zbaterea gândurilor în colivie aurită
pumnii strânşi până la albire în jurul gratiilor reci
dar e bine
domiciliem într-un alcatraz al iubirii
înconjurat de valuri supuse fierberii permanente
în celula noastră e cald e bine
facem amor când avem chef
timpul devine afrodisiac
şi ne hrănim la ore fixe cu noi înşine
vin gardienii deschid uşiţa
strigă iubiţi-vă mult
săpaţi tuneluri lungi prin sufletele voastre
de la unul către celălalt
sunteţi condamnaţi pe viaţă la iubire
nu vă grăbiţi
evident
evadarea nu e o soluţie
închisoarea de dincolo de ape
are toate celulele ocupate
şi se urăşte la ore fixe
după plimbările obligatorii
printre incertitudini
bineînteles: Cristian Lisandru .
dar nici Geanina Lisandru nu ramâne mai prejos. La ei poezia tine loc de foame...
deci putem sa ne hranim si noi ...
Giulia, îţi mulţumesc foarte mult pentru preluarea acestei poezii... O zi bună să ai!
ResponderEliminar@ Crsitian - m-ai prins înainte de a putea publica o faràma din iubirea Geaninei... drept raspuns...
ResponderEliminarîmi umplu si eu sufletul cu voi...
La fără cuvinte...
ResponderEliminarSper ca viaţa să ne dea întâlnire într-o bună zi.
Te îmbrăţişez cu mare drag!
@ Geanina - cine stie ce ne rezerva viata... dar oricum noi suntem împreuna , zi de zi...
ResponderEliminarNe citim cu plăcere, gândurile ni se încrucişează, ne respectăm...
ResponderEliminarToate la un loc strânse în buchetul prieteniei.
Pupici geaninoşi peste normă!