jueves, 29 de septiembre de 2011

Que estoy enamorado


Ce este infinitul Univers pe lânga clipa? Nu are rost sa merg la culcare desi mi-am luat somniferele. Voi visa cu buzele dulci ale lui June si voi simti înca atingerea lui dulce pe chipul si bratele mele. Am facut pace dupa ultima despartire de 18 ore. Iar l-am trimis acasa, unde-l asteapta ai lui. Alaltaieri fu bine desi ma enervase vizita lui în absenta mea. Adica... eu peste drum la curatenie iara el, musiu, s-a dusat, a mâncat, s-a odihnit bine în patul meu dar nu s-a deranjat sa ma cheme de la sefa, cica ca sa nu ma deranjeze la munca. Asta dupa certurile din primavara, cànd trebuia sa ma prezint la doua minute la apelul lui din casa. Deci.... furioasa eu, pentru ca lasam treaba si ma apucam din nou dupa ce pleca. Cu mai mult chef chiar. Deci... venit el seara, totul perfect terminat cu o foame de lupi si cina preparata în putinele minute în care el se duseaza. Fantastice minutele petrecute îmbratisati epuizati. El mângâind claia mea de blond ciufulit, eu parul lui cret, vâlvoi. Si apoi unghiile plimbate în nestire peste spatele si bratele lui, ca o prelungire a extazului.
Asta alaltaieri. Ieri... trezit eu dupa abia trei ore de somn. Cam ciufuta as spune. Zburau sageti înveninate din mine în toate directiile. Asa una a dus cu ea un mesaj la June:
- În ultima vreme nu petreci destul timp cu mine. Se pare ca esti foarte ocupat. (asta pe la 13:30)
Vino el cu timiditate stiind ca voi scoate fum pe nari. Ma mai calmasem ceva în timp ce conversam cu studenta noastra care-mi cerea o lucrare despre HIV ca retrovirus. Dar nu din Wikipedia ci din reviste medicale americane, cu fotografii.... adica traducere pentru ca trebuia sa fie lucrarea taman din PubMed Health. Asa ca mai alungasem din dracusori pe când i-a nazarit sefei sa vina seara la 8 sa faca abdominale. June s-a dus sa-mi faca cumparaturi si a aparut de 21.30. Pe când mi-a explicat pe unde fuse ca întârziase, eu l-am sarutat si el mi-a spus ca din pacate numai poate ramâne. Îl asteapta familia si cum cu o seara înainte a întârziat la cina, fusese mustruluit. M-am burzuluit eu la gândul ca nu voi avea parte de obisnuitele mele mângâieri de noapte si i-am spus sa plece acasa, dar sa nu uite sa-mi lase cheile. Asa nu va trebui sa se împarta în doua locuri. Huuuuhhh ... invective, ca cica el nu va mai reveni, ca-si va schimba numarul de telefon pentru ca sa nu-l caut. A plecat. Eu fara cuvinte am închis usa dupa el. Am urcat sa-l vad de la fereastra. S-a mai întors sa-mi strige sa sterg toate fotografiile cu el din laptop. Dus a fost în tromba.
Eu m-am cuibarit în patut, cu un vermouth lânga mine, doua pastile luate cu o ora înainte, ma ameteau deja. Ba mi-am aprins si doua tigari terapeutice. Nu apucasem sa adorm. Bombardare cu mesaje de la June:
- Fain m-ai tratat.Cum îti permiti sa ma tratezi asa când nu obtii beneficiile tale sexuales. Ceea ce ai tu nevoie e sa urce mai multi în patul tau pentru ca eu deja nu-ti sunt suficient.Stai rau. Sa ai noroc.
- ¨Te iubesc mult¨. Stiam ca e doar ipocrizie . Astazi ai distrus tot ce era între noi.
Raspuns la June:
- Te înseli. Ti-am cerut câteva minute si uite ca ti-ai pierdut multe alte certându-te cu mine si scriindu-mi mesajele de la tlf. public. Nu ma pot satura de tine . Asta nu are nimic de a face cu nimfomania. Pe tine te asteapta în casa în schimb eu ramân doar cu aroma corpului tau în asternuturi. Pe zi, recitind mesajele lui, m-am înfuriat si mai bine si i-am mai trimis unul întrebându-l daca îi datorez ceva pentru beneficiile sexuale. Asta i-a pus capac lui June, care probabil si-a ros unghiile toata noaptea simtindu-se umiliat fiind dat afara din viata mea pentru a treia oara...si pentru acelasi motiv. Adica... daca ,ie nu-mi ajunge, nu-mi ajunge, Sa nu vina numai ca sa ma întarâte si sa-mi atâte poftele.

