Nu am putut sa nu pun o fotografie de a lui KJ, de acum o luna, când înca mai spera sa gaseasca de lucru. Asta, pentru ca a urcat în graba sa-mi ia plasa de medicamente pregatita pentru ai mei. I-am pus toate fotografiile pe un CD si între timp i-am pus acest tango, pe care nu i l-am pus niciodata. Si i-am spus citeste când vei avea timp postarea mea de ieri. Si asculta acest tango cu care mi-ai ramas dator.
Ungur mândru si frumos! Si mustacios! Am sa-mi cumpar pantofi potriviti si am sa-mi fac si-o rochie. Si am sa astept sa-ti tii cuvântul dat. Acest tango îmi apartine!! Ti l-am pus si la vedere, pe marginea blogului , ca sa-l asculti când poti si vrei. Si nu uita, cuvintele sunt de prisos. Mie mi-a fost de ajuns ca m-ai tinut în brate si am plâns...doar eu, tu doar ai lacrimat . Fara cuvinte de prisos... Orgolios si mândru! Tu stii ce-i în sufletul tau! Eu am sa am rabdare! Cine stie, poate odata, va fi loc si pentru mine!
Si, da... l-am expediat pe catalan aseara. A fost doar razbunare!
Iubire, iubire și iar iubire...
ResponderEliminarSe conturează o poveste???
@ Geanina - se termina o poveste, care nici nu a început. Povestea este prea complicata.
ResponderEliminarNagyon kedves...!
ResponderEliminar@ Andi - asa e, dar ce folos?!
ResponderEliminar