viernes, 30 de julio de 2010

Garou - You can leave your hat on (live from Sopot)


nu va gânditi la prostii fetelor.... dar ce vina am eu ca-mi place Garou....Bata-i cucul...de opusi!!!

Alergam azi dimineata..sau mai bine zis ne târam ...când una când alta. Ma refer la Enma. Eu...am dormit bine azi noapte...si m-am trezit super fresh la 7 ...dupa alte câteva treziri în noapte. Dar Enma avea muschii tensiuonati... asta pentru ca ne-am lenevit în ultima vreme. Deci... alergam si pe drumul de întoarcere nu mai aveam noi cine stie ce suflu. Asa ca... ne plimbam oasele... eu pe I wish You were here... Pink Floyd. Se perindau pe retina mea destul de multe chipuri...dar nici unul nu era YOU!!! Chiar nu mai simt NIMIC...pentru nici un YOU! E bine. Y feel Good...

Si apoi...mi-am petrecut doua ore dimineata asta ascultând muzica... care-mi place si acum... sunt super relaxata. Deci... am sa merg sa trimit banii acasa, mi-am platit micile datorii si POATE am sa ajung si la coafor... doar e zi de salariu. Ce-mi trebuie mai mult? Rochita noua...de 8 euro...pâna la genunchi... nu mai scurta, pentru ca ar trebui sa tai din modelul... asa de frumos...

Culoare mustariu, ornamente... arabe... broderie fina. Enma este de vina ca nu mi-am luat si pe un roz-lila...palid. Sa vezi ca nu vor mai avea saptamâna ce vine...Trebuie sa te iei numai dupa capul tau. Acum... doar visez la rochita aceea cu nasturei pâna jos si cu foarte mult ornament de acela marocan...sau ma rog ce o fi. Pup la voi TOATELE...dragele...

jueves, 29 de julio de 2010

Facundo Cabral (levantate y anda)

Señora de las 4 décadas - Ricardo Arjona



fara cuvinte...din partea mea...

Señora de las cuatro decadas
Y pisadas de fuego al andar
Su figura ya no es la de los quince
Pero el tiempo no sabe marchitar
Ese toque sensual
Y esa fuerza volcanica de su mirar
Señora de las cuatro decadas
Permitame descubrir
Que hay detras de esos hilos de plata
Y esa grasa abdominal
Que los aerobicos no saben quitar
Señora
No le quite años a su vida
Pongale vida a los años que es mejor
Señora
No le quite años a su vida
Pongale vida a los años que es mejor
Porque notelo usted
Al hacer el amor
Siente las mismas cosquillas
Que sintio hace mucho mas de veinte
Notelo asi de repente
Es usted amalgama perfecta
Entre experiencia y juventud
Señora de las cuatro decadas
Usted no necesita enseñar
Su figura detras de un escote
Su talento esta en manejar
Con mas cuidado el arte de amar
Señora de las cuatro decadas
No insista en regresar a los 30
Con sus 40 y tantos encima
Deja huellas por donde camina
Que la hacen dueña de cualquier lugar
Como sueño con usted señora.... imaginese
Que no hablo de otra cosa que no sea de usted
Que es lo que tengo que hacer señora
Para ver si se enamora
De este 10 años menor.

miércoles, 28 de julio de 2010

Doua ore de râs si voie buna... urmate de altele doua de replici dure cu señor...Everything is gonna be alright

Ar trebui sa continui de unde am lasat...dar cuvintele nu se leaga. Am reusit cu chiu cu vai sa ma ridic din pat. Desi bietul desteptator suna de la 6:30...abia ce m-am ridicat la 7:15. Nu, nu am luat pastile de somn... Ti-am spus ca nu vreau sa-mi dea dependenta. Nici nu mi-am pus un pahar de Martini, tot pentru ca nu am vrut sa-mi dea dependenta. În schimb am facut efortul de a ma uita la cele doua episoade din Doi barbati si jumatate, cu greu numite episoade, deoarece mai mult publicitate am vazut decât film. Deci...m-am zvârcolit în pat, în speranta ca voi putea pune geana pe geana. As fi putut citi, nu-i asa?! Am citit ieri ceva... din Arta Conversatiei, dar obsesia ca trebuie sa merg de voie de nevoie la Enma la curatenie, m-a facut sa abandonez cartea în fotoliu. Si m-am târât deci...la frecat de geamuri, toalete, soluri. Mi-am pus castile si am muncit fara sa-mi aud gândurile. M-am întors acasa sa-mi vad de señor si de prânzul lui..si iar curatenie la sefa. În pripa...pentru ca ma chemasera fetele, rusoaicele la o ciorba gatita de Serioja...pe gratarul de la medico. Si am mâncat si baut cu ei. Fara sa ma intereseze prea mult de ai mei. Mi-am permis acele doua ore de râs si voie buna, fara sa fiu complexata. Apoi scos pe señor împotriva vointei sale în curte. Ore de supliciu...dar atât de necesare spatelui batrânului. Îmi fac eu treaba printre picaturi în curte, îi dau cina tot acolo...dar efortul de a-i urmari sirul gândurilor sau mai bine spus de a-i întelege boloboreselile ma oboseste si ma plictiseste. Asa ca dupa doua ore îl depozitez din nou pe sofa. Dau sa scormonesc doua idei în cap...dar imediat vrea sa mearga la toaleta sau la culcare. Atunci ar avea chef de aceleasi povesti pe care eu i le anticipez si fara rabdare si cu nesimtire chiar îi spun..: asta mi-ai povestit-o deja. Se mai supara câteodata si spune ca va cere sa-i gaseasca un loc la un azil...dar imediat îi replicam si eu si Enma:

- Cu toanele si cu mofturile pe care le faci...nu te-ar accepta.

Si asa este. Dupa o zi în care ma enerveaza la maximum...urmeaza alta în care se poarta ca un mielusel. Mànânca de câte ori îi dau, fara mofturi.
... Dar hai sa-l las în plata domnului. Si asa m-am certat destul ieri cu el. Pe teme etice si morale...cica. Începuse sa-mi vorbeasca de mama unuia...care trebuie sa fi fost de vârsta lui...cum ca pe vremurile de demult s-ar fi certat cu o alta...pentru un barbat. haha...s-a gasit sa ma prinda într-una din zilele mele bune, în care vorba unei simpatice... as spânzura toti barbatii de testicule si i-as lasa sa-si dea duhul în chinuri. Si apoi mi-am spus naduful:

- Iaca cine vorbeste. Poate ai uitat de cele 78 de femei pe care le-ai facut fericite? Sau te-ai gasit sa fii lupul moralizator? Sau consideri ca numai voi, barbatii aveti dreptul la satisfacerea nevoilor fiziologice? Cred ca esti anacronic. Lumea si mentalitatile sunt în schimbare. Sau crezi cumva ca fetitele de astazi se marita la 35 de ani...virgine?!

Si atunci când încep sa-mi spun off-ul, respectul deosebit pe care îl port...sexului opus... Cum mi se rupe inima la toate lamentarile lor... când cica mor de foame si sunt în criza financiara. Da ... poate pentru ca sunt prea multi ani de când numai de tipul asta de barbati am parte în jurul meu. Poate pentru ca nu dau doi bani pe un barbat care nu este în stare sa asigure un trai decent familiei sale. Poate pentru ca vad prea multi care se cred barbati... dar sunt numai niste copii necopti, care întâmplator au fost dotati de natura cu ...pipitoare... care le da impresia ca ne sunt superiori, uitând ca totul este trecator, mai ales virilitatea lor. As avea atâtea de spus pe aceasta tema...patetica si pentru noi...si pentru ei. Dar... ma abtin... sunt calma astazi si poate un pic mai împaciuitoare.

Întelepciunea dobândita în atâtia ani de viata, înconjurat de prea multe femei în casa, îi spune ca e mai bine sa nu se puna cu mine. Pentru ca nu pot sa ma opresc pâna când nu scot pe gura tot ce-mi apasa pipota. Si apoi respir...trag aer în piept...si-mi spun:

- Toti o apa si un pamânt. Egoisti...patetici... dar uneori necesari...pentru cele câteva minute de placere pe care ti le pot oferi. Asta cu conditia sa nu te implici emotional. Si atunci, ma gândesc la tine, si-mi spun...dar parca totusi nu sunt toti la fel. Exceptiile confirma regula. Si asta fara sa uit parte din conversatia avuta zilele trecute. Doua persoane, fara tabuuri, fara legaturi de natura emotionala...doar persoane... Care se accepta asa cum sunt... fara complexe. Si am sa traiesc astazi NUMAI pentru mine. Am sa ma misc cu viteza melcului... am sa mai arunc înca o privire marii... pentru ca joggingul de azi dimineata a fost lamentabil. Dar îmi promit sa ies mai târziu o ora pe malul marii.

martes, 27 de julio de 2010

Nici gândurile nu-mi apartin...cum ar putea sa-mi apartina timpul prezent sau trecut

As vrea sa-mi aduc aminte toate detaliile conversatiei avute duminica abia trecuta. Uita, memoria îmi joaca feste...sau prea multele evenimente zilnice estompeaza acea stare de bine pe care am avut-o dupa aceea. Da...sa-mi fac o lista de prioritati, sa învat sa ma gândesc numai la mine, sa traiesc în liniste si pace cu mine, sa nu ma mai intereseze cei din jur, sa-mi fac datoria fara sa ma implic emotional, sa ma relationez cu persoanele fara sa daruiesc mai mult decât merita, sa ma debarasez de balastul celor care au o influenta negativa asupra starii de bine cu mine însami, sa stau mult mai mult pe malul marii...singura, eventual cu o carte în mâna, sub o umbreluta, ca si tine. Asa am sa fac...începând de joi. Mai am o zi de scoala cu Marta...si dupa aceea vom iesi mai des pe malul marii, sub pretextul, întemeiat cei drept, ca ea se plictiseste în piscina. Acolo, pe malul marii...macar se joaca cu pietricele sau deseneaza în nisip...ca si copii de vârsta ei... intelectuala.