Deci tras eu niste toale pe mine si directia coafura. Trebuia sa-mi taie el ceva din vârfuri, dar cum timpul era scurt pai îl foloseam pentru alte cele jocuri poznase. Deci un nou look ma faceau sa plutesc pe troace , asta pâna când mi-a trimis un mesaj de raspuns:
- Spune-mi, de ce ma umilesti dându-ma afara de fiecare data când nu-mi fac datoria sexualmente? Nu sti ca faci rau iubirii?!
Nu m-am deranjat sa-l întreb care iubire, ca nu prea se simtea (oare?). Mi-am continuat drumul catre casa. Ma suna si gura nu-i mai tacea. M-a podidit plânsul pe strada. Si ne certam.
- Eu te-am trimis acasa la nevasta. Mi-e nu-mi ajung vizitele scurte. Mi-ai promis ca mergem o ora pe plaja sa ascultam valurile. Nimic.
El cu ale lui. Ca-l umilesc si ca-l dau afara de fiecare data când nu poate. Nu fizic ci din lipsa de timp.
-Pai fa-ti timp. Si daca nu poti, ai acasa tot ce-ti trebuie si nu te dau afara când nu ai chef. Ba mai mult, este încântata sa doarma în asternuturile ei, pentru ca nici macar sa nu va atingeti din greseala în somn. Acolo ti-e locul si nu te mai deranja sa ma suporti pe mine cu toanele mele.
I-am închis telefonul. Iarasi m-a sunat si printre hohote i-am spus sa-si vada de viata si sa nu ne mai ranim. Ne-am mai spus vrute si nevrute, el tot cu Giulita.... Mi s-a terminat bateria asa ca am terminat conversatia în hohote de plâns. Si mi-am permis sa fac tot drumul pâna acasa cu lacrimi siroaie. Nu regretam nimic.

Ajunsa în fata portii, metge cu sotia. Povestim de pâinea de casa pe care le-am facut-o ieri, cu brânza columbiana razuita în ea. Superba aroma. Eu printre lacrimi. El întrebându-ma daca nu vreau sa-mi prezinte un tinerel, 30, poet si muzician. Eu ca nici sa nu aud de barbati. Abia ce m-am certat cu Carlos.Ei, speriati ca mi-a facut rau. Eu linistindu-i ca amândoi suntem caposi si ca nu conteaza. El a fost prea dulce pentru ca sa-l si înlocuiesc dupa o zi. Poate dupa ce ma hotarasc sa mai accept vreo prezenta masculina alaturi de mine.
Pe când sa deschid eu poarta, îl vedem pe June asezat pe marginea bazinului de pesti. A auzit el ceva, dar nu prea mult. Doar ca daca este stresanta si violenta relatia sa fac bine sa renunt la ea.

Eu am intrat în casa si i-am scos ceea ce mai avea la mine. El s-a ratoit sa-i aduc laptopul sa stearga toate fotografiile cu el. Eu ca nu-l las. Sunt ale mele si vor fi amintirile mele de pret. Doar nu ti-as face rau familiei cu ele. Nu sunt razbunatoare si nu ai avut surprize nici data trecuta. Nu as cadea atât de jos si nici nu as câstiga nimic.
Deci, june dupa ce si-a expus din nou punctul de vedere, foarte ofensat, explicându-mi ca nici o pereche nu face amor de 25 de ori pe luna si înca cum.... el nu merita tratamentul umiliant din partea mea. Noa....si eu i.am spus ca sunt satula sa-l tot astept. El ca am dreptate. Merit un partener liber, numai pentru mine, dar el nu poate schimba situatia.
Ne-am linistit. M-am lipit de el si m-a respins. Ca nu... nu poate sa intre din nou în jocul asta în care el este victima. Si nu m-am lasat si l-am înghesuit la colt si chiar daca s-a zbatut si s-a ferit, l-am amentitat ca-i rup toti nasturii camasii. Si am sa-l violez eu, asa cum facuse el zilele trecute. Si printre soapte si fortate sarutari ne-am regasit patimasi, aruncând hainele de pe noi. Frenetica împreunare. Ca o pedepsire a corpurilor noastre. Si-l rugam sa ma lase câteva secunde sa-mi revin. Si nimic.... pâna la finalul violent, spasmodic. Îmi susura în urechi în timp ce faceam amor ca nu am sa apartin altui barbat decât când îmi va da el voie si asta nu se va întâmpla, asa ca sa-mi intre bine în cap. Îl rugam sa o lase mai moale pentru ca ne vom face rau. Nu si nu. Ma pedepsea si se pedepsea pentru noaptea de suparare petrecuta departe unul de altul.

Ne-am ghemuit unul în altul, cu aerul conditionat pornit sa ne racoreasca corpurile incinse. Nimic despre cearta dinainte. Nu existase. Ma prindea de parul proaspat aranjat si ma tragea spre el si ma saruta muscându-mi buzele.

M-ai apoi a început sa-mi picteze pe corp. Pe pubisul alb, abia depilat ieri cu ceara rece în jurul singurei dungulite de par pubian lasat la smecherie. Copyright... se interzice folosirea fara avizul proprietarului de drept.... nume si prenume. Pe sold mi-a desnat chipul lui. Ne-am mai prostit si mai apoi a plecat.

