Râde ciob de oala sparta

Potrivita zicala pentru evenimentele ultimelor zile. Inundatii, bunuri materiale distruse. Noroi si duhoare de apa statuta. Femei care au aceiasi nobila ocupatie ca si mine râzând una de alta. Iesea una pe poarta urbanizarii unde locuiesc:
- Ma gândeam la tine duminica pe când treceam prin fata vilei sefei tale. Biata Giulia, daca se lamenta ca este satula de ferestre de spalat se va satura acum de carat noroi.
Nu ca pe ea biata o astepta o soarta mai buna. Câteva din casele pe unde freaca saptamânal geamuri si toalete au fost inundate si avea astazi o fata la fel de obosita ca si mine. Pielea tabacita si unghiile la fel roase si urâte ca si mine. Ca si cum ne întreceam în munca. Pentru aceiasi bani de fiecare saptamâna cu siguranta. Nu si în cazul meu. La mine se subîntelege prin natura atributiilor mele fata de familie. Sau poate mai degraba din cauza ca ma trateaza mai bine decât pe un membru de familie. La fel rasplatit si eu pe sefa. Zi si noapte sunt la dispozitia lor. Ne-am si distrat pe rupte zilele acestea tocmai pentru ca eu vin din tara lui peste, unde facem haz de necaz, haz de necazul vecinului care a patit-o mai rau decât noi. Asa m-am ales ca seful îmi cere sa-l platesc pentru ca m-a ajutat sa fac garajul bec si luna, adicatelea niciodata nu a fost asa de curat în ultimii cinci ani si asta i se datoreaza numai lui. Doamne câte prostii am putut vorbi zilele astea. Suntem rupti de spate si brate. Ma dor pulpele, unghiile de la picioare a trebuit sa mi le tai în carne pentru ca aveam impresia ca-mi intra în carne, muschii de la partea dorsala si poate chiar si muschii fetei de la atâta râs.
Adicatelea râdeam când cu ei, când de ei. Prietenii, cei multi, îi salutau când apa era de 1, 6 metri în garaj si pâna sub genunchi în curte, de pe trotuarul de vis-a-vis sau îi cautau la telefon. Noa, sa nu credeti ca au venit cu cizme si lopeti. Nu, asta eventual daca se lasa la sfârsitul zilei cu festin. Si cum nu era rost de asa ceva pentru ca duminica eu le-am gatit la mine în casa ei neavànd curent electric, pai nu s-a sinchisit niciunul. Nici fratii nu s-au înghesuit. Si sunt câtiva. De alte nemuri nu vorbesc. Deci, eu care nu las lucrurile nespuse am facut câteva remarci la care ei mi-au spus ca asa stau lucrurile în lumea celor cu dare de mâna. Se distrau de noi, adica de June si de mine, ca noroc cu soarta noastra de emigranti nevoiti sa luam lumea în piept stiind sa facem fata calamitatilor.
Asa si fu. Noi îi dirijam pe ei. Facem asta, facem ailalta. Ca dara ei faceau ceea ce stiau. Spalau curtea cu furtunul pe când casa înca putea de noroi. Uite ajuns noi sa punem casa si toate cele la zi. Spalat eu si geamuri astazi, lustruit mobila chiar. Spalat, cei drept cu masina de spalat tot ce era de spalat. Haine, ca doar acolo avea seful rafturi întregi de haine de sport, zeci de pantofi si multe alte cele. Ei, barbatii au trebuit sa stearga fiecare surub, ustensila, aparat electric. Ca doar toate acolo erau depozitate. Am scos apa si mâlul din piscina cu lopata în galeti si apoi afara, la suprafata, unde June le golea în canalizari. Sters noi piscina de noroiul ramas cu buretele. Seful se lamenta de dureri de spate. Eu... nimic. Si apoi tot el ca cica la un meci de fotbal, ca si portar se epuiza mai mult. Numai spune asa astazi, dupa câteva zile de munca. Astazi nu fuse în stare sa mearga la antrenament.
Ràdeam de sefa ca ma îmbia cu aspirine. Ca cica daca se aseaza numai poate sa se ridice. Uitase ca avea manichiura eleganta. Facuse aproape infarct când si-a vazut zecile de bijuterii plutind în mâl. Astazi si-a petrecut dimineata curatindu-le si aruncând toate elegantele cutii în care erau pastrate. Noa, ca si pe mine m-a cadorisit cu unele. Aur de slaba calitate, cica. Unele doar suflate. Dar mie ce-mi pasa. Nu i-am cerut dar calul de dar nu se cauta la dinti.
Multe, multe evenimente în atâtea zile. June, care muncea ca un apucat. Eu, facând-o pe sefa sa-l observe:
- Uita-te la el. Asa cum munceste, asa îsi face si treaba în pat. D-asta nu pot sa-l uit. Ma domina, ma rasfata, ma alinta cum nimeni nu a facut-o în cei aproape cincezeci de ani. Giulita, aprietadita. Nebunul.
Nu fac alt gen de confidente la sefa ca nu ar fi în stare sa înteleaga. Ieri m-am ales cu un cucui zdravan în moalele capului pe când încercam eu inutil sa-l îndepartez din mine, de pe mine sau pe unde era, apucatul. Era dement, dulce, posesiv, de nestavilit. Ma rugam eu la el sa ma lase sa-mi trag suflarea ca nu rezist la cele multe orgasme. Urla la mine sa rezist si uite asa, luptându-ne pe latul patului dat eu cu capul în coltul masutei. Parut rau la el, durut pe mine, dar asta nu însemna ca ne-am oprit din dezmat. Doar mai pe urma am simtit durerea. Dormeam unul în bratele celuilalt. Mai mult el, pentru ca eu nu tare pot nici macar epuizata de amor. Pe când s-a trezit iar m-a iubit. Visase cred ca dragutul de el ca nu i-a ajuns. Bine mi-e, ce sa zic. Mai greu este când pleaca. Mi-e rau de epuizare. Mi-e greata si abia daca ma pot misca. Dara pe mine ma asteapta întotdeauna munca.
Mesaj primit de la June:
- Iarta-ma ca nu am putut veni astazi. Sunt la urgenta. Bolnav. Diaree, voma si temperatura.
Hm. Slabut si gingas, puiul meu. Tocmai povesteam astazi cu sefa de una din vecine care era racita bocna. D-apoi ca nu-si facuse vaccinul asa ca sa se descurce. Noi, de voie de nevoie, ne lasam în fiecare an întepate. Señor a fost dulce cànd i-am spus ca n-are decât sa suporte consecintele:
- Que se jodan.
Nu am sa traduc acum cuvânt cu cuvânt.