Dor de tine...

Astazi se împlinesc 7 ani de când am înmormântat-o pe Eva. Ce mult a trecut si ce mult îmi lipsesti, draga mea. Câte întorsaturi a luat viata mea si a ta... întrerupta pe veci în acel tragic accident. Ascult Proconsul si ma gândesc la tine. La fata ta atât de curata, la zâmbetul tau atât de frumos, la sufletul tau atât de curat. La palmele pe care mi le-ai dat în viata... ca sa am putere sa merg mai departe, la orele de matematica si fizica pe care la faceam împreuna, la zilele pe care le-am petrecut împreuna facând trafic de frontiera. Tie îti datorez spiritul meu întreprinnzator. TU m-ai târât dupa tine, în Ungaria, Turcia, în prima noastra firma, în lumea comertului. Cu tine mi-am perfectionat cunostiintele în contabilitate si tot cu tine am petrecut zile întregi facând bilanturi contabile. Tu m-ai tras dupa tine si m-ai impulsionat sa nu ma multumesc cu putin. Eu... nu am avut avântul si impetuozitatea ta în afaceri. Nici curajul tau. Nici daruirea totala. Eu...care am încercat sa-mi pun capat zilelor, nu o data.... traiesc, ma târasc de pe o zi pe alta, înconjurata de frumusetea marii si a oamenilor care ma iubesc. Tu iubita de TOTI... plecata asa de tragic din viata noastra. CE DOR MI-E DE TINE!!! Te plâng... uita-te la mine. Ma vezi de acolo de SUS?
As putea sa urlu... as putea sa fiu cu tine... fara urma de regret!