Nu credeam ca va mai reveni si mai ales cum. Ascultam muzica ritmata... aveam eu nevoie sa-mi fac o selectie de muzica pentru dansat de nebuna prin casa. El s-a pus tandru si dupa ce mi-a tot cântat la un refren Giulia de mi amor.... a ales unele melodii pentru ca sa-mi spuna ce simte pentru mine. Ma mângâia, îmi saruta ochii si mâinile si atât de tandru ma privea si mi le soptea la ureche. Si ni se înfigeau unghiile în bratele celuilalt pentru a fi una si aceiasi fiinta. Si eram îmbatati de iubire si ar fi iesit din nou scântei, dar l-am trimis acasa. Eram si eu si el prea obositi de prea mult sentiment.






Medicul m-a sunat de pe garda. Esti bine Giulia¿?
- Sunt bine, dragul meu. Sunt obisnuitele artificii între doau pasiuni. Sunt frânta de oboseala si de fericire. Multumesc ca m-ai sunat.

June nu a uitat sa-si scoata ghearele la prânz:
- Toti prietenii tai te sfatuiesc sa renunti la mine. Stiu ca ai putea sa ai o relatie normala. Meriti. Dar îmi apartii. Si nu am sa te las fara sa ma lupt pentru tine.

domingo, 25 de septiembre de 2011

Duminica de coplas


Voi scrie probabil numai aberatii dar am nevoie si timp sa pun cuvinte pe alb . Suntem în ton cu timpurile moderne asa ca folosim tastatura. Duminica senina, idilica as putea spune. Dupa un somn acceptabil, o plimbare de ora si douazeci de minute. Càteva cuvinte schimbate cu sefa pentru ca eu aveam limbutie si nu aveam MP3 la mine. Mie mi-a fost greu sa-mi intru în ritm, noroc cu sefa care este în forma proasta. Mai este si învinetita dupa caderea de acum câteva seri. O iau la misto si o mângâi a mila. Are falca neagra si un genunchi julit. Ba o mai dor si toate oasele corpului. Nu sunt singura care spune ca exagereaza. Este atât de ridata ca pare cu zece ani mai batrâna în ciuda cremelor scumpe. Stie si ea. Ca sa o fac sa-si zâmbeasca îi arat burtica si ridurile mele. Si ochii încercanati de nesomn. Asa se mai însenineaza si ma pocneste peste spate. Chiar si señor mi-a dat astazi un picior . Hm....sunt maltratata. Mi se plângea azi de dimineata ca nu s-a distrat în viata. La care eu l-am mustruluit:
- Adica cele 79 de logodnice ce ai cunoscut señor nu te-au lasat sa le pipai partile moi?
S-a pus sa râda si pe mine m-a cadorisit cu un picior aplicat în sold. Eu l-am pupat pe frunte si ne-am prostit în continuare. Mic dejun si uschit eu la medic unde ma asteptau doi burlaci de aur, cica, ca sa ne bem cafeluta împreuna. Unul, prieten vechi de al meu, nici acum nu s-a tinut de promisiune. Nu m-a dus la o plimbare pe motocicleta. Se oferea si celalalt, dar nu i-am dat atentie. Era babalâc de vârsta mea. Neinteresant. Frustrant chiar as spune.
Deci plecat fotograful meu profesional de anul trecut când cu cele faine poze artistice. Pui frumusel dar cum i-am spus:
- Ai avut ocazia ta si te-ai speriat. Acum este târziu. Nu am de ce sa dau pasarea dulce din curte pentru tine care esti pasare rara si fricoasa.
Mi-a promis ca va coborî din satucul lui într-o buna zi când se va mentaliza, cica sa ma plimbe. Haha, biet copil cu ochi frumosi. Daca june ar fi fost ca si tine demult cânta în curtea lui. Acum cânta zilnic în curtea mea si cu exceptia duminicii si în patul meu. S-a aratat el fara chef într-o zi în saptamâna asta dar tot s-a pus pe fapte. Apoi, dupa câteva minute i-am spus sa se dea jos de pe mine ca acum nu mai am chef eu. Ca nebunul s-a pus pe treaba. Îi dadeam pumni si picioare când apucam sa scap din strânsoarea lui. Ma poseda ca un nebun. În ciuda vointei mele. Si ma saruta ca un descreierat si ma privea ca un nebun.
- Nu ma mai vrei?
- Nu.....nu.... lasa-ma.
Nu a fost chip sa-ma desprind din strânsoarea lui. Nu-i raspundeam la sarutari si mângâieri. Îmi desfacea genunchii cu atâta violenta si la fel ma patrundea. Cu pasiune si animalic instinct. Nu am rezistat prea mult si ne-am lasat dusi de val. Palmi si degete înclestate în parul celuilalt. Sfàrcuri muscate, carne framântata cu violenta dorintei. Lacrimi amestecate cu mierea sarutarilor. Sudoare amestecata cu alte fluide. Mi-a fost si i-a fost dat sa traiasca adevarata pasiune si voluptate. Apoi.... apoi abandonare dupa minutele de epuizare. Somn în bratele iubirii. Mi-e rau fizic de fiecare data. Epuizarea îmi da senzatie de voma. Si ma mângâie tandru pe par si-mi sopteste: Giulita de mi amor. Descansa. Odihneste-te, cariño. Si plâng de prea fericita ce sunt. Si ma îmbratiseaza de recunoscator ce-mi este:
- Ma faci sa ma simt un barbat în plenitudinea virilitatii. De ce acasa nu o doresc si nu pot întretine nici o relatie, o data pe luna macar. Mi se pierde erectia, asta daca o am. Arata extraordinar, este frumoasa ca o fetiscana si totusi nu o doresc. Or fi anii multi petrecuti împreuna?! Sau faptul ca nu-mi raspunde si nu ma doreste?!
- Nu te mai admira de foarte multi ani. Este o corvoada pentru ea care vede în asta numai o obligatie matrimoniala. Si apoi minciuna ca are dureri si dupa o luna de zile sa o spuna la bunica. Dupa 18 ani cu tine este exclus. Sunt femei care nu simt placerea pentru ca au alte prioritati. Nu are nici o scuza. Daca nu te-as cunoaste as sta pe gânduri. Dar facem amor zilnic si de fiecare data esti altfel. Pasiunea naste din pasiune. Nu ne recunoastem noi însine pentru ca ne lasam purtati de instinctele animalice. Zilele trecute ma luasesi în brate si numai pentru ca m-am zbatut m-ai lasat jos. Mi-era frica ca ai sa ma scapi având pulpele date cu ulei. Nu te-ai lasat si m-ai aruncat ca pe un sac pe umeri si m-ai urcat toate scarile si m-ai aruncat pe pat, ametita. Si apoi m-ai iubit cu sete. Si apoi sarutarile tale sunt acum pline de pasiune. Si mângâierile tale sunt mai tandre, mai duioase. Deja îmi spui mi amor, iubirea mea. Te-ai schimbat. Acum te daruiesti si ma iubesti.
Rabiosa.... da furioasa, adica eu când nu esti tu foarte pornit. Eu nu am cum sa nu fiu încinsa din momentul în care-ti aud muzica din masina. Nu-mi cere sa fiu cuminte. Te doresc. Plutesc...

