domingo, 25 de noviembre de 2012
domingo, 1 de mayo de 2011
Multumesc... Ajnanina
mi-am coborât toate partile filmului asta. Sunt la partea cu pianistul. Ascult si privesc acelea scene pe replay. Nu am apucat sa vad filmul. Stau înca în pijama, cu cafeaua rece în fata si ma rasfat. Multumesc de dimineata, superbo!!! Fur semnalul de la bar...asa ca dureaza tare mult descarcarea, asta daca nu pierd conexiunea din când în când.
domingo, 20 de marzo de 2011
lunes, 14 de marzo de 2011
The Proposal
mi l-a recomandat GreenEyes... Gio... este delicioasa aceasta comedie!
UPDATE 20:08. Stai confortabil ìn globul tau care te izoleaza de lumea înconjuratoare crezând ca daca tu te ascunzi de probleme ele nu vor putea invada prezentul tau. Niciodata nu mi-au placut telefoanele, mai nou nici netul, pentru ca asa te ajung din urma cu vestile triste. Disparitia unui membru al familiei este întotdeauna dureroasa. Poate mai mult acum când eu am taiat firele care ma legau de parte din aceasta familie. Am impresia ca nu ar mai întelege sincera mea compasiune sau poate ca ar putea parea ipocrita. Oare avem dreptul sa ne alegem alt drum în viata, nu acela care este binevazut de societate în general?
viernes, 12 de noviembre de 2010
viernes, 17 de septiembre de 2010
¿ Que hora es?
Am vrut sa închid blogul...si sa ma limitez sa-mi citesc numai eu aberatiile. Pero... sunt chestioare care trebuie sa le vedeti si voi. Deci...cum eu egoista nu cred ca sunt, am furat aceste filmulete de pe blogul lui Leo... care la rândul ei le-a furat de la Boghi... Am facut pe mine... de râs. Ce trezire mai buna vreau?!...
Update: 10:00
Lenevesc... señor doarme, eu ascult... A change is gonna come... soul... mai am câteva minute de lâncezeala cu picioarele catarate pe marginea fotoliului. Apoi... señor si dupa ce am sa ma molesesc de tot în bucatarie asteptând sa mestece si sa-si bea cafeaua, am sa ma conving ca TREBUIE sa merg la curatenie la sefa. Nu am dormit mai nimic noaptea trecuta. M-am tot trezit, am tot mâncat salate si dulciuri. M-am uitat la seriale.
... Britanicii nu au venit ieri la cafea desi ma sunasera luni. Am sa-i sun eu astazi. Duminica sau luni vine fiul meu. Se muta cu serviciul la 50 km de mine si vor zabovi câteva zile la mine, pâna când vor gasi o chirie pe acolo. Copilul nu s-a odihnit de luni de zile cum trebuie, la pauza de prânz... doua ore petrecute de fiecare data în masina... si apoi cum este atât de înalt, sigur nu a gasit o pozitie confortabila. Cert este ca fac bagaje... si mami o sa-l aiba în brate.
... Am alergat marti si joi. Super... redus timpul cu 5 minute, pe acelasi traseu. Transpirata ca niciodata. Astazi, de livrat rochia la doamna aceea...si da, poate îmi aduc aminte sa fac si o fotografia cu camera lui Cristina, asta daca si-a lasat-o aici. Miercuri... Cristina pierdut avionul, stând la rând la îmbarcare... pornit ei târziu de aici, fâtâit prin aeroport, probleme la îmbarcare...unii altii la care le tot tiuia aparatul pe acolo...si ea... si alti 3 pasageri de la acelasi zbor...nevoite sa-si cumpere un bilet ceva mai scump si sa mai astepte alte 4 ore pâna la un avion care o ducea la alta destinatie. Oricum... a ajuns pe noapte la Ferrol, unde studiaza.
