lunes, 14 de noviembre de 2011

uitare de sine

E bine? Oare e semn de vindecare? Nu vars nici o lacrima. Ne-am certat rau, rau de tot. Rusinos de rau. Nu stiu cum am ajuns de i-am tras si o palma. Nu o merita, asta este sigur. Toate frustrarile mele din atâtea luni au zburat cu furie în acea palma. Nu ma mândresc cu gestul acesta. Nu am meritat nici cuvintele lui. Nici el nu le-a meritat pe ale mele. S-a terminat. Mi-a consumat energia cu vesnicele lui probleme si cu atâtea proiecte fracasate din acest an. Nu îndrazneam sa-i spun în fata ca este infantila toata preocuparea lui pentru toate cele. Doamne, sa-mi putere sa uit.

0 comentarii:



:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-}
:)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Publicar un comentario