Ne iubim, ne ciondanim:
- Nu m-ai scos la plimbare de luni de zile. Am sa-mi gasesc unul care sa aiba chef sa ma plimbe. Ti-o fi rusine cu mine.
- Ai chef de cearta, Giulita. Doar ca sa ma enervezi.
- Stai sa vezi tu ca nu am sa fiu în casa într-o seara când ma vei cauta. Am sa-ti las un mesaj ca sunt cu altul... Nu veni duminica seara ca sa nu ai9 probleme.
- Ce? îti vine amantul? Îl omor ti-am mai spus. Poarta-te bine.

Alaltaieri noapte a plouat în ropote. Temperatura a scazut binisor asa ca mi s-a nazarit mie sa-mi fac mendrele cu o lunga plimbare pe plajele din Peñiscola. Înca eram cu señor în bucatarie si-mi faceam eu planuri cum sa o uschesc cât mai iute din casa. Bani nu prea aveam si fiind sâmbata stiam ca nici june nu va veni sa ma vada înainte de seara, ca doar nu are ce sa motiveze acasa. Scris eu un mesaj scurt pe la 10:45:
- Plec cu autobusul la Peñiscola.
Cerut bani de la sefa, terminat cele treburi cu señor si sunat pe sefa:
- O iau si pe Marta cu mine. Nu ne astepta repede.
Suna june, înebunit.
- Vin cu tine. Acum ma îmbrac. Vrei sa te duc?
- Nu. Vreau sa merg singura. Tu stai cu ai tai.

Nu întârziat eu mult cu dusul, pus costum de baie, prosop, cearceaf, tigari, geanta pe spate si iesit în graba din casa. La prima intersectie....june venind în tromba.
- Ce? Nu vrei sa te însotesc? Urca Martita.

Asa dus el pe mine. Plimbare, înghetata de iaurt pentru ei doi, foarte rea.... si scumpa pe deasupra. De ciocolata pentru mine.... iammy, iammy. Asezat pe o banca la povesti. Facut fotografii si jucat noi cu Marta, care se copilarea cu el. Întors acasa tot nu-i era de duca. Dansat ei doi în bucatarie. Incitat el pe mine pentru ca sa ma lase cu buzele umflate si cu pofte. Fugit acasa ... promitând ca revine pe seara cu cumparaturile si cu pofte înzecite. Credea ca va scapa. Nu si-a întâlnit gaina... Cred ca-l exploatez la maximum.... dar mila nu am. Atâta se umfla în pene cu virilitatea lui ca trebuie sa o si demonstreze. Fapte nu vorbe. Si apoi nu ma plângggggg....