... Eu... într-o stare imbecila . Cred ca încep sa-mi revin. Citit... cusut... povestit putin cu prietene dragi... dar cel mai mult am tacut. Parca încep falcile sa mi se înclesteze. Ma uit la TV... si urmaresc absenta serialele. Nu gândesc. Mai arunc o privire pe la voi, dragele mele... printre picaturi. Ma enervez cu Marta... ca altfel nu se poate. Spal de la toaletele cacate... la covorase mânjite cu caca cazut pe ele. Apoi... abia mi-am spalat husele de pe fotolii si pat, ca am avut placuta surpriza ca Marta sa faca pipi în fotoliu... imediat ce le-am pus curate. Dar astea sunt nimicurile ...cotidiene. Afara s-a mai racorit... aerul este suportabil... iar eu voi începe tratamentul cu Champix la spitalul municipal în data de 29 septembrie. Sunt curioasa ce va iesi... pe lânga cei 115 euro pe care trebuie sa-i scot din buzunar pentru medicament.
UPDATE: 12:00 terminat de frecat masina de spalat vase... demontat tot ce se putea. Asta ca sa nu adorm lânga señor. Pus rufele în cealalta masina si dupa ce am mai ascultat din nou câteva melodii dragi... pot sa plec mai departe la munca. Afara... gri, de ploaie... În living ... semiobscuritate luminata doar de ecranul laptopului. În sfârsit am scapat de vara. Abia astept sa alerg într-o zi pe ploaie.
... Da... am sa postez fotografiile de la petrecerea de sâmbata noapte, de la Enma... de dragul fotografiilor ... fiesta en blanco... Sigur am sa-mi iau ramas bun de la hainutele albe... vine nora mea si-i vor placea cu siguranta. Bine ca mai am rosii si acum si ardeii produc în nestire... 4 ardei iuti manânc pe zi... Am sa iau foc cu totul...
sábado, 26 de junio de 2010
miércoles, 16 de junio de 2010
viernes, 14 de mayo de 2010
Coyote Ugly trailer
L-am vazut... dar chiar acum am sa-l caut ... si am sa-l revad. Imaginati-va socul lui señor care a trebuit sa asculte de doua ori melodia lui LeAnn Rimes, dat la maximum. Nu mi-am dat seama ca-mi era miscata mufa de la casti... aproape a facut infarct. Obisnuit cu totul în surdina... Mea culpa...
- Señor ziceai ca muzica este singurul zgomot care nu deranjeaza!!! Si apoi nici macar nu era hard rock.
UPDATE: 0:05... mi-a luat 3 ore sa vad un film de 1:32... în Megavideo... dar a meritat efortul. Între timp am primit si raspuns la mesaje, a fost Enma pâna la ora 22:oo si i-am tradus câteva din mii de vorbe... (deci numai doua ore mi-au trebuit sa vizionez pelicula). Acum ...pot sa merg la culcare... ca o fetita cuminte .
Si am mâncat astazi ca o sparta... cât n-am mâncat într-o saptamâna... Am fost cam trista, cam în ceata, cam prea singura... Dar mâine am sa ies pe malul marii, chiar daca va fi ceata. Si am sa-mi închipui ca pot dansa chiar si DEPARTE... Totul vine din interior...
sábado, 1 de mayo de 2010
Denzel Washington- Ethan Hawke - Training Day
Update: 2 mai...10:30.. Ieri a plouat la noi. Asa ca de gradinarit numai curtea lui Enma a avut parte. Eu, 3 masini de spalat, curatenie... si mai apoi filme...Am ales acest film...pentru ca citisem pe un blog despre el.Bineînteles ca am putut urmari numai primele 72 de minute... asa ca partea ramasa am vizionat-o astazi dimineata ...la 7..... Nici la discoteca nu am ajuns... Am avut o zi proasta ieri... am mâncat ca proasta... Nici nu am sa ma urc pe cântar astazi... Mi-am pus fimul acesta ca sa ma autosugestionez... sa ma conving ca VIATA MEA e super COOL! Facând comparatie cu lumea violentei... PAI CHIAR ESTE!
Astazi am vrut sa fac portretul lui... Denzel Washington.... Mi-am coborât destul de multe fotografii cu el... dar nici una nu era ACEEA... care sa ma faca sa simt... personajul. Asa ca m-am uitat la unul din filmele ... de referinta din cariera acestui extraordinar actor...
lunes, 12 de abril de 2010
Mar Adentro - Trailer - Adânc în mare (sau înauntru)
Povestea lui Ramon Sampedro , tetraplegic , caruia i-a fost refuzat dreptul la eutanasie.