Am încercat sa citesc... câteva pagini doar cei drept, pentru ca de fiecare data trebuie sa-i raspund lui señor sau trebuie sa ma achit de treburile cotidiene. Apoi seara ... am ....
UPDATE...cine stie când...acum iar trebuie sa ma ocup de familion...asta pentru ca a vazut señor ca prea m-am asezat confortabil pentru ca sa-mi debiteze mintea ceva... mai acatarii

sábado, 24 de julio de 2010

Banc


Cică un tânăr inginer geolog cutreiera munţii cu treburile lui când, înnoptându-se, se gândeşte să ceară adăpost la o căsuţă stingheră pe care o zăreşte în apropiere.
Bate la uşă şi din coşmelia gata să cadă iese o bătrână slabă, urâtă şi mirosind cumplit. Era cam târziu să o ia la fugă, aşa că, având inima îndoită, tânărul solicită găzduire. Bătrâna îi spune:
-Da, maică, sigur că te primesc, deşi locul e stâmt şi condiţiile proaste. Dar, uite, poţi dormi fie aici, cu mine, fie în grajd, cu viţica.
Omul stă puţin, se gândeşte... Parcă nici în grajd nu era o soluţie mai bună. Acceptă să doarmă cu bătrâna.
Dimineaţa, iese să ia o gură de aer proaspăt, când vede venind dinspre grajd o tânără superbă. Femeia se apropie de el şi-i întinde mâna, prezentându-se:
-Viţica Ionescu.
Inginerul îşi pocneşte una în frunte, cu ciudă:
-Boul de Popescu!


L-am luat dintr-un coment lasat de happyendstory si nu am rezistat ispitei de a-l posta, asta în timp ce nesimtitul de Charlie, papagalul, nu se abtine sa nu-mi rontaie cablurile de la casti si de la mouse. Sunt gazda lui si a hamsterului lui medico, asa ca trebuie sa-i accept toate prostioarele. Nu stiu ce parere va avea medico... când va vedea ca mi-a rontait marginile cartii, pe care mi-a împrumutat-o. Vina o port eu...am lasat cartea pe masa unde pusesem suportul lui. S-a facut tare nesimtit de anul trecut. Nici scrumiera nu este în siguranta. Ca sa pot sa ma odihnesc câteva minute dupa amiaza...l-am dus în patul meu...asta ca sa nu-l deranjeze pe señor, dar mie mi-a rontait tot ce a gasit pe acolo. Acum ...curata scrumiera de cenusa.

Leapsa abstracta


Dacă eram un anotimp... eram iarna
Dacă eram o lună...eram luna decembrie
Dacă eram o zi a săptămânii...eram luni
Dacă eram o parte a zilei... eram noaptea
Dacă eram un animal marin... eram delfin
Dacă eram un animal de uscat... eram leoaica
Dacă eram o virtute... nu am
Dacă eram o planetă... eram Venus
Dacă eram un lichid... eram Martini bianco
Dacă eram o piatră... eram smarald
Dacă eram un metal... eram argintul
Dacă eram o pasăre... eram pescarus
Dacă eram o plantă... eram gardenia
Dacă eram o stare a vremii... eram furtuna
Dacă eram un instrument muzical... eram vioara
Dacă eram un sentiment... eram patima
Dacă eram un sunet... eram valuri ce se sparg la mal
Dacă eram un cântec... eram Burning - Garou
Dacă eram un film... eram Mar adentro
Dacă eram un serial... eram ... f multe.... poate Escenas de matrimonio... varianta spaniola..
Dacă eram un oraș... eram Paris
Dacă eram un gust... eram mentol
Dacă eram o aromă.... eram castraveti cruzi
Dacă eram o culoare... eram roooz
Dacă eram un material... eram matase
Dacă eram o parte a corpului... eram membre inferioare
Dacă eram un drog... eram Salem mentol
Dacă eram un accesoriu... eram bratara de perle
Dacă eram o expresie a feței... eram melancolie
Dacă eram o materie... eram foc
Dacă eram un personaj din desene animate.... eram Speedy Gonzales
Dacă eram un număr... eram 7
Dacă eram o mașină... eram BMW
Dacă eram o haină... eram rochie
L-am preluat în joaca de la Carmen

lunes, 19 de julio de 2010

La felicidad es un trayecto, no un destino


Bineînteles ca Juan...îmi trimite de fiecare data mesaje foarte sugestive...
Din pacate primul, cu cele mai frumoase roci din lume...pot sa va dau doar un link...deoarece toate vin în format .pps
http://izismile.com/2009/10/16/beautiful_rocks_around_the_world_36_pics.html

Doamne, Doamne... o ploicica ai putea trimite?

Muncit ceva... curatenie partiala la sefa, terminat cuvertura Irinei, asta pentru ca señor înca mai dormea la 11. Caldura pe zi ce trece mai insuportabila. Chiar cu 10 mg de diazepam...abia reusesc sa dorm noaptea. Prea cald, chiar si cu geamul deschis...si goala. Dimineata nu am fost în stare sa ma trezesc la 7. Deci pierdut o zi de jogging. Sefa, constiincioasa si mult mai ambitioasa a fost...singura. Ba a mai trecut pe aici, pe la 8:30, sa vada daca am reusit sa ma trezesc ca sa o pregatesc pe Marta de scoala. Eram treaza, geamurile larg deschise.... cafea cu gheata...si totusi ametita de cap. Aseara mi-am luat pastilele pe la orele 20:00...si începusera sa-si faca efectul...tocmai când señor se cerea în camera lui. Dar... a venit sefa si seful si...asa o ora de povesti, m-au facut sa pierd momentul. Si apoi... asteapta sa mai vina urmatorul... Câteva minute de povesti cu puiul meu, alte minute cu Cezar, un peruan destept, informatician, disperat, în cautare de munca în Barcelona, de departe cel mai destept interlocutor în spaniola, cu care mi-a fost dat sa conversez în scris. Corecteaza toate frazele mele...exemplificând... Deci... conversatii utile. Uneori ... traduc cele scrise de mine, din româna în spaniola...si-mi da indicatii foarte utile. Pacat, nu-i asa, ca viata nu e dreapta si ca persoane inteligente nu-si gasesc de lucru.
Si abia când cunosti situatia disperata a altora... mulltumesti celui de Sus pentru norocul tau în viata. Si te trezesti la realitate...

Cum spune Cezar... ¨coboara cu picioarele pe pamânt, nu mai umbla cu capul în nori. Nu stii cum e sa traiesti pe strada. Eu am trait si am sa ajung din nou. Tu ai timp sa te lamentezi... de bunastarea în care traiesti...iar eu bat usile lasând la tot pasul CV-uri...inutile. Un acoperis deasupra capului si un serviciu sunt lucrul cel mai bun care ti se poate întâmpla în viata¨.

Si totusi...el are tot timpul un zâmbet pe fata, chiar prea mult, traieste azi... pentru ca la mâine nu se gândeste. Ne certam...deoarece gândim diferit. Culturi opuse, experiente de viata foarte diferite, perspective sumbre pentru el. Ma gândesc de multe ori la cei ca el, veniti cu o valiza, în speranta unui viitor mai bun. Multi îsi pierd iluziile pe parcurs. Îsi pierd speranta...si el, nu. Nu accepta tristetea si deprimarea. Nu se lasa doborât... O camera de vreo 8 mp, pentru care plateste 300 de euro pe luna, o valiza si un laptop...singurele lui proprietati... Dar râde, nu accepta sa filozofeze si nici sa aprofundizeze viata. Si-si pune salsa...în timp ce eu... biata de mine... ma lamentez în vila superba în care traiesc, cu piscina în curte, marea aproape, mâncare în frigider si bani de tigari. Asta pe lânga ca sunt bine platita si pot sa-mi duc la îndeplinire planurile. Pentru ca eu îmi fac planuri...în timp ce altii...se întreaba ce vor mânca mâine.