Ne prosteam zilele trecute cu metge.
- Pot lua doua pastile de dormit. Nu sunt odihnita. Si nu duc lipsa de nimic.
- De câte ori pe saptamâna faci amor?
- 5-6... depinde.
- Auzi, nevasta? învata de la ea.
Irina:
- Giulia, esti dusmanca mea. Îl înveti la rele. Esti exagerata.
- Deloc.... profita acum cât poti. Mai apoi vei vrea si nu vei avea parte.
- Metge... pot bea un pahar de vermouth ffff diluat înainte de a-mi lua pastilele de dormit? Sefa zice ca am sa fac ca sefu care, cica era sa dea ortu popii acum câteva nopti luând un analgezic dupa ce bause o bere.
- Pai. Singurul efect este ca întârzie în sânge somniferul. În loc sa actioneze timp de 6 ore va actiona sa zicem 10.
- De asta-mi este mie asa de somn pe dimineata. Ok. Asa ziceam si eu ca doar de o viata ai mei iau medicamente cu o mâna si cu alta beau o juma de litru de palinca si uite-i aici...

... Discutii în contradictoriu cu fetita lui metge.
- Mama, vreau sa trec de la mate obligatoriu la greaca. Profa zice ca daca nu facem fata la mate sa ne cerem la greaca. Nu stiu sa fac exercitiile.
Ei, parintii încercând sa explice unei adolescente ca greaca nu-i va folosi în viata. Îmi cereau mie sa o conving ca au dreptate.
- Lida, adu-ti cartea de mate, sa vedem noi ce-i atât de complicat în exercitiile cu puteri.
Facut noi o juma de ora si se pare ca explicatiile mele i-au adus zâmbetul pe chip. Acum întelegea si rezolva cu usurinta. I-am luat din fata calculatorul si am obligat-o sa-si foloseasca memoria la ridicarile la putere mai usoare, spunându-i ca ai nevoide de aritmetica chiar si când mergi sa-ti cumperi haine. Parintii, încântati. ea toata un zâmbet de încredere si uite asa... ne-am petrecut parte din dimineata. Mai apoi povestind despre Dracula, ei ma întrebasera, le-am explicat ca nu avusese bietul nimic din mitul vampirilor. Mai apoi ma întrebara despre sasi, secui si îmi povestisera despre Los Borgia si despre faptul ca în evul mediu, catalan avea o traducere pùtin onorabila. Si metge cu ora lui de filologie. Si uite asa, între rontaituri de migdale crude si prajite, o cafea mai buna sau mai rea... ne-am despartit, fiecare cu treburile lui prin ograda.

Între timp eu am terminat prânzul. Merg sa o aduc acasa pe Marta. Señor nu pare sa bage în seama musca care-si face veacul în jurul lui. Nu am cum sa o omor fara sa-l trezesc.

UPDATE: 16:47... terminat în bucatarie si acum îl delectez pe señor cu vechi cântece - coplas ( nu stiu ce corespondent are în româna... romante?). Asa am si eu timp sa ma lafai în fata laptopului.

Deci... sa continuam cu aberatii. M-am înscris la aerobic. Ar fi vrut si sefa dar nu-i venea bine ora. Sper sa ma mai înscriu la ceva. Nu am prea multe optiuni. Poate dans oriental, adica din buric. Asta pentru ca este greu de dansat si nu pentru ca sa fiu eu mai senzuala, desi nici asta nu strica. Si apoi sa vedem daca ma duc la cursuri de castellana, spaniola. Asta ca sa nu fac dezacorduri si sa ma tot corecteze june care se crede atotstiutor, dar numai în limba lui materna, ca altele...ioc. Si apoi asa voi iesi din casa si ma voi si alege cu oarece celule gri pe acolo ìn plictistul si nefolosita mea materie cenusie. Acum, mie mi-ar placea salsa, bachata si mai stiu eu ce, dar nu încep cursurile pâna în martie ( la scoala ptr adulti, unde este ffff ieftin, 48 ptr 50 de ore, sau 10 ptr 50 de ore de spaniola)...

Voi încerca sa-mi mai ocup din timp. Prea m-am închis de bunavoie în casa. Si apoi trebuie sa-mi caut cursuri de zi. Pe seara ar fi neplacut sa ma întorc desi exista si posibilitatea sa folosesc bicicleta pe care sper sa mi-o cumpar mâine. Vom vedea.


lasam bazaconiile si ne povestim cu piele de abanos la Madrid. Weah...o radiografie de plamâni cancerosi.Ce sadic si al doilea medic preferat al meu.

