Soriceii joaca pe masa

Când motanii nu sunt acasa soriceii joaca pe masa, adica pe terasa lor. Pus noi muzica la maximum si miscam umeri si solduri. Marta aici se poate dezlantui. Acasa señor sufera daca se pune muzica, daca se deschide vreo fereastra. Deci l-am lasat în grija celui de Sus si am tulit-o în curtea vecina. Mi-am luat si laptopul ca sa ma distrez scriind doua trei rânduri din când în când la o ceasca de cafea. Metge mi-a scris alte medicamente. Cica sa-mi alunge depresia zice el manifestata sub forma de o foame de lup la ceas de noapte. Toata ziua ma abtin dar noaptea în schimb devorez totul. Fetele de la farmacie mi-au spus ca am sa devin euforica... haha, parca mi-ar lipsi?! :
- Esti trista? Esti deprimata, ma întreba medicul?
- Nu metge. Nu mai mult decât de obicei. Nu am momentele de tristete dinainte. Ba mai mult, sunt si satisfacuta fara sa ma mai intereseze prea mult ce face si ce simte junele. Parca mi-ar da igual daca vine sau nu. Doar ca ma trezesc de atâtea ori noaptea si nu stiu ce sa fac sa adorm din nou. Asa ajung ca hipnotizata la frigider si ma îndop. Am sa încep o noua bluzita sa crosetez. Ma relaxeaza.

Zilele trecute au fost la mine fetitele, a lui metge si a lui MC, sora lui. Le-au dat afara de la laptop si au decis ca trebuie sa învete sa deseneze de la mine. Eu nu am aptitudini de profesoara asa ca le-am dat desenele mele si s-au pus ele pe copiat. Nu le-a iesit asa ca s-au lasat pagubase si nu au mai revenit. Poate chiar îmi va veni cheful sa mai trag linii. Asta dupa ce am sa reusesc sa ma racoresc. Ma arunc eu în piscina mare din curte, dar ma plictisesc copiii mici cu zbenguiala lor. Si cum suntem în plin sezon avem destui. Señor face alergie la ei, eu la nazurile lui. Ieri devenise isteric la unicul geam din comedor abia întredeschis. Transpirat leoarca se congela la 27 de grade. I-am spus ca ar trebui sa pun aerul conditionat pentru ca sa putem respira. Ramas el cu ideea, peste vreo o ora îmi cerea sa opresc aerul conditionat ca cica îi usca gâtul.
- Care aer conditionat, ca niciodata nu l-am pornit de frica sa nu faceti hemoragie cerebrala la gândul ca va veti congela. Doar am pomenit ca ar fi cazul sa-l punem în functiune si deja suferiti.

Dupa care fug în curte, unde sunt 31 de grade la umbra si-mi spun naduful curatind frunzele uscate si curtea. Umplu din nou cu apa bazinul de pesti si ma stropesc cu apa rece. Nu e destul, asa ca un dus în curte si càteva ture de bazin. Ce rau îmi este?! Nu-i asa?! Scot masina de cusut în curte si mai repar ici pe colo lucrusoare. Mai scoatem si laptopul si ne delectam cu muzica pe alese. Si totusi nu-mi este de ajuns. Sunt tot timpul nelinistita. Parca astept ceva. Junele încearca sa-mi si vorbeasca. Dar ma plictiseste. Nimic nou sub soare. Am spus eu ca se repeta si nu ma tare intereseaza nimic din ce poate sa-mi spuna. Îl las sa vorbeasca... doar îi face bine sa se simta ascultat si admirat.

Si acum sa luam matura si sa ne prefacem ca muncim. Dar mai întâi avem doua masini de rufe de întins si de facut o vizita pe acasa.... sa nu se deshidrateze señor. Sefa trebuie sa-mi trimita fotografii cu vesta crosetata (argintie) pe care si-o va pune pe vapor... cu rochita neagra cu modele argintii pe care tot eu i-am facut-o cadou.