Tetrapléjico desde los 25 años, desarrolló una intensa actividad de petición judicial para poder morir y que la persona o personas que le auxiliasen no incurriesen en delito, dado que su estado lo incapacitaba para hacerlo sin ayuda externa.
Ramón Sampedro (Porto do Son, 5 de enero de 1943 – Boiro, 12 de enero de 1998) fue un marino y escritor español. Tetrapléjico desde los 25 años, desarrolló una intensa actividad de petición judicial para poder morir y que la persona o personas que le auxiliasen no incurriesen en delito, dado que su estado lo incapacitaba para hacerlo sin ayuda externa.
Escribió dos libros: Cartas desde el Infierno (1996) donde agrupó sus escritos hasta ese momento y el poemario Cuando yo caiga, publicado póstumamente en 1998.
En 2004, Alejandro Amenábar llevó al cine la historia de Ramón con la película Mar Adentro, protagonizada por Javier Bardem que daba vida a Ramón Sampedro. La película fue alabada por público y crítica y recibió varios premios, entre ellos el Oscar a la mejor película extranjera y 14 premios Goya.
UPDATE: 9:30
@ Carmen-
Ramón Sampedro la vârsta de 25 ani a avut un accident stupid... s-a aruncat de pe o stânca în mare si si-a fracturat coloana. Fusese marinar, o persoana activa.
Si-a petrecut multi ani luptând cu justitia pentru a avea dreptul la eutanasie, la o moarte digna. Avocata... blonda care apare în film ...l-a reprezentat. A devenit cunoscut datorita nenumaratelor procese intentate statului pentru a cere dreptul de a muri si ca persoana sau persoanele care l-ar ajuta sa nu trebuiasca sa suporte consecintele ajutorului dat, deoarece boala lui îl incapacita sa face singur acest gest. Familia lui l-a iubit... dar el nu mai accepta viata în forma în care îi era dat sa o traiasca.
A fost ajutat sa moara si persoana care i-a dat cianura de potasiu a recunoscut dupa ce au trecut anii de prescriptie a faptei savârsite.
Prima data când am vazut filmul ... nu am înteles mare lucru, nici nu-l cunosteam pe Javier Bardem.
Dar la a doua vizionare , la distanta de un an, am putut savura magnifica interpretare a actorului.
Ramón a scris o carte : Scrisori din Infern 1996 si ¨Cànd eu voi cádea¨. volum de poezii.
Familia lui a fost distrusa si au acuzat persoana care l-a ajutat sa moara. Dar calvarul neputintei l-a suportat EL, timp de 30 ani.
30 ANI de neputinta... Ma înfior si acum când ma gândesc la acest film.
Am vazut filmul de câteva ori si probabil am sa-l mai revad de câteva ori. Magnifica interpretarea lui Javier Bardem.
....
Nu am facut traducerea exacta a textului spaniol...
În Italia... ne-am promis cu Ibi ... una alteia sa ne curmam ... la cerere viata... daca am ajunge într-o asemenea situatie. Asta pentru ca am lucrat cu persoane devenite ... legume... si care ajunsesera o povara. Cum am mai spus-o: din prea multa iubire pentru fiul meu si din respect pentru MINE ... SIGUR as cere sa fiu eutanasiata! Nu am atâta credinta în mine încât sa consider sinuciderea un pacat! Am deja atâtea în traista... ca unul în plus sau în minus nu ar mai conta...
Vorbeam anii trecuti cu Enma... sefa, educatoare la o scoala speciala... cu copii tertraplegici, alimentati prin sonde, cu boli psihice, locomotorii -- care de care mai diverse... asociate cu paranoia... Parintii acestor copii... sufera când acestia mor... desi nu au avut parte de nici un moment de satisfactie alaturi de ei si nu-si pot reface viata fara... povara pe care au dus-o timp de ani de zile.
