martes, 23 de marzo de 2010

Señor es un cabezudo - testardo

Am lenevit. Sau mai bine spus m-am calmat. Spatele ma durea Ema, de la ridicatul covorului peste gard, nu de la frecat. Señor, încapatânat nu a vrut sa prânzeasca. Prin urmare, când a vazut ca-i fac tortilla si dorada prajita, s-a enervat si a cerut sa plece în camera lui. Asa ca a trebuit sa-mi calmez nervii si cele doua episoade de palpitatii. Si am trândavit în fotoliu!!! Marta s-a culcat repede, asa ca eu m-am plimbat pe bloguri. Si ce lunga este ziua! Si ce aproape dimineata, când o iei de la capat... aceiasi rutina. Dar mâine iar am de coborât în oras... pentru o hârtie la señor... deci am sa ma înalt iar pe tocuri, si am sa ma plimb. Poate am sa-i fac si lui Lucy, chinezoaica de la Bazar o poza, ca sa pot sa-i fac un portret. E foarte draguta la cei 35 de ani...

Doamne, multe toane trebuie sa suportam! Acum am sa merg sa fac sport... poate am sa-mi scot dracii din mine facând abdominale!!! Si da, merg sa verific bucile lui Marta, ca are rani... nu se sterge si mai doarme si în fund biata de ea! Stiati ca sunt 34.000 de persoane afectate de Sindrom Down, numai în Spania... deci tot atâtea familii distruse ... Viata unei familii este din start deviata de pe traiectoria normala...

Vorba lui medico... unde-i dumnezeul tau Giulia, de vreme ce permite atâta nenorocire în lume?

Unde-i? Nu stiu!

2 comentarios:

  1. Medico, pai nenorocirile si le fac oamenii cu mana lor... Pana si bolile sunt consecinte ale actiunilor lor. Iar Dumnezeu - al nostru, nu doar al cuiva - da, dar nu baga in traista !
    :)
    O zi buna, Giulia !

    ResponderEliminar