Trebuie sa încep sa traiesc cu picioarele pe pamânt... desi uneori merit câte o scuturatura buna. Si acum... pentru ca señor tot nu are de gând sa mànânce, motiv pentru care ne certam destul...merg sa fac schimbul de camere pentru Marta... care se coace în camera alaturata de a mea. Sunt niste chichinete... camerele astea. Greu de aerist... chiar daca fac curent de aer, motiv pentru care , abia scapata de otita, am conjunctivita. Poate vine de la altceva. Dar e preferabil ... aerului sufocant în care trebuie sa traiesc. Señor nu accepta nici un geam deschis în living, de frica ca va face ... curent la picioare... pentru ca la cap nu are cum. Oricum... îi accept toate mofturile, desi uneori explodez si înjur ca la usa cortului. Dar vorba lui Enma:

- Giulia, într-o convietuire ca a voastra , nu pot sa nu existe izbucniri nervoase. Daca ar trebui sa-l suporti numai doua ore... ai fi toata un zâmbet. Dar tu esti cu el zi si noapte... si este logic sa fie asa.
Deci... ne enervam reciproc, ne împacam...si totul este asa cum trebuie sa fie. Dar, Doamne, Doamne... nu ai putea face sa trimiti o ploaie buna si la noi... ca sa-mi racoresc oasele, capul necopt si apoi m-ai scuti de udat gradina de doua ori pe zi...

Am uitat sa va spun... am o turturica, cumintica, care si-a facut cuib într-unul din copacii din curte. E destul sa o vad acolo, cumintica, rabdatoare... suferinda... pentru ca sa ma umplu de liniste sufleteasca. Daca ea poate suporta cu stoicism saptamâni întregi de clocit... eu ce ma tot plâng de toate? Rusine mie.

domingo, 18 de julio de 2010

Si pentru ca vreau sa dansez salsa... va invit si pe voi...dragele mele


Si pentru ca mi-am ramas datoare mie... hai sa scriem. Vrute si nevrute, poate se încheaga povestea ultimelor saptamâni. Chat...conversatii cu Gimini...constiinta mea, nervi provocati de caldura insuportabila. Nervozitate generala...izbucniri, taceri. Unele zile prea aglomerate...altele înecate în singuratatea unui pahar de Malaga. Conversatii mai mult sau mai putin utile dezvoltarii mele personale. Ore de pictura cu pustii si cu cei mari, pentru ca pâna la urma cei mari au pictat mai mult decât piticii, prea devreme plictisiti. Lume care vrea sa para altceva decât este. Lume care se ascunde în spatele unor ochelari DIOR si într-o masina Audi S4 automatico... Oare de ce vrem sa parem ceea ce nu suntem. Lume de doi bani. Plaja la Cala Sol del Riu...în capatul coastei Nord. Salbaticie... lume putina, roci...pescarusi...si un masaj...de neuitat. MASAj am spus, a nu se interpreta altceva. Loc de tinut minte, în cazul în care va veni Stefania... salbatica. Si poate chiar si tu GIMINI. Deci... mi-am pierdut timpul...experimentând. Si din experienta mea am putut da sfaturi utile celor care au avut nevoie de ele. Deci... viata trebuie traita... dar cum?

Si am ajuns sa ma regasesc pe mine... Leo... Am pus în functiune acel Garbage Disposal si tuburile de evacuare...si astazi am facut curatenie generala. Bine... am avut si ajutor din partea lui medico si a Irinei. Dar ... într-un târziu am ajuns sa fac curatenia generala începuta în urma cu zece zile. Macar pentru un timp totul va fi mai curat în jurul meu. Pentru ca gunoaiele vor continua inevitabil sa se adune. Depinde de noi doar, cât de des facem curatenie...cu ce solutii protectoare venim. Ridicam garduri, punem kilograme, ne tundem parul, ne aruncam vitriol pe fata si în suflet, ne taiem linia de internet...sau pur si simplu nu ne punem atâtea întrebari si luam în piept zilele asa cum vin, fara sa aprofundam prea mult. Ma rog Bicho Raro este indispensabil... nu este un gunoi, este doar o firimitura necesara si prea suficienta.

Deci... acum sa ne ocupam de partea de suflet. Citit, amestecat eu culori, cusut..si probat rochite superbe... care-mi puneau în evidenta corpul frumos. Deci ...Ajnanina... lasând la o parte cele câteva riduri de pe burta si de pe coapse...faptul ca-ti poti pune o rochie fara bretele tip corset si clos în partea de jos, cum a trebuit sa-i scurtez ieri lui Olga, sau o rochita alba vaporoasa...ca si a lui nepoata mea...sub 50 de kg...sau rochita neagra, sexi...scurta...transparenta, pe care mi-a facut-o cadou sefa...acum doua saptamâni... merita efortul de a nu mânca.

Fata mea este zâmbitoare... corpul meu pluteste, adidasii mei alearga bine de cinci ori pe saptamâna...pe ritmuri de salsa. Mai urmeaza sa pot face si gimnastica din nou. Asa cum am facut cu doua luni în urma. Serios...meticulos. Sincer.. simt delasarea provocata de caldura insuportabila. Dar apoi... lamentarile mele se opresc aici. Caldura insuportabila...eu, în casa bine aerisita... ce sa spuna cei din fabrici, de pe santiere, sau fiul meu lucrând într-un atelier si vopsind masini în cuptor. Ma rog. Ar trebui uneori sa-mi vad de lungul nasului si sa recunosc ca : viata m-a cadorisit cu mai multe decât am meritat.

Isabel Guerra . calugarita de claustro...

miércoles, 14 de julio de 2010

James Taylor - Carolina In My Mind


Furat...de la Gio... Pup pe voi... toatele, dragele mele...
Ce bine te relaxezi pe melodia aceasta...dupa o cursa chinuita de jogging...pentru amândoua, pentru ca nici Enma nu a fost buna de nimic. Sa fie caldura de la prima ora a diminetii? Sau oboseala acumulata, sau de vina este Bicho Raro?
Da...si sa nu uit...EMA...unde pisici îmi umbli...? MI-E DOR DE TINE!!! Înca nu ti-ai vizitat toate rudele...sau ti-ai luat o binemeritata vacanta? Eu? Ce fac serile, fara conversatiile cu tine?


Sa nu credeti ca v-am uitat fetele...dar cad seara de oboseala...caldura din timpul zilei ma face sa nu pot de multe ori nici misca. Apoi seara...daca reusim sa facem gimnastica .... e super... Nu pot face baie în piscina... Ca de obicei...infectie la urechi... Medico interzis la mine.

domingo, 11 de julio de 2010

Spania---Campioana

Nu are rost sa va explic tensiunea din aceste ore de fotbal... Am suportat pe mine... fularul gros...înfasurat în jurul gâtului...al Barçei...bratara de Barça..si steagul Spaniei înfasurat pe corp... Cine a marcat? Iniesta...jucator al Barçei. Deci ... sefu... datorezi la mine înca câtiva ani aici...în Spania. Aviz celor care vor sa câstige CUPA MONDIALA la fotbal... unde merg eu...se câstiga.
Carmen... poate ar trebui sa vorbesti cu sotul tau... sa vorbeasca cu Angi... desi sefa a spus ca nici vorba sa ma lase sa plec de aici. Am suferit, eu, Giulia...pentru Spania...aici, în living alaturi de señor Tomas... Începe scandalul în oras. Pupat la voi...toate sau toti.

First day of my Life- Garou


So I found a reason...To stay alive
To try a little harder...See the other side
Talking to myself...Too many sleepless nights
Trying to find a reason...To this stupid life
I don’t want your sympathy
Sometimes I don’t know who to be

Hey, what you ’re looking for
No- one knows the answer
They just want more
Hey, who’s gonna make it right
This could be the first day of my life

So I found a reason...To let it go
Tell you what I’m smiling... But I still need to grow
Will I find salvation...In the arms of love
Will it stop me searching
Will it be enough
I don’t want your sympathy
Sometimes I don’t know who to be

Hey, what you’re looking for
No-one knows the answer
But you just want more
Hey, who’s gonna make it right
This could be the first day of my life

The first time to really feel alive
The first time to break the chain
The first time to walk away from pain

Hey, what you’re looking for
No-one has the answer
They just want more
Hey, who’s gonna make it right
This could be the first day of my life
Hey, what you’re looking for
No-one has the answer
They just want more
Hey, who’s gonna shine a light
This could be the first day of my life...

