muta. Daca tot l-a pus la dispozitie pe blogul lui. Le doresc la amândoi (si la Geanina) multa fericire. De scris nu mai pomenesc, pentru ca sunt maestri ai cuvântului. Lui Cell61 îi multumesc pentru povestea palpitanta, pentru noi, mai putin pentru el, care a trait-o. Si bine ca si-a pastrat umorul nealterat, mai ales ca a reusit sa faca 20 de m cu masina în 5o de minute. Lui Carmen din Augsburg îi multumesc de vizita si ma bucur sa vad familia ei fericita. Canguru´ sa nu creada ca am uitat de promisiunea pe care mi-a facut-o. O carte cu autograf, oriunde în lume ma voi afla. Si, da , sa nu uit, pupici Ericai. Si da CalinHera, cu foarte interesantul sau concurs de PA-uri (proza arhiscurta) la care nu am mai avut timp sa-mi dau cu parerea, ca în ceea ce priveste condeiul, nu am tehnica. Salutari la toti participantii la concursul de PA uri. Mai ales lui Leo, ca mi-e draga. Dar asta nu înseamna ca nu sunt impartiala.


Ajnanina si-a pus straie de sarbatoare, un fundal feeric cu zapada. La întrebarile de sfàrsit de an prefer sa nu raspund. Am trecut pe la Adina, am baut o cafea pe grabite si nu am apucat sa citesc povestirea ei publicata de Revista scriitorilor. Felicitari Adina.

Pe Antoaneta nu am uitat-o. Am trecut sa o salut ca sa vad încotro i se vor îndrepta pasii. Si am descoperit ca A are si un chip foarte expresiv, nu numai scrie deosebit de bine. Pacat ca e zgârcit cu scrisul si abia daca posteaza câte ceva. Probabil ca are mult de lucru domnul doctor. Pune mult suflet în tot ceea ce face.

sábado, 19 de diciembre de 2009

Pleno azulgrana derecho a la historia

Am preluat de Marca.com imaginile si comentariul partidei de fotbal care ne-a tinut azi cu rasuflarea taiata. Magnific jocul Barcelonei, emotionante lacrimile jucatorilor si a merituosului antrenor Pep Guardiola. 6 titluri într-un an. Mai mult nici nu poate astepta un antrenor recent promovat de la o echipa de tineret. Felicitari.

Sincer îmi pare rau ca acasa nu aveti parte de asemenea emotii. Bineînteles ca eu între timp coseam pe rochia lui sefa, dar cu un ochi la preferatii nostri. Extraordinar exemplu de lupta pâna la epuizare a celor de la Barça, care dupa ce au fost condusi din mimutul 37 nu s-au demoralizat si au atacat continuu, reusind sa egaleze în minutul 89. În prelungiri au marcat cu 8 minute înaintea terminarii timpului regulamentar. Cum v-am mai spus am îndragit fotbalul pentru ca aici nu e plictisitor. Cluburile joaca la un nivel de neimaginat în tara noastra, asta ca sa nu mai pomenesc de nationala spaniola care este extraordinara.

A fost o placere sa-i vad astazi jucând cu atâta abnegatie. Asta da adrenalina. Si apoi, pe minut ce trecea ei erau mai în forma , pe când rivalii lor dadeau semne de oboseala. Felicitari Barça!!!






El argentino vio premiados sus dos goles decisivos en la semifinal y la final, superando a su compatriota Verón y a su compañero Xavi.
El F.C. Barcelona conquistó en Abu Dhabi su sexto título de 2009 y cerró con el Mundial de Clubes una temporada histórica. Ningún equipo hasta ahora ha conseguido sumar tantos títulos en una misma campaña. Sólo el Manchester United, con cinco, puede hacerle sombra.

Mundial de clubes

Final

Barcelona 2
Estudiantes 1
Ficha técnica
2 - Barcelona: Valdés; Alves, Puyol, Piqué, Abidal; Xavi, Busquets (Touré Yaya, min.79), Keita (Pedro, min.46); Messi, Ibra y Henry (Jeffrén, min.82)
1 - Estudiantes: Albil; Rodríguez, Cellay, Desábato, Ré (Rojo, min.90+1); Díaz, Benítez (Sánchez, min.76), Verón, Braña; Enzo Pérez (Máxi Núñez, min.79) y Boselli.
Goles: 1-0, min.37: Boselli. 1-1, min.89: Pedro. 1-2, min. 110; Messi.
Árbitro: Benito Archundia, de México. Mostró cartulina amarilla a Messi (min.23), Días (min.45+1), Clemente Rodríguez (min.58), Enzo Pérez (min.65), Henry (min.81), Desábato (min.93), Rojo (min.111), Valdés (min.118), Desábato (min.119)
Incidencias: final del Mundial de Clubes, disputada en el estadio Zyed Sports City de Abu Dabi, ante 45.000 aficionados, que llenaron el estadio

La historia se rinde al Barcelona. El conjunto azulgrana, flamante campeón del mundo y acreedor del calificativo "mejor equipo de la historia", se hizo con su sexto título del año en una final épica y llena de dramatismo. Estudiantes aprovechó su ocasión en la primera mitad por medio de Boselli y aguantó hasta el último suspiro, donde apareció 'Pedroportunismo' para mandar el choque a la prórroga. Allí, el corazón azulgrana, representado en la elástica de Messi, hizo el 2-1 y mandó al 'Pep Team' a los altares del fútbol mundial. El único en lograr una gesta de tal calibre. Este Barça ya es legendario, único en la vida de este gran deporte.