Îmi arata Enma în cimitir nisele copiilor pe care i-a cunoscut. Întâlnim pe strada copii mari, împinsi în carucioare... Enma de fiecare data cu un zâmbet si o mângâiere pentru ei. Desi acesti copii nu simt nimic. Nu râd, nu vorbesc, nu plâng. Doar se schimonosesc sau scot sunete de fiara. ENMA este mai sufletista decât mine!!! Dat sigur este asa pentru ca au avut-o pe Marta în casa. Eu o îngrijesc, o iubesc în felul meu, dar nu o privesc cu aceiasi ochi ca si señor Tomas, caruia i se pare ca ¨fetita¨face progrese!
De fiecare data multumesc lui Dzeu... ca am adus pe lume un copil sanatos. Pentru ca este darul cel mai de pret. Dar cunosc atâtea cazuri nefericite... încât îi înteleg si pe ceilalti, furiosi pe viata si pe imprudenta la volan... care le-a lasat copii... legume. Pentru ca sunt si foarte multe cazuri de schiloditi pe viata din cauza vitezei, a bauturii.
Nu ma pot pune în situatia lor. Dar am provocat un accident, acum 10 ani si ar fi putut avea rezultate tragice. Fiul meu a avut acum doi ani un accident frontal... soldat cu o fisura în plamân... din fericire s-a vindecat.
martes, 30 de marzo de 2010
Déjà Vu - trailer (2006)

Am vazut aseara filmul ... si mi-a placut! Denzel Washington este unul din preferatii mei... Pe lânga a ¨huge talent¨ are si surâsul cel mai seducator... gropite!!!
domingo, 21 de marzo de 2010
Crash Trailer HQ (2005)
Am vizionat filmul, pentru a nu stiu câtea oara. De fiecare data sesisez alte si alte nuante. Un film atipic pentru Hollywood... de fapt o coproductie americano- germana. L-am vazut pe un canal unguresc, deci din pacate, sincronizat. Putine dialoguri, trairi intense... O societate convulsionata... unde chiar si cel bun comite o crima... stresul , frica din noi, nu mai avem timp pentru cel de lânga noi, a disparut aceea minima decenta care ne face umani...
Sigur nu ar fi trebuit sa revad acest film tocmai dupa aceasta saptamâna convulsionata. Dar am mai învatat o lectie... sa nu ma autocompatimesc, pentru ca nu sunt cu nimic mai buna decât ceilalti...
ne-am dezumanizat... Nu am nici un drept sa ma victimizez...
martes, 9 de marzo de 2010
miércoles, 27 de enero de 2010
Invictus - trailer
Filme care mi-au placut, desi înca nu le-am vazutt. Ascultam acum interviurile date de scenaristul John Carlin si de actorul Morgan Freeman, pe care-l ador.
Invictus, în regia lui Clint Eastwood
Cuando Mandela unió a Sudáfrica "Yo soy el amo de mi destino, yo soy el capitán de mi alma". Con esas dos líneas, el inglés William Ernest Henley (1849-1903) cierra su poema más famoso, Invictus, mismo título escogido para la película dirigida por Clint Eastwood que se estrenará en Argentina la próxima semana. Tras el brillante libro "El factor humano", de John Carlin, parecía complejo volcar -con semejante intensidad y nivel de detalles- en un film el relato que desarrolló el periodista inglés en su obra que fue editada por Seix Barral. Ambos, Carlin y Eastwood, fueron tras la misma historia: cómo hizo Nelson Mandela para aprovechar políticamente el deporte en pos de una causa noble. La emotiva película, sostenida por historia real y extraordinaria, narra cómo el líder sudafricano (interpretado por Morgan Freeman, ¿quién otro?) usufructuó deliberadamente el Mundial de Rugby de Sudáfrica 1995 para unir una nación en ruinas por el apartheid. A mediados de los ´80, Mandela llevaba 23 años en la cárcel y decidió cambiar de estrategia en su lucha contra el odio racial que dividía al país, al borde de una guerra civil. En lugar de confrontar, se propuso conquistar a sus enemigos. "Los tiempos cambian. Nosotros tenemos que cambiar", dice Mandela en la película, que es "95 por ciento real" según dijo -en la avant premier en Buenos Aires- Joost Van Der Westhuizen, medio scrum y una de las figuras de los Springboks. "Invictus" describe la ejemplar