Interesante...aceste afirmatii...pe care le-am gasit si în spaniola

MENTRE URLI ALLA TUA DONNA C'E' UN UOMO CHE DESIDERA PARLARLE ALL'ORECCHIO. MENTRE UMILI , OFFENDI , INSULTI E SMINUISCI LA TUA DONNA C'E' UN UOMO CHE LA CORTEGGIA E LE RICORDA CHE E' UNA GRAN DONNA. MENTRE LA VIOLENTI C'E' UN UOMO CHE DESIDERA FARE L'AMORE CON LEI. MENTRE LA FAI PIANGERE C'E' UN UOMO CHE LE RUBA SORRISI. TU CHE TI CREDI UN UOMO SIEDITI UN SECONDO E RIFLETTI !!!! RIFLETTI !!!! RIFLETTI !!!!

sábado, 10 de julio de 2010

Conversatie cu Jane Doe

Oare cum ai putea multumi pentru prietenii pe care viata ti-i scoate în cale? Ai tu ceva care îi face sa te accepte asa cum esti, sau faptul ca tu te deschizi catre ei... îi face sa -ti fie alaturi? Unii te simt... altii te citesc. Am fost nesperat de fericita sa pot conversa cu voi dragii mei, zilele acestea, pentru ca te includ si pe tine Paul, în clubul exclusivist al fetelor. M-ati simtit... Ati simtit ca am nevoie de doua secunde ... transformate în lungi minute... Ieri ati fost voi, fetelor, îngerii mei pazitori..... Se spune ca familia nu ne-o alegem, dar prietenii da. Amicii nu se iau în calcul. Sunt doar persoane cu care schimbam cuvinte, gesturi... nimic mai mult. Nu dai si nu primesti nimic de la ei, pentru ca pur si simplu nu joaca nici un rol în viata ta. Sunt persoane care doar trec si apoi dispar... fara sa lase urme.

Jane Doe : - Te razbuni pe Viata!

Giulia : - Cam asta fac... dar de ce simt ca ma murdaresc?

Jane Doe: - Fiindca nu te-ai mai razbunat pe viata. E un timp pentru toate! Înainte nu traiai! Nu puneai pret pe tine!

Giulia - Si acum? Pune cineva pret pe mine?

Jane Doe - Unii da. Dar nu vor sa recunoasca! Barbatii!!! Daca esti mai buna decât ei,vor fugi!

Giulia: - Pai majoritatea sunt prosti, interesati... inculti, perversi . O unica exceptie... te stii, nu-i asa?! ...

Jane Doe: - Daca esti superioara intelectual se vor simti prost, dar nu atât de prosti cum sunt!

Giulia: - Daca sunt superioara intelectual... de ce nu ma multumesc cu cartile, cu un film bun, sau cu pictura, muzica... de orice tip, chiar clasica? De ce am nevoie si de o îmbratisare?

Jane Doe: - Fiindca nu te-ai construit singura ca om. Asa am fost plasmuiti. Asa este omeneste firesc!

Giulia : - De ce unele femei pot fi cuminti o viata întreaga? Iar eu... trebuie sa simt ceva pentru barbati , desi am ani în care nu doresc nici sa vad vreunul prin preajma?

Jane Doe - Bibliotecile lumii, din antichitate sunt pline de întrebarea asta dar înca nu e nici un raspuns.. doar filozofie.. Si apoi ... nu sunt cuminti, sunt fara creier, îndobitocite de bautura sau de alte mofturi, mediu, societate, bunastare ...faptul ca te întrebi, înseamna ca esti superioara intelectual, nu trebuie sa gasesti neaparat un raspuns.

Giulia : - Mi-ar placea sa ma regasesc pe mine... cea docila

Jane Doe: - Nu mai exista !

Giulia: - Tocmai asta ma înspaimânta

Jane Doe: - Este risipita în cei din jur . Trebuie sa o cauti în trecut, la cei care atunci au avut-o, cunoscut-o. Mama, sotie..E în fiul tau, casnicia ta, sotul tau.. acolo e.

Giulia : -Nici urma nu mai gasesc din ea... asta ma înspaimânta. Nu simt ca am progresat intelectual, ma rog... am învatat câte ceva... dar nu cât as fi putut. Ce sa mai pot vorbi cu sotul meu... de vreme ce niciodata nu am conversat ?

Jane Doe : - E o lege a firii care spune! Nu te scalzi de doua ori în apele aceluiasi râu! Apa nici macar ea, nu e aceeasi!

Giulia : - Am un amic ... persoana buna... care nu ar putea sa înteleaga o iota din cele ce vorbim noi.

Jane Doe: -Fiecare om e altfel plasmuit. Nu e scris acolo Sus ca toti sa citeasca o carte. Si ai fi surprinsa ca poate el întelege mai multe din viata... decât unii din carti!

Giulia : - Ar fi bine sa fie asa... dar uneori ma îndoiesc de puterea lui de întelegere. Poate va fi mai fericit decât mine.

Jane Doe: - Tu, de aceea te retragi în carti si le întelegi fiindca viata uneori te depaseste! Te dezamageste!

Giulia : - Viata... nu poate sa te dezamageasca. Doar tu te poti dezamagi pe tine însati.

Jane Doe : - Gândeste optimist si nu-ti dori multe ca sa poti fi fericita! Nu e corect! E fatalism! ...Ideea ca omul îsi poate învinge conditia si soarta... e un basm! Tu îti faci totul! Lumea exista în masura în care tu o gândesti! Trista sau fericita!

Giulia : - Pai am parte de mai mult decât am visat vreodata... de ce nu sunt fericita?

Jane Doe:-Fiindca îti pui bariere. Daca vrei sa fii rea- fii rea! Daca vrei sa pari usuratica- asta faci, dar tu îti pui bariere si te întrebi daca e bine!? Tu n-ai curaj sa fii rea sau pierduta sau altfel. Tu esti cuminte.. sau ma rog înca ai remuscari pentru gesturile tale. Ai curaj si fii asa cum vrei tu! Nu te gândi la asta, nu te judeca tu pe tine! Ai toate calitatile sa fii ceea ce vrei!

Giulia : - Ce usor de vorbit.... cum mint... si trebuie sa minti uneori, pentru a nu rani sentimentele celor din jur... am atâtea remuscari... de nu sunt buna de nimic.

Jane Doe : - Unul care nu e bun de nimic nu o recunoaste! Gândeste pozitiv! Te rog eu! Nu esti decat un om bun, destept care se cauta pe sine..

Giulia : - Si daca nu voi reusi sa ma gasesc înainte de a aluneca prea mult pe panta... asta...?
Daca voi ajunge unde nu doresc sa ajung? Experiente... peste experiente... si alte dezamagiri...?

Jane Doe : - Doamne! E TRISTETE... NU DECADERE !!! Oamenii, chiar puternici, obosesc uneori . Asta esti tu acum. Dai restart la INIMA si o iei de la început.

Gaseste butonul restart la inima ta GIULIA ... !!! Usor de spus... Jane Doe....

Jane Doe...sunteti voi toatele...cu care conversez pe malul marii... iar de la voi accept toate cele... Frânturi din conversatiile pe care le port cu voi... si nu ajung sa le scriu... sau poate nu vreau sa le scriu.... Ce stiu eu,... sunt doar o frunza în bataia vântului...

viernes, 9 de julio de 2010

jueves, 8 de julio de 2010

As vrea sa fiu la Pamplona, sa simt pulsul orasului în zilele de San Fermin

Una din victime... ranit de cornul unui taur.

Taur rebel, indecis... pierdut de turma, dar care este de obicei ... foarte periculos.

Curajosi si fricosi... sau precauti sa le spunem celor de pe margine?
între doi tauri si cu unul pe urmele tale... nu e cea mai placuta situatie...
Protejeaza-ti capul... de acolo ne vin cele mai multe probleme, nu-i asa?

http://www.rtve.es/mediateca/videos/20100708/segundo-encierro-san-fermin-2010/823232.shtml videoul complet puteti sa-l vedeti aici la fel si galeria completa de fotografii... extraordinare instantanee. Sa stiti ca si fotografii stau pe baricade... de la 5 dimineata... dar merita pentru o fotografie buna efortul.


Sase raniti au fost astazi la encierro...a doua zi de la San Fermin, Pamplona 2010... doi în stare grava, cu pronostic rezervat. Si totusi sunt persoane care participa anual... de decade. Orasul Pamplona cu o populatie de cca. 300.000 de locuitori...are timp de o saptamâna 1000.000 de persoane. Închipuiti-va banii care se fac acolo în aceasta saptamâna de nebunie. Pentru ca San Fermin nu este doar aceasta cursa de cca. 3-4 minute, ci petreceri zi si noapte, bautura gârla, droguri, mâncare specifica din belsug, vânzari de suveniruri, rezervari de hoteluri, apartamente închiriate la preturi exorbitante. Destepti proprietarii. Ei pleaca de acasa si le închiriaza. Familii... adica trei generatii din aceiasi familie, care de 35 de ani, închiriaza acelasi apartament cu vedere la strada. Zi si noapte Pamplona sarbatoreste. Interesante sunt reluarile cu încetinitorul sau... la prima ora, în zori de zi, când pastorii...acei barbati îmbracati în tricou verde... conduc pe strazile blocate special... taurii, catre tarcul de pornire. Traseul nu stiu exact ce lungime are. Stiu doar ca sunt curbe si zone extrem de periculoase. Din pacate anul acesta nu transmite si canal Cuatro... ei aveau mai mult fler. Cel mai mult îmi placea filmarea chipurilor participantilor la encierro. Chipuri pe care se vedea concentrarea, poate constientizarea ca ar putea fi una dintre victime, calmul dinaintea furtunii. Daca ma întrebati daca as participa... v-as raspunde : DA... daca as simti ca sunt pregatita fizic sa nu pun în pericol viata altora. La pamplona s-au legat prietenii de o viata... continuate de generatiile tinere. Cred ca am ceva din sângele lui Hemingway... sau poate numai ma amagesc eu si-mi dau aere. Dar... mi-ar placea sa fiu acum, acolo. Alergatorii ies sa-si ocupe locurile în strada la ora 5 dimineata... pentru cursa care va avea loc abia peste 3 ore, adica la 8 fix.

