Mi-am dus frustrarile pe malul marii ca sa le poarte briza departe, în neant. Nu au nume si nici forma. Stau doar undeva acolo zavorâte într-un locsor prafuit unde nu ajung sa le dau glas. Nici macar nu vreau sa stiu ca exista. Le simt amenintatoare si atunci caut sa le anihilez cu culoarea marii, cu sunetul valurilor care se sparg la tarm. Ochii îmi zabovesc câteva clipe pe plaja aproape goala. O tigara ca sa elimin si din plamâni frustrarea:
- Esti stinsa, cariño astazi. Esti trista.
- Sunt doar închisa în cusca din care niciodata nu ma eliberezi pentru câteva ore. Doar promisiuni si pleci. Te asteapta acasa.
- Sunt în faza în care nu ma intereseaza de nimeni si de nimic. Sunt goala sufleteste. Medicamentele sunt de vina. Ma limiteaza la o stare de imbecilitate fara extreme.
Am sa-mi cobor acum frustrarile în bucatarie sa-l hranesc pe señor. Sforaia acum câteva minute.
Fug pentru ca ma asalteaza cunoscute cu chef de bârfe. Bla, bla... nu am sa raspund
Hace 9 años
Bună vreme. La mine este ora 11.45 din noapte. Deci sunt aproape de "amiaza" nopţii. Nu ştiu cât este ora la voi şi de aceea folosesc această formă de salut.
ResponderEliminarStarea în care te afli atunci când eşti pe malul mării este o stare normală. Atunci laşi gândurile să alrge de colo, colo fără oprelişte. La noi toamna se face simţită şi încep plimbările prin ploaia mocănească. Astăzi a fost prima plimbare de acest fel, o plimbare solicitată de Puiul Mic Ioana.
Pntru sfârşitul de săptămână în cae ne aflăm deja îţi doresc vreme faină şi zile liniştite.
La despărţire aşa cum se zice pe la noi: noa serbus.
Noa serbus Abbibal. Urme de toamna se fac simtite si pe la noi drept care am stat doua ore în curte sa curat uscaturi de pe plante si sa matur covorul de frunzulite cazute de pe cei patru copaci. Hm.... astazi nu am ajuns pe malul marii. Se asteapta furtuna în acest sfârsit de saptamâna. Ce splendoare e marea rascolita. Mi-e dor de ploile mocanesti si de ger. Ier priveam norii si citeam poezii de Walt Witman. Idilica evadare în curtea umbroasa.
ResponderEliminarZile linistite?... mai la batrânete. Astazi sunt frumoasa!!!! Mi-am colorat chipul si sentimentele si am dansat în curte în timp ce ma fâtâiam pe acolo cu treaba.
Noa... toate cele bune la a mica... si tie, plimbaretule!
Whitman... Daca tot citim!
ResponderEliminarPupici... ai dreptate maestre... como siempre. Nu are rost sa ma scuz.
ResponderEliminar:) Nu cred ca e nevoie de scuze habar nu aveam cine e ala si am cautat pe gugle. Ce e como siempre?
ResponderEliminarEsti întotdeauna delicat. Vroiam sa-mi scuz graba nu necunoasterea numelui. Desi fac eu multe, multe gafe în scris. Cu liniile e mai usor. Como siempre e como siempre. Imposibilul. Acolo adentro sunt acele como siempre.
ResponderEliminarIntrebam doar ce inseamna como siempre
ResponderEliminarComo siempre este ceea ce nu poti sa ai si la care nu are rost sa visezi. Te multumesti cu ceea ai la îndemâna si nu te iluzionezi la umbra unui copac de soi.
ResponderEliminarok imi trebuie ceva timp pentru a ma obisnui cu expresile spaniole
ResponderEliminarce fel de iluzii pot sa apara in umbra unui copac?
Poate am sa-mi gasesc timp sa ajung la Cala sol del Riu desi îmi da stranii senzatii. Am sa caut umbra unui copac imaginar si am sa ma odihnesc.
ResponderEliminaraici mai pierdut deja nu mai stiu despre ce vorbiti :(
ResponderEliminarEste o plaja superba de la noi, spre Nord si ma face sa ma simt mai aproape de padurile de pe unde m-am nascut. Uneori îmi închipui plaja si umbra unor stejari. Bineînteles nu au nimic în comun. Doar racoarea de acasa ce-mi lipseste. Dar nici macar nu mi-ar da senzatia de acasa pentru ca am uitat ce este acasa.
ResponderEliminar