Am uitat sa fim umani

Mi-am încheiat ziua de ieri cu o baie, dupa ce mi-am vopsit parul. Apoi am citit ceva , undeva , care mi-a adus aminte ca e ziua noastra, a maghiarilor, si m-a deranjat foarte mult un comentariu xenofob . Am postat doar o poezie, al celui mai mare poet maghiar. De suparare am mâncat si mi-am pus un pahar de Martini, si am adormit pe loc. Fara sa mai deschid televizorul sa vad alte manifestatii ale extremistilor ultranationalisti. Mi-a ajuns ce am vazut cu o seara înainte. Imbecili care nici macar nu stiau de ce au iesit în strada, doar ca sa spuna ca apara tara si pe români. De cine? De ei însisi eventual!

Si mi-am adus aminte ca noi , MAGHIARII, suntem MÂNDRI de apartenenta noastra. Spre deosebire de cetatenii români ai tarii mele. Cei drept, spun cu atâta màndrie ca sunt unguroaica , cetatean al României, dar unguroaica mândra de radacinile ei...Nu simt aceiasi mândrie când spun ca sunt românca.

Nimeni nu a auzit în Occident lucruri urâte despre unguri. Ceea ce nu se poate spune despre români. Câti dintre compatriotii mei nu au simtit pe pielea lor disciminarea si prejudecatile Occidentului, doar pentru ca au spus ca sunt români?! De asta multi nici macar nu o mai spun. Poate ma deranjeaza pe mine mai mult decât pe români, pentru ca eu am aparat întotdeauna bunul renume al românilor. Eu UNGUROAICA...

În Italia am si scris un articol, schimbat ici pe colo, fara a fi consultata de redactorul revistei cei drept, dar esenta este aceiasi... eu am respectat tara si poporul român. CER sa fiu si tratata cu acelasi RESPECT, nu ca persoana ci ca cetatean al tarii în care m-am nascut.


Nu fac niciodata polemica pe teme de autodeterminare teritoriala si linguistica, dar Europa si Spania au atâtea exemple de acest fel, încât poate ar trebui sa ne uitam si la altii, cum au putut sa treaca peste orgolii. Numai în Spania, spre exemplu, sunt atâtea comunitati autonome, unde limbile oficiale în administratie sunt doua: spaniola si cea autohtona. Te trateaza la fel daca vorbesti valenciana sau spaniola, la fel daca vorbesti gallego, euskara, catalana... Fiecare comunitate are parlamentul ei propiu, unde se vorbeste limba comunitatii. Sunt autonomii teritoriale. La noi de ce nu se poate? Ar deranja asa de mult? Ce, ar avea armata proprie si ar porni, în mileniul trei la cucerirea teritoriilor din jur? Ce prostii!!! Îmi si închipui secuime înarmata pâna în dinti, sprijinita de ONU, cucerind ROMÂNIA MARE si obligându-i pe români sa învete ungureste. ha ha ha .... Ca doar vin din stramosi invadatori...

Parintilor mei trebuie de fiecare data sa le faca cineva cererile de tot felul, pentru ca sunt vinovati de a nu fi învatat sa scrie perfect în limba româna. De fapt bietii stiu sa scrie mai bine în limba româna decât în maghiara, care este mult mai grea. De asta tata, bietul , când am ajuns functionara la fabrica unde lucram, mi-a cerut sa fiu amabila cu toti ¨abalfabetii¨... La mine veneau multi dintre muncitori, în marea majoritate, tarani români, sa le fac toate cererile. Desi nu intra în atributiile mele. Eu trebuia sa ma ocup de partea de productie, nu de personal. DAR nu am refuzat niciodata o persoana umila, pentru ca nu stia sa scrie prea bine, chiar daca erau români.

Se pare ca uitam sa fim umili. Uitam sa fim oameni, cu parinti si bunici,vecini, prieteni sau fii, persoane cu educatie umila ...Îi judecam pe toti fara sa ne punem în situatia lor...