Si acum , Giulita merge sa se racoreasca în piscina. Am facut cei 7 km... alergând în parte si in rest la pas... poate un pic schiopatat, în cca 45 de minute. Luat un ibuprofen, pentru ca mâine dimineata la 7:30 trebuie sa o întrec pe sefa, asa cum am facut si astazi, asta ca sa prind si cursa de la ora 8:oo . Acum merg sa-mi scot febra musculara din pulpa stânga. Haideti cu mine, fetelor. Apa calda, hidromasaj... si la ora asta nu e nimeni, putem înota în voie.

N-AI NEVOIE DE FOARTE MULTE....ca sa fii FERICIT- Dinu Olarasu



Stiti voi ... cine sunteti, dragii mei.... multi, putini..., eu va multumesc ca sunteti...atunci când am nevoie de voi.

Update 18:30... astazi am fost eu însami... datorita tie... stii, nu-i asa? Am muncit bine, m-am prostit cu Enma... care mi-a spus ca de obicei: Vete a la mierda... adica, pentru voi dragele mele... du-te în moasa ta... ca sa nu traduc altfel. Dupa care, râzând a recunoscut ca nu tine minte sa fii spus cuiva atâtea palobratos câte mi-a spus mie în acesti aproape 4 ani de când ma suporta. Iar eu, ca de obicei...am pupat-o pe umar, în semn de multumire pentru ca mi le spune în fata.

Sunt maltratata de catre sefii mei. Off, off, off... grea e viata mea. Acum astept sa-l culc pe señor si pe Marta. I-am avertizat ca am de gând sa fac o lunga plimbare... SPRE casa ...dinspre San Jordi, unde merg sefii sa cineze. Fiind cam 14 km... pai ma vor lasa undeva ... la 6-7 km de casa. Adevarul este ca pot sa am viteza catre o directie data... destinatia finala cum s-ar spune, în schimb ma oboseste idea de a merge 3-4 km dupa care sa ma întorc. Voi încerca sa alerg... dar nu-mi promit nimic, cu atât mai putin voua.

Sefii trebuie sa-mi cumpere tricou al nationalei... sau macar un steag pe care sa-l pun la fereastra, daca vor sa câstige ai nostri. Pentru ca echipa Spaniei... este si a mea. Deci... sa-si scoata din buzunar euroii si sa faca bine sa ma doteze. Daca Spania câstiga Cupa Mondiala... am amenintat ca voi trimite e-mails ...la antrenorii echipelor din Europa...stiu eu...poate chiar din lume... sa ma adopte, sa-mi dea cetatenie, sa-mi dea un loc de munca bine platit, casa si masa gratuite, vacante platite si ceva bani la pensionare... pentru ca acolo unde merg... aduc noroc. Seful... nu mi-a promis nimic... pentru ca e zgârcit, dar a spus ca daca câstiga Spania, ma lasa sa mai locuiesc un timp în Spania. Deja e ceva. Ai sefu, sefu... !!!

19:25.. facut 300 abdominale... sunt eu... Giulia. Le-am facut aici...în comedor si acum am sa-l culc pe señor... pentru ca sa pot iesi din casa la 20:10. Marta si ea la culcare. Asta e... Giulia azi va misca...aerul din jurul ei si va trebui sa si înoate la întoarcere. Deci... familion...la culcare.

AVE MARIA ( IL DIVO )

Il Divo - Hallelujah

Sper sa recuperez sufletul meu

Am început sa ma recuperez. E doar chestie de vointa. Si... uneori nu-mi lipseste. Nu as fi ajuns în viata unde am ajuns daca nu as fi putut sa-mi impun limite. Deci...chiar daca ieri am avut o zi în care nu am putut sa ma opresc din mâncat... este semnul ca nu stau bine cu mine însami... am eliminat tot. Nu mi-a fost usor... dar afara tot ce am fost în stare sa îngurgitez. Apoi un somnifer, un ibuprofen si somn... pâna la 6:30, azi dimineata.
Aseara, sefa...speriata, a venit direct la noi, de la restaurant, sa vada de ce am sunat-o. Pai de bucurie... ca Spania a marcat golul victoriei, imediat ce mi-am pus fularul Barcelonei. Si ... a marcat cum am mai spus...Pujol...capitanul Barçei. Amabil antrenorul Germaniei... care a recunoscut: Spania ne-a batut de doua ori, sunt mai buni decât noi. Asa este.... avem o echipa buna...cel putin în anii de când sunt eu aici ( le port noroc? ... Italia a câstigat mondialul când am fost eu acolo!!! desi pe atunci fotbalul nu-mi spunea nimic) .

Deci ... astazi... am alergat cei doi km... cu doua opriri de câteva secunde... Ieri si alaltaieri, a fost Enma mai buna la jogging. Cristina, (stie tot) ne-a tinut lectii de preparator fizic...desi oricând o bat la orice sport. Dar, nu poti lupta cu tineretul. Plamânii mei nu sunt pregatiti pentru sport.. 30 de ani de fumat... un pachet si jumatate de tabaco pe zi. Dar si asa, pare-se ca fac fata efortului. Cert este ca au fost zile foarte calduroase si pe astazi se arata cea mai calduroasa zi a anului. Ieri am reusit sa fac 65 de bazine pe la 15:30 , dar a trebuit sa-mi întrerup ora de înot, pentru ca au intrat 5 pustoaice de 15 ani... care se zbenguiau. Seara, fotbal, pastile... nu a mai fost cine sa înoate. Abdominale nu am mai facut de ceva timp. Este foarte cald si sunt molesita, desi ar fi usor sa pun aerul conditionat, macar pe timpul gimnasticii. Dar lenea, internetul... nu m-au lasat.
Acum... fac dezintoxicare de internet. M-am gândit chiar sa cer sa-mi taie linia... dar mi-ar fi tare dor de voi, fetelor, si apoi este modul de comunicare cu fiul meu. Prieteni de sex opus... vreau sa am pe zi ce trece mai putini în lumea virtualului.

De pe Badoo m-am eliminat de alaltaieri. Aveam deja din nou 238 de vizitatori în doua zile fara 12 ore. Cereri sa ma cunoasca... hm... vreo 100. Atâta mi-au flatat frumusetea si zâmbetul... începând de la copii de vârsta fiului meu...pâna la barbati de vârsta apropiata cu a mea, încât am ajuns la concluzia ca: urâta nu sunt, proasta nu sunt... ce caut eu acolo? O lume foarte variata. De la obsedati... la barbati care-si cautau pereche. Cei mai simpatici... cei sub 40... din toata lumea... Deci... dupa ce i-am citit si tradus toate comentariile sefei... am dat... stergere. Am nevoie de serile linistite, de diminetile linistite si de sufletul curat... care sa vibreze la frumusete, poezie, culori.

Ieri... ar fi trebuit sa petrec câteva ore cu copii medicului. Adica: Andreu... al lui si Ibrahim... copilasul de vreo 10 anisori... venit în vacanta la ei în casa pentru vreo doua luni, din Africa subsahariana Nu a fost timp...asa ca sper sa pictam astazi împreuna cu pustii. Asta ma va umple de o bucurie... materna.... mult mai sanatoasa si mai pura.

Astazi , dupa jogging, m-am uitat la segunda dia de encierro...mai periculoasa decât ieri, cu câtiva raniti , dar asta este adrenalina pura de care are nevoie lumea...si eu bineînteles. Apoi...am facut câteva bazine, pentru ca eram leoarca de transpiratie. Nu mai mult de 10, pentru ca trebuia sa o trezesc pe Marta, pentru scoala. Acum... astept sa se trezeasca señor... dar mai întâi am sa ascult niste poezii recitate de Marcel Iures si ceva muzica buna. Sa ma umplu de frumos.
.

miércoles, 7 de julio de 2010

Germania - Spania 0-1 Viva España!