Update: 19:24... dupa lungi si prea înfierbântate dezbateri medicale si nu numai decis eu sa fac un plonjon în piscina cu apa prea rece si sa sterg toata conversatia incriminatoare. Pfiu, pacatoase amintiri ale carnii. Piei piaza rea si nu ma cauta în urmatoarele saptamâni. Eu sunt cuminte daca sunt lasata în pace. L-am linistit si l-am rugat sa nu vina în vizita. Periculos cu personajele astea de pe cel continent latin. Prea fierbinti si rau de tot apucati. Asta mi-ar mai lipsi si rezolvata as fi. Chiar trebuie sa iau legatura cu univ din Barcelona. Macar sa-mi donez corpul din timp ca sa nu aiba bataie de cap astia de pe aici si nici fiul meu. Râde june de câte ori îi pomenesc de viermisorii care mi-ar consuma bunatate de carnita. Mai bine într-o piscina cu formol sa ma disece aspirantii la titlul de medic. Weah... ce imagine hidoasa, un cadavru de nerecunoscut.

domingo, 18 de septiembre de 2011

Fain de mine

Ma îmbat cu muzica. Vânt si multe frunze de strâns prin curte. Pace si atâta liniste în jurul meu. Am dormit în sfârsit. Multe ore acum doua nopti si destule pe astazi. Îmi fac de cap. Soarele îmi încalzeste în fiecare dimineata (amiaza) burtica. Efectul somniferelor. Señor un dulce. Ma întreaba doar daca m-am trezit cu chef. Sunt o norocoasa. Îmi suporta toanele, tacerile sau iesirile. Îmi trece cu vederea impertinentele. Lasa de la el. Fata mea îmi zice în fiecare zi. Eu ma destainuiesc lui si el doar tace si ia aminte. Litri de cafea cu gheata, tigari cu nemiluita si minute în sir asezata la usa casei în scaunel pliante, joase, urmarind norii, seninul cerului, ramurile copacilor. Am nostalgia verdelui, a albastrului marii. E atât de aproape dar mi-e lene sa ies pe malul marii. Ascult în noapte spargerea zgomotoasa a valurilor ajunse fara voie la tarmul meu. Nu ma grabesc nicaieri. Astept doar sa treaca ore, zile, ani. Am timp sa-mi parasesc corpul lasând în urma curtea, malul stâncos, marea imens de verde gri. Ajung deasupra Marii Baltice si calatoresc pe un ferryboat cu fratele meu. Lucreaza pe un camion, acum. Curse Germania - Suedia. Mult verde si multa liniste pe acolo. Este si el un romantic. Càteva cuvinte schimbate din când în când. Mi-e dor de calatoriile cu el. Sute de kilometri si tacerea noastra...

Am stat câteva ore în povesti ieri cu nepoata lui señor, studenta acum la medicina.
- Daca ai avea 16 ani cum ar putea sa-ti impuna disciplina tatal tau?
- Nu ar trebui sa-mi impuna nimic. Am fost educata sa-i port frica si am stiut ce pot sa-mi permit si ce este deplasat. Chiar daca le întorc vorba stiu limitele. Nu s-a sfiit tata sa-mi dea o palma când a fost nevoie.
- Ce parerea ai despre fetele latine? Erai prietena cu ele?
- Nu suport imigrantii. E ciudat sa ti-o spun tocmai tie, dar pentru mine tu esti de a noastra. La scoala nu ne amestecam cu ei. Fiecare cu sleahta lui. Nu faceau decât sa-si arate fundul si sânii. Nu veneau sa studieze si nici nu aveau mare lucru în cap. Cu foarte putine exceptii. Nici eu nu m-am omorât cu studiul dar stiam ca daca pun osul sunt capabila sa scot si note mai bune. La materiile care-mi placeau.

O întrebasem pentru ca de luni întregi June are mari probleme cu cea mare. Obraznica, mincinoasa. Îmi explica mie ca este foarte greu sa cresti copii, aici. Nu stiu ce sa spun. Nu am avut probleme de subordonare din partea fiului meu. Nu au lipsit nici palmele date din când în când.Nu a învatat bine dar am acceptat ca nu are tragere catre studiu. Macar a învatat o meserie si chiar daca va trage din greu toata viata, macar nu va fi muritor de foame. Pentru fete este mai greu. Chiar si cu studii poti sa nu te realizezi. Eu nu ma mai lamentez ca sunt doar o biata slujnica. Ramân socata de minunile pe care le face fata lui June. Îl întreb de ce nu o plezneste când este obraznica?! De frica ca-l reclama? Pai cine i-ar da sa manânce daca ai arunca-o în strada? Te manevreaza ea? Tu o certi si ea îti face figuri din coltul gurii? Pai m-ar fi plesnit tata de-mi sareau dintii din gura si-mi arata usa? De ce nu esti consecvent? Atata tura-vura cu familia ta traditional de conservatoare si uita ce odrasla ai. Rezultate scolare falsificate, an scolar pierdut pentru a doua oara, lene si gândul numai la cum sa se dichiseasca mai bine pentru scoala. O fi rezultatul cultului pentru imagine. Ca doar copilul face ce vede de la parinti. Îi ceri ei ceea ce nu reusesti sa faci tu.
- Stiu ca eu traiesc într-o minciuna permanenta. Traiesc viata dubla. Te am pe tine si merg acasa ca si cum as fi cel mai cinstit sot. Nu am scuze. Dar am educat-o sa-si respecte parintii. Nici astazi eu nu as fi nepoliticos cu ai mei.
- Nu o baga de seama. Nu vorbi cu ea. Poate asa ar simti ca nu face bine.
- Nu o intereseaza. I-am luat telefonul, o urmaresc la scoala, este mai tot timpul pedepsita dar nimic nu functioneaza. Minte cu nerusinare. Acum am cerut ajutor psihologic. Recunoaste si ea ca face totul în contra noastra numai ca sa ne provoace. Sa ne demonstreze ca ea face cum doreste si nimeni nu o poate struni.

