Mañana búscame una poezia....

Am facut ieri seara o ultima plimbare pe blogurile în cauza. Ca sa-i arat lui sefa ce oameni sunt ¨la noi¨. Mi-a spus ca sunt o toanta ca suport impertinentele unei prost crescute.
- Ce stie aia cine esti tu cu adevarat? A tras vreodata aia din greu?
- Nu stiu sefa, si conteaza prea putin. Am sa întorc spatele la tot ce înseamna ... ¨acasa¨ si am sa-mi cladesc viitorul aici. Chiar m-am hotarât sa ramân aici, definitiv.

Enma a urcat la mansarda, sa-si faca sedinta de masaje si eu m-am cufundat într-o vana de apa fierbinte. Mi-am luat diazepamul si am asteptat sa adorm.
Soneria. O data, si înca o data...
-Vengo señor! am strigat...
Dormeam deja... mama ei de treaba...
- Giulia, usa e închisa, ca nu am auzit când a plecat Enma?
- Cierto señor. ¡Todo está cerrado! ?Necesitas algo más¿
- No, vete tranquila. Mañana búscame una poezia....

Las hijas de las madres que amé tanto

me besan ya como se besa a un santo (Campoamor)

Si am adormit, drogata. Abia la sapte dimineata m-am trezit. Si ce fata relaxata aveam. Chiar voi lua somnifere. Dorm tun si nu ma mai trezesc noaptea, deloc...

Si am sa citesc... Carti... pe hârtie palpabila... Cu cât cunosti mai multi oameni, cu atât te simti mai singur.

- Dormi señor? ... nu mi-a raspuns... atunci, am sa dorm si eu... si am sa gatesc mai târziu...