Spania a câstigat. Nu am putut sa scriu nimic din cauza tensiunii. Bineînteles ca am fost alaturi de tine si de familia ta Carmen... dar am câstigat noi. Cum ti-am scris... cu 30 de secunde înainte de gol... mi-am pus fular cu Barça, cumparat sâmbata de Enma, pe Rambla din Barcelona. Cred ca a facut o investitie buna. Golul l-a marcat Puyol... el tiburon... fundas, foarte mobil... jucator al Barcelonei. Eu spun ca le-am purtat noroc. Bravo Spania. Bravo Germania. Pentru partida foarte frumoasa pe care ne-au facut sa traim. Deci...azi adrenalina a tope. Mâine ma asteapta jogging la 7:3o. Felicitari pentru ambele echipe. Dar numai una putea merge mai departe. Comentariile au fost extraordinare. Nu am avut puterea sa comentez. Va pup pe toti.

Dangerous bulls "San Fermin "




Enma a ales sa faca jogging... eu sa ma uit la prima zi de encierros de San Fermin...Pamplona. Adrenalina îmi lipsea. Cel mai bine se vede când dau reluarile cu încetinitorul... dar cum sunt zgârciti cei de rtve.es... nu am reusit sa gasesc nici unul... asa ca clipurile de mai jos sunt copii de amatori. Mai caut... nu ma las eu, asa cu una cu doua.

http://www.rtve.es/mediateca/videos/20100707/rapido-primer-encierro-penajara/821963.shtml aici puteti gasi mai multe detalii si comentariul în direct.

Primer Encierro 2010 SanFermin Pamplona, SanFermines

Pamploneses, pamplonesas, ¡viva San Fermín!


Zilele acestea nu merg la jogging de dimineata... am ales sa mergem la plimbare în timpul zilei. Acum astept prima zi de enciero... pe strazile de Pamplona. As vrea sa va gasesc un video facut cu incetinitorul... ca sa puteti vedea spaima de pe chipul participantilor... în asteptarea taurilor. De obicei cursa dureaza între 2 si 5 minute. Riscurile sunt mari. Sunt alergatori inconstienti care pun in pericol viata celor care stiu sa-si faca treaba. Alergatorii sunt verificati sa nu fie sub influenta alcoolului sau a drogurilor. Multe ambulante, medici pregatiti sa intervina. Dar si asa anual sun victime mortale. Femei..sunt. Putine, dar sunt si tot respectul ptr ele. în curând vor fi prezentati taurii care vor participa astazi, în fiecare zi de la alta crescatorie. Deci... Viva San Fermines. Daca señor era treaz îl ridicam sa vada... asa... ma voi bucura singura. încep la 8.00.

martes, 6 de julio de 2010

Il divo & Celine Dion - I believe in you



Draga Gio...ma umplu de frumos... datorita tie...

DACA... Rudyard Kippling



cea mai draga poezie a sufletului meu...

fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare

O versiune recitata de Marcel Iures a capitolului 13 din Epistola catre Corinteni:

“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fara iubire faptele mele nu slujesc la nimic.

Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste, iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit, nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul, spera totul, sufera orisice.

Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi inlaturat.

Cand eram copil vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil. Cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca. Acum vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucruile din fata. Acum cunosc nedesavarsit, atunci voi cunoaste desavarsit cum am fost si eu cunoscut.

Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea. Dar cel mai mare dintre tustrele este iubirea.

Iubirea



Este draguta de Giovanna... care spune asa: Pentru tine specialo, cu drag!
Daca sunt speciala de ce îmi vine sa plâng în dimineata aceasta? De ce am aceasta stare de rau si penibil? Desi am fost sa fac jogging, admirând soarele abia rasarit, desi am înotat deja în piscina, desi ascult forfota orasului care se trezeste. Desi este liniste în casa, plantele din curtea mea, îmbietoare, dimineata placuta si însorita, fara nabuseala din timpul zilei. De ce ma simt totusi rau de dimineata? De ce nu ma trezesc cu cheful acela nebun de a trai, de a dansa? Sunt la a doua cafea si totusi ma simt fara putere, o frunza târata pe strazi pline de praf. Si ma poarta vântul de colo colo...pâna ajung într-o gura de canal... zdrentuita, ramasa nervurile intacte, prinse de nervura centrala. Este sufletul meu zdrentuit... care ajunge într-un canal... si de acolo ...într-o statie de epurare...si poate, si poate, ceva din mine va ajunge în mare si acolo îsi va gasi linistea.

Pansydra, GreenEyes...am primit mesajele voastre... dar blogger nu mi le poate publica. Da eroare... Va pup... dragele mele.

domingo, 4 de julio de 2010

Nu ma lasa sa vad oamenii fara obisnuita masca

Ma întreb de ce trec eu prin atâtea stari si emotii într-o zi. Lacrimi si tristete de dimineata, autocontrol... cautând muzica cea mai ritmata, dans si curatenie în curte , în tanga... fara sa ma intereseze daca ma vede cineva... me da igual. Pentru mine nu exista nimeni... doar ritmul... Rufe întinse pe pasi de dans, solduri si dans de vientre... me importa un pepino... Sunt eu... Giulia, care a dansat toata viata... si se misca unduitor pe orice muzica... Simturile mele sunt duse la extrem. O pala de vânt ma mângâie.. o raza de soare se joaca pe chipul meu. Cause I´m a gipsy... I am what I am... Cum as putea sa ma schimb? Si de ce as vrea sa ma schimb? Stiu ca nu pot sa câstig de fiecare data în lupta cu viata. De ce as vrea... doar stiu ca nu sunt constanta în sentimente. Toate focurile îmi trec, mai devreme sau mai tàrziu... ma racesc din nou, si mi se congeleaza inima... în asteptarea unei noi raze de soare care sa o încalzeasca. Dar raza de soare... nu apare. Si trec ani... si ani... si inima nu mai pulseaza sângele, atât de vital vietii însasi. Undeva , în interior, face eforturi disperate... ca sa mentina în viata acest corp... pentru ca sa poata sa functioneze.

Viata... ofera-mi tot ce ai de oferit. Sunt aici si astept... dar nu ma abandona viselor mele. Nu le vreau. Vreau doar sunete, cuvinte fara continut, vreau doar zbor de pescarusi.... Vreau doar mar revuelto, mar lindo...

Nu ma làsa sa vad prostia si desertaciunea omeneasca. Nu ma làsa sa vad femeile si barbatii fara masca. Sunt asa de urâti. Suntem asa de urati. Degeaba ne-ai dat un ambalaj frumos. Ce folos daca ne-ai lasat ca o frunza în bataia vântului... suflete goale în stare sa se amageasca cu magia unui moment de placere . Ce nevoie avem de momente... când nu ne dai curajul de a ne bucura de ani? De ani si zeci de ani... în compania cuiva, abia cunoscut , dar care-ti da impresia acelui cunoscut într-o alta lume, anterioara. Ne ademenesti cu câteva clipe... si apoi? Si apoi ne abandonezi... nesigurantei noastre. Ca sa trebuiasca sa luptam cu demonii nostri. Si zi de zi alti monstri se nasc în noi. Si cresc si ies prin toti porii nostrii... infectând aerul din jur si împroscând cu minciuna . De ce trebuie sa fie asa? De ce ?

Fii si tu milostiva cu noi, viata... Suntem asa de vulnerabili. Asa de creduli, asa de naivi. Sau macar învata-ne sa fim cinici...sa nu simtim. Minciuna sa nu ne doara, înselaciunea sa fie cotidianul nostru, ia-ne zâmbetul inocent de pe fata... si lasa sa ne aratam rânjetul satisfacut...
- L-am îmbrobodit si pe asta, sau pe asta.

Lasa-ne pe toti goi. Nu ne îmbraca în false dulcegarii... haine frumoase pentru a parea altfel de cum suntem. Arata-ne chipul adevarat. Pedepseste-ne... macar pentru o o zi... sa scoatem pe gura numai adevararuri... atunci când vrem sa mintim. Pedepseste-ne sa fim noi însine... o saptamâna... o viata întreaga.

