Rasaritul soarelui vazut de la fereastra camerei mele, pe la 8 fara un sfert. Aveam febra si nu prea-mi venea sa ma îmbrac sa fac fotografii. Pâna la urma, mi-am facut curaj, am condus-o pe Marta la autocarul care urma sa o duca la Valencia, la Oceanografic. Dar pentru ca am coborât cu Enma cu masina, nu am mai avut putere si timp sa ies pe malul marii sa fac si fotografii. Desi nu am mai vazut asa un rasarit. Si doar, am vazut atâtea. Dar parca nu ma satur.
0 comentarii:
Publicar un comentario