Nu ma pun sa-i reprosez cele multe pe care mi le-a spus în decursul timpului si care chiar m-au socat. De fiecare data i-am atras atentia ca este prea timpuriu sa vorbeasca pe sleau cu fiicele lui despre sex. Stiu ca aici este bine sa le dai informatii cât mai din timp pentru ca sa nu ai neplacute surprize. Dar exista limite. Probabil acum plateste consecintele. Nu poti fi tata tânar si sexi, preocupat de privirile trecatoarelor sau chiar de ale pustioaicelor si sa impui respect. Acum ca fiica ta este în calduri tu umbli dupa fundul ei. Da... se plateste totul. Frumusetea fizica este daunatoare. Te abate din drum. Nu am fost superba. Baietii nu au lipsit din jurul meu dar nici nu m-au lasat parintii la discoteci si la chefuri. Prieten am avut de timpuriu si rau a facut mama ca nu m-a tras de par. Am pierdut interesul pentru studiu si numai norocul ca s-a dus în armata exact la momentul oportun m-a salvat de mediocritatea unui serviciu de cusatoreasa într-o fabrica de confectii. Numai asa m-am pus ceva pe carte si am intrat macar la subingineri daca cu un an înainte nu fusesem capabila sa intru la mecanica fina, la ingineri. Îmi lipsisera 10 sutimi. Fusesem sincer vorbind o loaza îndragostita de un camionagiu frumos. Toate se platesc în viata. Minciuna, si aia. Si doamne recunosc ca am mintit destul. Pe parinti, când ma întrebau de lectii, pe baieti si pe sotul meu mai apoi. Dar macar nu perseveram mult timp în minciuna. Când eram prinsa, recunosteam imediat si suportam consecintele. Mai apoi am învatat ca este obositor sa minti. Asa ca nu mai pierdeam vremea cu minciuna. Nu ma mai deranjau urmarile libertinajului meu. Asa am ajuns sa ma despart de câteva ori si de sotul meu, înainte sa o iau razna. Da, ma plictisesc repede si nu am considerat maritisul pe veci. Mi-o reproseaza uneori fiul meu, desi nu ar avea dreptul pentru ca nu l-am lipsit niciodata de afectiunea niciunuia. Continuam sa traim în vesnica minciuna a mariajului ca o institutie indisolubila. Saracia a fost singura care ne-a tinut împreuna si continua sa ne tina înca legati, dar nu uniti. Averea care trebuie sa ramâna intacta urmasului de drept. Povesteam astazi cu mama lui seful. Alte timpuri, alti parinti, cu stare. Eu nu am facut altceva decât sa-i întretin si sa-i suport pe ai mei. Mi-au dat de exemplu harnicia si cinstea dar si viciul alcoolului, care era mai presus de puterea mea de întelegere. Singura careia îi pot multumi putinul meu interes pentru carte fusese chiriasa noastra, o economista orfana, care datorita regimului facuse scoala si am avut noroc ca mi-a îndrumat primii pasi în scoala. A murit, necasatorita, fara copii, de un cancer la sân, la vreo cincizeci, aproape vârsta mea. Cred ca nu a regretat niciodata ca nu a avut copii. Eu ce sa spun?! Ne sacrificam ani buni din viata fara sa stim atunci de ce alegem sa fim parinti. Suntem prea tineri, societatea ne da un sablon ce trebuie sa urmat. Nu spun ca nu sunt satisfactii dar nu luam aceasta decizie în cunostinta de cauza. Acum as vrea sa am un copil, dar cu June. Râdem si plângem ca ne-am cunoscut prea târziu. Ma saruta printre lacrimile lui si ale mele. Câti amanti îsi îmbratiseaza iubita plângând si binecuvântând-o pentru cum gândeste, pentru cum îl iubeste si pentru ca-l face fericit. Acum eu ar trebui sa fiu fericita cu putinul pe care-l avem împreuna. Nu simt mare lucru. Spun doar ca e suportabil cum este. El este tot excesiv de gelos si posesiv. Ieri abia ce sunase la poarta mare seful si eu iesisem sa vad ce doreste. Cheile de la casa lui. June deja era în baie tragând cu urechea. M-am facut ca nu vad. Noaptea îmi face un apel sa-mi dea de stire ca se gândeste la mine. E dulce, pasional. frumos si ma suporta asa cum sunt, cu imperfectiunile mele. Ma ridica în brate si ma iubeste când vreau eu, adica mai tot timpul:
- Îmi apartii mie si nimanui altuia. Esti perechea mea. Am trait atâta pasiune unul în bratele celuilalt cum putine perechi s-au bucurat de asa ceva.