O alta duminica în care voi mai muri un pic

În dimineata asta nu aud voci. Sunt doar senzatii greu de descris. Oboseala, mahmureala, durere de sale. Îmi luasem aseara deja pastilele de dormit cumintica. Meciul... tensiune la maxim... nu puteam sa-l privesc. Si atunci priveam ecranul laptopului. Citeam, mai conversam cu necunoscuti, mai schimbam doua cuvinte cu cunoscuti. Lizzie m-a chemat sa ies cu ei pe malul marii...la un chiringuito. Nu am fost niciodata... asa ca mi-am luat inima în dinti si am iesit. Strazile pline de tineret, dornic de distractii. Atmosfera atât de straina mie. Si am stat pe malul marii... dorind sa dansez. Dar, culmea, începeau sa-si faca efectul medicamentele. Paharul de Martini si ceva din cubata de vodca cu lemon din paharul lui Andres mi-au pus capac. Nu m-am îmbatat... dar eram ametita, nu-mi controlam bine pasii, asa ca am hotarât sa nu merg cu ei la discoteca... desi pentru asta iesisem din casa. Sa dansez, sa ma eliberez. Dar ei... sunt pasari de noapte. Iar eu.. trebuie sa ma trezesc de dimineata pentru ca sa fiu la datorie.
Si acum ... eu treaza de o ora, ai casei dormind. Cafeaua care nu ma ajuta prea mult, degetele care gasesc cu greutate tastele... gândurile care abia reusesc sa razbata printre maracinii din sufletul meu. Toate ma dor astazi. Lumina de afara, carnea batrâna, urma de inima din cosul pieptului. Toate mi-s straine. Livingul, aerul pe care-l respir. Muzica mi-este necunoscuta, desi este aceiasi dintotdeauna. Mi-e dor doar de marea atât de lina, pe care ieri, am privit-o cu Enma...si nu am vazut-o niciodata atât de calma, atât de ademenitoare. Doar marea este aproape de mine. În rest toti îmi sunteti straini. Astept sa gasesc ceva cunoscut în aceasta duminica. Da... am gasit. Este aceea senzatie cunoscuta. Sunt singura si nu apartin nimanui. Doar mie. În aceasta secunda magica... s-a instaurat un calm firesc în sufletul meu si as vrea sa amestec culori. Cu mâini lenese sa umezesc pensula în apa si sa dau viata unei coli de hârtie. Culorile sa curga si sa ia cu ele parte a gândurilor mele. Dar astazi nu am gânduri. Astazi exista doar o duminica, plina de lumina si señor, care trezit între timp ma întreaba daca nu mâncam astazi. Nervi. Când eu ma enervez o dupa masa întreaga cu el, rugându-l sa manânce... el : - mai târziu... nu am chef. Si asa... un pachet de nervi...stau ore întregi în fotoliu... ocupàndu-mi timpul cu lucruri nesanatoase. Acum... cànd as fi simtit acea minima inspiratie... trebuie sa ma ridic, sa-i spal genitalele si sa astept sa mestece ca melcul pastelurile de mic dejun. Apoi sa-i schimb din nou camasa curata... patata cu micul dejun si sa astept alte si alte dorinte pe care sa i le împlinesc.
Sa ma plâng? Nu am dreptul . Sunt platita bine pentru a-mi face datoria. Deci... ridica-te Giulia. Pentru tine nu exista duminica... exista doar zile dupa zile care se scurg în aceiasi banala monotonie. Alt scutec de schimbat, alte mirosuri de suportat, Marta care va duhni la fel ca si eiri, ca si mâine si tu... tu... care vei mai muri un pic.

viernes, 2 de julio de 2010

Astazi muzica nu trebuia sa acopere vocile din capul meu... pentru ca era liniste, o tacere vinovata

Mi-am facut curatenie en mi alma... în sufletul meu, adica. Am spus adevarul gol-golut, pentru ca sa nu fie cale de întoarcere. Si apoi, eliberata am putut sa-mi fac datoria cu râvna si fara sa am nevoie de muzici.
Afara, un soare prea puternic pentru mine, care iubesc razele soarelui, chiar fierbinti, dar care gaseste inutila trândaveala aceea întinsa pe sezlong, sau ma rog, sus pe terasa, ascunsa de privirile celor din jur. Am rezistat deci zece minute si m-am retras în bârlogul meu... Mi-am pus vopseaua pe par, pentru ca sa ascunda trecerea timpului, muzica italiana... m-am cuibarit în fotoliul din living, cu picioarele catarate pe marginea fotoliului... ca sa scriu. Vrute si nevrute... sa scriu si sa arunc câte o privire lui señor.

... Nu am fost în stare sa ma trezesc astazi dimineata la 7.15... pentru ca somnoroasa am închis telefonul care ma trezea. si din lipsa de precautie nu i-am dat setting si peste zece minute. Degeaba a strigat Enma sub geamul meu, degeaba a aruncat cu pietricele... Giulia... dormea dusa. Ai, Giulia, ai Giulia... te-ai stricat de cap si de corp. Nu mai functionezi cum trebuie în ultima luna, în ultimul an, sau dintotdeauna? M-am trezit, fara desteptator la ora 8:09. Am sarit ca arsa din pat si am coborât sa-mi fac cafeaua cu gheata. Trezit Marta si pregatit pentru scoala. Apoi... desi señor astepta cuminte sa-l ridic... m-am pus sa scriu, adevarul... care sa ma elibereze. Si l-am trimis... cu durere în suflet... tocmai pentru ca sa nu fie cale de întoarcere.

Apoi... tratat señor cu mai multa atentie si dedicatie decât în saptamânile trecute, plecat în graba la Enma acasa, care nu s-a mai culcat dupa tura de jogging din dimineata aceasta si s-a apucat de curatenie. Smotruit în detaliu pe unde nu apucase sa treaca ea. Curatat peretii de faianta pâna sus, dulapioare... din bai, pentru care nu am timp de obicei si stat cu ea la cafea. Povestit isprava mea de dimineata, menita sa ma împace cu mine însami. Ma cunoaste deja prea bine si stie ca aceasta situatie era una trecatoare. Nu putea dura si de aceea nici nu m-a certat, de la bun început. M-a lasat în pace sa-mi fac damblaua, fara sa ma judece, fara sa-mi dea sfaturi. Ea este opusul meu. Blânda si prea buna. Da... prea buna. Prea buna. Ieri... mi-a cumparat cercei de argint. Si-mi plac mult. Spune de fiecare data ca este egoista si rautacioasa... dar eu nu-i vad aceste defecte.

Oricum... rusinea m-a prins astazi si am frecat cu mai mult sârg casa ei. Acum urmeaza a mea, pentru ca aceste ultime saptamâni mi-au rapit prea multa energie. Si m-am concentrat unde nu avea nici un rost sa stau nici macar o secunda. As vrea sa spun ca mi-a trecut... dar nu a venit seara înca. Dar macar am cusut ieri si astazi am sa continui cu cuvertura de pat a Irinei si o basmaluta... mai mult caciulita protectoare pentru Enma. Da... ea zilnic inventeaza ceva nou. Si poate am sa reusesc sa si croiesc câte ceva. Desi... sunt hotarâta sa nu ma mai fâtai prin oras. Am prea multe haine, bani nu mai am, ca doar au trecut doua zile de când am luat cecul, timp suficient sa ramân fara un sfant. Deci... evitam tentatiile, de orice fel... si la înot în piscina seara de seara.

Cu Marta va trebui sa merg pe plaja de nisip. Asa doreste ea si eu sincer nu am nimic împotriva. Acolo îi place sa deseneze pe nisip, inimioare si sa înoate în mare. Aici, trebuie sa stau cu gura pe ea ca sa se miste de lânga marginea piscinei. Deci... Enma, ne va coborî si noi vom urca pe jos. Ma voi sacrifica... Mare, soare, valuri... pescarusi. Mai interesant decât curtea noastra, care chiar umbrita... este tot un spatiu îngradit. Acolo... voi visa si voi arunca câte o privire catre voi, dragele mele si voi înota împotriva curentului. Caracteristic mie, nu-i asa? Merg sa-mi dau jos vopseaua de pe par. Sper ca mi-a mai ramas ceva par pe cap. Daca nu... ne tundem le zero... ne ascundem în casa si asa sigur ne cumintim.

O sâmbata prea plina

Sunt mahmura. Luptând sa ma trezesc cu ajutorul cafelelor cu gheata. Aseara mi-am luat deja pastilele de somn. Asteptând sa-si faca efectul, m-am uitat pe sarite la Dr.House, minti criminale, un film cu Morgan Freeman, fragmente din filmul cu Matt Damon, jucator de pocker împatimit, un episod din NCIS, când m-a sunat Cristina. O întrebasem de cu seara daca dorea sa dam o raita pe paseo...si nu se pronuntase, desi cu o seara înainte ne propusesem cu Enma sa coborâm pe la 11 noaptea, dar ploaia ne zadarnicise planurile. Asa ca m-am trezit cu telefonul ei pe nepregatite:
- Mama si tata ne asteapta la Limbo. Vrei sa coborâm?
M-am îmbracat în graba si duse am fost. Am eu asa un noroc sa ies din casa tocmai când sunt ametita de somnifere. Nu conteaza. Am cerut un Martini fara gheata iar Cristina un Batido...un fel de colacao...mai select. Sefii deja serveau Piñacolada. Cum comanda noastra întârzia...ba dupa aceea a ajuns Martini al meu si al Cristinei ...nu ...seful...si-a manifestat nemultumirea asa ca atunci când a ajuns si comanda Cristinei...fara alte comentarii ne-au spus ca este din partea casei. Haha... pentru ca între timp îi dadusem comanda si lui Alexandro, un pusti de 25 de ani, prieten al lui David, care locuieste în curte cu noi....si care purta niste pantaloni tocmai scurtati de mine.