estrategia del líder sudafricano, quien se alió con el capitán del equipo, Francois Pienaar (Matt Damon), para ayudar a unificar su país. Mandela conquista a su entorno negro, que había sido oprimido durante décadas por los afrikáners blancos, haciendo un arte de su capacidad de persuasión. "No podemos hacer lo que ellos temen que hiciéramos si lográbamos llegar al poder", explica el líder, invitándo a dejar a un lado un resentimiento y rencor inconducentes. Obsesionado en lograr la unidad, Mandela elige el rugby para lograrlo, luego de convertirse en 1994 en el primer presidente negro de Sudáfrica. La desconfianza y el rencor era tan grande que hasta su propia secretaria privada descreía de la estrategia de su admirado líder. Pero él no dudó y avanzo en su propósito. "Un equipo, un país", fue el slogan oficial de la competencia. Un dato no menor: se trataba del deporte de los blancos. A tal punto era así que los negros, apasionados por el fútbol, festejaban y deseaban que perdieran los Springboks. Hasta esa cita mundial que cambió al país, claro. Un año antes del Mundial, ni siquiera los más fanáticos soñaban con llegar muy lejos. Los más optimistas auguraban que, con suerte, el equipo llegaría a los cuartos de final. El mundo estaba encandilado con los All Blacks de Jonah Lomu, uno de los mejores equipos en la historia del rugby. Mandela apenas sabía que este deporte dominado por los neocelandeses se jugaba con una pelota ovalada. En sus años de presión comenzó a estudiarlo con la intención de seducir a los políticos. Era una sutileza para conquistar la atención y el respeto de sus oponentes, en su amplio plan para lograr su liberación, que obtuvo luego de 27 años tras las rejas. Convertido en el símbolo mundial de la lucha contra el apartheid, Mandela se juega buena parte de su crédito político siendo fiel a su convicción de que logrará unir a su pueblo por medio del lenguaje universal del deporte. Entonces convoca a Pienaar (Damon), hombre blanco y capitán de los Springboks. Lo invita a tomar el té en su despacho presidencial, lo trata cordialmente y le hace un solo pedido: que Sudáfrica gane la Copa del Mundo. Con gran tino, Eastwood (director también de Million Dollar Baby) reconstruye de modo emotivo esas semanas en las que los sudafricanos logran la enorme gesta histórica. Por más que algunos cinéfilos puedan decir que el film cae en lugares comunes, esos mismos expertos también se cuestionan: "La historia fue así, ¿podía contarse de otro modo?". Sin embargo, el foco es el relato, los hechos y el mensaje incuestionable de la película que muestra como los Spignboks logran superar a los All Blacks, el favorito de todos, en una heroica final. El Ellis Park, donde Argentina enfrentará a Nigeria en el próximo Mundial de fútbol, fue el escenario de épica final que en la que 60 mil personas, blancos y negros, terminaron celebrando una misma victoria. Esa que le dio la impensada Copa del Mundo a Sudáfrica y en la que millones de televidentes vieron cómo un pueblo se abrazó sin discriminación de razas. A partir de fines de enero, cuando se estrene "Invictus", también podrá ser revivida en la pantalla grande.
|
sábado, 26 de diciembre de 2009
Parfum de femeie
sábado, 7 de noviembre de 2009
En busca de la felicidad
Sotul meu zicea azi dimineata ca e povestea tipic americana, în care visele se pot îndeplini. Mai adaug doar, ca e nevoie de multa tenacitate ca sa razbesti, si poate ca si la noi în tara te poti realiza.
Trebuie doar sa ai taria de caracter sa-ti urmaresti visul si sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna ca nu vei reusi.
Îmi dau seama ca este prea târziu pentru mine sau pentru fiul meu, dar am speranta ca voi reusi sa îndrum pasii nepotilor mei.
Pentru cei care vor sa vada filmul în varianta spaniola, am pus un link în titlu.