Tenía razón Guardiola, inmerso en un mar de lágrimas tras el partido. "Este Barça es irrepetible. Cualquier comparación en temporadas siguientes será absurda". Quédense con esta fecha: 19 de diciembre del 2009. El día en el que el Barcelona se proclamó campeón del mundo, un día en el que el 'Pep Team' pasará a los anales de la historia como el único equipo capaz de ganar los seis títulos que disputó. Eso será muy difícil de igualar. Por eso, este equipo y este año serán irrepetibles.

Como no podía ser de otra manera, el Barcelona ganó con merecimiento, con su gusto por el fútbol y con el corazón. Con ese órgano fue con el que Messi llevó a los azulgrana al Olimpo de los dioses. Y para dotar de mayor importancia si cabe a este triunfo, la final fue sufrida, emocionante y llena de dramatismo. Porque, entre otras cosas, el Barça tuvo pie y medio fuera del título.

Boselli justifica los argumentos argentinos
Cada uno con sus armas, con su estilo, presentó su candidatura al título. El equipo argentino se llenó de argumentos en la primera mitad. Sin espectáculo (como anunciaba Verón), pero con mucha eficiencia. Adelantó la presión, sacrificó a Braña para taponar a Xavi y desquició a Messi. Convirtió el profundo juego del Barcelona en una espesa circulación que solía llevar a pases largos.

El sólido trabajo defensivo se unía a sus peligrosas intenciones en ataque. Cuatro minutos tardaron los argentinos en asustar a los de Guardiola. Un pase del extenso repertorio de Verón obligó a Valdés a emplearse a fondo para evitar que Enzo Pérez hiciera el primero. En la segunda, los de Sabella no perdonarían.

Estudiantes anuló la creatividad de Xavi y fundió el eléctrico juego de la 'pulga'

Aunque fuera simplemente por la inercia de quien domina, el Barça también tuvo las suyas en el primer acto. Primero fue Xavi, inoportunamente generoso, tras un taconazo de 'Ibra' y después fue el mexicano Archundia los que evitaron que los azulgrana tomaran ventaja. El colegiado, obsesionado por los fantasmas de un posible 'piscinazo', no quiso ver un claro derribo de Albil sobre el cerebro culé.

Poco después llegaría el mazazo argentino. Un buen centro de Díaz superó a Puyol y permitió el lucimiento de Boselli, que ganó la partida a Abidal por fe y cabeceó de manera perfecta a la red. Era la enésima prueba al inquebrantable estilo del Barça, el último obstáculo para convertirse en el mejor.

Don Pedro al rescate
Las sensaciones no eran buenas, así que tocaba recurrir a la magia. Y ahí, 'Pedroportunismo' es el rey. Algo tiene este chico tinerfeño que siempre aparece en las grandes citas. Un auténtico talismán para los azulgrana. Guardiola arriesgó con el cambio tras el descanso pero apenas alteró una batalla táctica que los argentinos ganaban con creces.

El equipo azulgrana mejoró y dispuso de varias ocasiones claras en el arranque. Ibrahimovic perdonó en exceso durante todo el partido y eso obligó a encomendarse a la heroica. Lo peor era que hoy el Barça no podía contar con Messi, o eso parecía.

Fue en el último suspiro, cuando un balón aéreo peleado por Piqué ofreció a Pedro la ocasión de empatar. No falló el tinerfeño y el choque se fue a la siempre angustiosa prórroga. El golpe moral fue importante y el físico también. Las piernas de Jeffren y el resurgir de la 'pulga' acapararon la atención del tiempo extra.

Estudiantes aguantó hasta que Messi puso todo su corazón en un centro envenenado de Alves. El argentino marcó el tanto de la gloria con el pecho e hizo explotar el de todos los aficionados culés. El 'Pep Team' rendía al mundo a sus pies. El mejor equipo del mundo ya tenía su trofeo.

Rochie de Revelion

Luni, pe când treceam prin fata unei vitrine, Enma, sefa mea a vazut o rochita cu strasuri, care i-a placut mult. Mergeam la magazinul de materiale tocmai, asa ca a întrebat daca au ceva cu paiete si pietre, dar select, nu ca cele de carnaval, care nu sunt de durata. Asa ca a cumparat o bucata de 60 cm dintr-un material care costa 60 de euro metrul. Sunt foarte scumpe astea. M-am aventurat sa-i cos rochia si iata ce a iesit.

Mai am ceva de retusat pe ea, pentru ca e foarte dificil de lucrat, se desfac paietele când croiesti si de fapt a trebuit sa tai eu foarte multe pentru a putea trece cu masina de cusut. La rascoitura am cusut cu mâna, pentru ca se largea foarte tare.

Enma este super încântata. Nu credea ca am sa i-o termin de Revelion, avànd în vedere ca am foarte multe comenzi de Carnaval. Mi-am rupt trei zile si iata ce a iesit. A costat-o cam 40 de euro, e foarte calduroasa, deoarece am facut captuseala , sus, din lame, jos din ¨batista¨. Mai am de învatat, dar perseverez.

miércoles, 16 de diciembre de 2009

Apus de soare


Maslinul are probabil câteva sute ani.



A trebuit sa cobor în oras, sa o astept pe Marta în statia de autobus, desi aveam febra, (si am 38), dar mi-era mila de sefa care nu vroia sa sara peste înca o ora de gimnastica. Fiecare cu ce-i place. Eu pot doar sa fiu invidioasa pe ambitia ei.



Bineînteles ca fotografiile vin în ordine inversa, dar cum acum nu prea ma simt bine, asta e. Oricum, troscoleta mea imortalizeaza momentul. Si apropo, azi a burnitat, vreo 10 minute, chestie care a entuziasmat-o pe sefa. Ha, ha... Ce copilaroasa...