Apoi am dat o raita pe la Hippyes...tarabele de suveniruri si rochite fantezie (de unde mi-a cumparat Enma rochita neagra, cadou) ... Cristina si-a cumparat o poseta, un colier si o bratara,... adica i-a cumparat seful. Enma deja primise o poseta, usoara, care deja era în masina. Eram un pic ametita...când m-au invitat sa mai beau cu ei un gin tonic, pe terasa casei. Pai eu am ales tot martini...rosu cu cocacola...Chispas... parca asa se numeste. Cristina le-a pregatit. Ne-am pus pe glume si tachinari...adica am continuat cu acelasi subiect...dezbatut pe larg la Limbo.

Alaltaieri dimineata ...sefa...Enma, o jumatate de ora si-a spus naduful... Bunaoara... vineri dimineata nu am fost la jogging, pentru ca joi noaptea Cristina si-a sarbatorit ziua de nastere. Cu cele pregatite de mine...snitele, chiftele, coq de tomate si ton... desi a fost o noapte de ploi torentiale... ei, tinerii în piscina..si apoi ciugulind toata noaptea aperitivele mele. Doar nu era sa accept ideea de hamburgheri comandati, nu?

Seful...la recomandarea unui amic smecher o dusese pe Enma... într-un local despre care nu stiau nimic... în Salou, o statiune superba , la vreo 50 km, daca nu ma însel. Deci...Enma, dimineata, revoltata...ne dadea detaliile ...mie si Cristinei:

- Lumea este pe zi ce trece mai degenerata. Închipuiti-va... un club...suni la poarta. Accepta numai perechi...Ne întreaba daca am mai fost acolo. Ne prezinta facilitatile localului... Jos sauna,jacuzzi, separeuri....si ne lasa în plata domnului. Eu...cu poseta strânsa la piept. Cucoane ...informal îmbracate, proaspat iesite de la coafor, posete Chanel, toate toalele de cea mai buna marca.

Sefa...în rochita galbena...facuta de mine...ce-i drept super eleganta. Adica... era un club de schimb de perechi. Închipuiti-va fata pe care a pus-o Enma, calugarita...Închipuiti-va fata cu care ne povestea socul si dezgustul ei, noua. Râdeam de ma prapadeam. Cica... o mângâiere dintr-o parte, una din alta...si cucoanele se retrageau într-un separeu...cu persoane necunoscute, fara prea multe povesti. Sefa... cu fata paralizata... seful... gândindu-se la teapa pe care i-o trasese prietenul. Oricum...dupa câteva minute au plecat si au ales o terasa confortabila pe malul marii.

Deci...ieri...noi toata ziua tachinari. Seful a spus ca miercuri mergem noi doi... si pe ea o lasam acasa... în fata televizorului. Hahah...este o gluma. O tot tachinam pe Enma... sa mai accepte si ea ca lumea s-a schimbat. Imposibil... abia ce am reusit sa scurtez rochitele ei doua degete peste genunchi.

Deci... am ajuns în casa pe la 2 noaptea si logic ca am reusit sa adorm pe la 3:15, asta dupa ce mi-am pus desteptatorul la 7:15, în speranta ca voi putea sa ies sa alerg. Suna telefonul pe la 4:40... Carlos... latin lover, care desi trecuse pe la doua amiaza ...în pauza de masa... ca sa-si împrospateze fortele... pentru o dupa amiaza de munca în constructii...s-a gândit la cele spuse de mine...adica, ca mi-ar placea sa vina la 5 dimineata, într-o buna zi...asa ca ce stiu eu ce i-o fi trecut prin capsorul acela frumos. Poate vroia numai sa vada daca sunt singura... stiu doar ca-mi tot spunea:

- Trezeste-te Giulia....trezeste-te Giulia...

Mai bine ca m-a lasat în pace... desi.... cu un dus rece... poate i-as fi facut fata... hm... nesatulul. Ieri citind postarile de pe un blog foarte bun... m-am regasit în chitara ale carei curbe le mângâie abia atingându-le degetele unui latino... Carlos este asa... unul veritabil, care mai si cânta foarte bine la chitara si din voce. Preocupat doar de placerea mea...si apoi de a lui. HeHehe... amintiri...pentru anii care vor veni... Regrete... nici unul. Nici unul. Nici unul... Poate unul... ca eram mahmura ieri noapte, pentru ca sigur ar fi venit. Sefii sunt de vina. Eu am vrut numai o seara linistita... Dar am sa ma odihnesc astazi. De gatit... eu nu... seful face paella.

jueves, 1 de julio de 2010

Soare mare, stralucitor... sfera incredibil de atragatoare

Dincolo de lucruri, dincolo de asteptari, dincolo de mine si de mâinile împreunate peste mine, este nelinistea aceea care te domina . Alerg... catre soare apune. O sfera uriasa care este mai mare si mai stralucitore decât de obicei. Poate vrea sa ma absoarba sa ma transporte catre lumi necunoscute mie. Unde nu exista nimic material. As putea sa ma las absorbita, dar ma opun. Cei din jurul meu mai au nevoie de mine. Macar pentru ziua în care iau salariul si le transfer lor banii. Pentru ca asta este rostul meu. Si pâna când avem un rost pe lume... existam. Suntem utili.

... Am prins-o cu greu din urma pe Enma. Iesise înaintea mea si... smechera si-a pus castile cu muzica. Muzica ei... criminali, rasisti... ce gusturi si la Cristina mea dulce, dar cred ca a înregistrat melodille la gramada . Adidasii ei alergau si eu nu le puteam lua urma. Cunosteam doar traseul si stiam ca ienvitabil ne vom întâlni si ne vom lua de mijloc, râzând. Da ... pentru ca dupa un kilometru eram deja capabila sa râd, sa dansez si sa zbor pe deasupra apelor, planând lin... ca si pescarusii. Nimic nu mai conta si nimic nu mai conteaza la ora asta. Mi-am facut pe astazi jocul. Mi-am darâmat azi înca un zid. Un zid pe care-l construiesc zilnic si pe care seara îl darâm. Lumea nu s-a schimbat... doar eu, ma schimb. Mi-e dor de o Giulia plasmuita în închipuirea mea. Exista undeva în alte lumi paralele. Încerc sa-i transmit din experientele mele, ca sa stie sa aleaga neghina de grâu. Dar ajunge Giulia asta la concluzia ca nu exista ìn lanul ei numai neghina... si doar câteva spice de grâu, dar si acelea atât de firave, încât nu au reusit sa se dezvolte si au ramas în starea acea de coji fara continut. Eu sunt floarea albastra din lanul din fata casei bunicii. Eu sunt floarea de mac, rosu aprins, petale catifelate... luate de vânt. Eu sunt lanul întreg. Eu sunt neghina din lan si poate ceilalti sunt cele câteva firave spice de grâu. Cum as putea sa fiu altceva? Cum as putea sa ma nasc din nou sa fac lucrurile bine. Atunci poate ca mi s-ar întâmpla si mie numai lucruri bune. ...
Alerg catre soare apune. Soare mare, soare rosu... ia-ma cu tine dincolo de munti. Ia-ma cu tine si nu ma lasa din bratele tale. Si lasa-ma sa ma cuibaresc la sânul tau, sa uit... sa uit... sa uit.

Petrecere cu ocazia zilei de nastere a Irinei... 38

Giussepe si Irina... metge si frumoasa lui sotie, ucraineanca. Abia astazi am primit si eu fotografiile... de aceea nu le-am postat la data respectiva...
Irina

Giulia, medico si Charlie, papagalul
Serioja, sotul Mirei
Olga... rusoaica din Osetia de Nord.
Mira (Miroslava) si Serioja... v-am spus a nu vroia sa-si dea jos ochelarii... hihihi
Ismail si Agustin
Agustin... cred ca ma pricep mai bine la fotografii decât Ismail... proprietarul aparatului de fotografiat Canon...
Giulia si mama... asa-i spun mamei lui Irina... pentru ca lipseste la mine mult mami a mea, care este tot asa de blonduta...
Irina si maman a ei... care deja vrea sa plece acasa... e plictisita si-i lipseste gradina ei.
metge si sotia
Irina... SEXI GIRL...
Giulia...
Giulia... care v-a spus ca s-a baut vodca... si nu putina ...
Serioja si Mira... cu vodca în mâna... cum altfel...A fost una din cele mai reusite petreceri la care am participat. La urmatoarea trebuie sa duc eu mititei.... Vodca o aduc ei!!!
Pupaturi...
Irina... ca o veritabila ucraineanca... si ea tot cu vodca ... adusa de mami de acasa
Serioja, bucatarul... si fetele...Mira, Irina, Giulia si Olga...
Metge savurând vodca...asta ca sa poata face cele mai frumoase toastari iubitei sale sotii... floarea cea mai frumoasa din gradina lui.
Felicitari si fotografii facute la automatic cu aparatul pus pe trepied...
Olga si Agustin...
Serioja, Mira si Maxim , fiul lor de 14 ani. A crescut copilul acesta de anul trecut... vrei 10 cm. Face baschet...