Da. Daca as descrie fiecare partida de amor ar fi de neimaginat pentru prietenele mele. De ce sa le mai amarasc viata stearpa ?! Mai cobor din când în când în câte o vizita si dupa vreo o ora le spun pe sleau prietenilor:
- Aveam nevoie de o doza de rahat de convietuire pentru ca sa-mi încarc bateriile. Mi-e bine ca nu ma fute nimeni la cerebel. Mi-e bine ca nu trebuie sa-mi suporte nici mie dar nici eu nimanui toanele. Va las dragii mei si multumesc ca m-am simtit bine la voi. La fel mi se întâmpla si în alte cele case, dar acolo nu spun ce gândesc. Si atunci ajung la vorbele lui june:
- Bucura-te de acesti ani de asa zis celibat. Convietuirea este o cruce pe care nu avem de ales si o ducem cu un zâmbet amar pe chip. Bucura-te si zburda, cariño.

miércoles, 7 de septiembre de 2011

E toamna si e ceva mai bine

Am iesit din casa pentru ca sa simt pulsul orasului. As fi stat în povesti cu Lizzie dar nu aveam timp. Aveam sarcini precise din partea sefilor, cumparaturi de facut si bineînteles de revenit în cât mai scurt timp în casa pentru ca sa nu fie señor singur. June ma cautase desi stia ca astazi aveam de gând chiar sa ajung o ora pe plaja. Tocmai de asta. Ca doar nu vroisem sa ma însoteasca în oras si nici sa-mi faca cumparaturi. Sa ma scoata el la plimbare. Dar cum nu o face îl amenint ca am sa ma razvratesc si am sa-mi gasesc unul liber si cu profunde sentimente. Da... nu-mi ajung Julita de mi amor, nici Julita de mi corazòn, nici te quiero mucho. De fapt ma trezesc în fiecare dimineata spunându-mi ca as putea sa traiesc bine mersi fara amorul carnal de fiecare zi. Uit pe când îl vad si-l adulmec. Iar nu pot sa stau cu mine si cu filozofiile mele de doi bani. Ma asalteaza pe net cine nu vreau desi parca am închis yahoo. Merg la treaba ca ar fi destula.

Update: 16:42 Mi-am pus castile în asteptarea Martei. L-am hranit si schimbat pe señor. Mi-am baut cafeaua cu sefa pe terasa ei. Eu mi-am spus ale mele spuse, ea a lacrimat pentru despartirea de printesa noastra. A lasat-o la universitate. Sper sa nu ma repereze din nou de pe acasa cu lamentari. Nu vreau sa stiu de nimeni si de nimic.

L-am întrebat pe june ieri cànd a plecat pe la cinci dupa amiaza:
- Revii diseara? Daca nu am sa o uschesc la prieteni.
- Aha... a lipsit ceva astazi si mergi sa cauti.
L-am pocnit si nici nu m-am uitat dupa el din poarta. Seara cum cei ai casei s-au culcat devreme, am închis geamuri si jaluzele, porti si am urcat la dus. L-am vazut ca era cu portbagajul ridicat ceva mai încolo pe strada. L-am vazut si la iesirea de sub dus. A sunat la poarta si am deschis doar de la butoane, fara sa întreb de ce nu foloseste cheile lui. I-am deschis si usa de la casa. Ce fata mi-a pus. Adica asteptam eu pe cineva de eram în neagra si dantelata camasuta de noapte si nici n-am întrebat?
- Te vazusem lucrând la masina june, asa ca stiam ca esti tu. Doar sti ca nu am pe nimeni.
S-a calmat puiul si n-a plecat decât în noapte dupa ce m-a rasfatat din plin. Dar a urcat si astazi desi i-am spus ca lipsesc din casa. Mi-a lasat un bilet pe masa din bucatarie: Julita de mi corazòn, ca sa stiu ca fuse. Iara îl ia cu gelozia. Vine când cred ca nu ar veni. Se mentalizeaza acasa sa nu-mi rosteasca involuntar numele.

...Îl ascult si uneori parca nu-l aud. Îmi tine prelegeri despre cine stie ca si cum ar fi noutati pentru mine. Economie mondiala, criza de aici, politica, stat si investitii. Ma uit la el si-l las în plata Domnului sa se descarce. Si gura zau ca nu-i tace decât când ma saruta. Si atunci... prefer sa ma sarute în nestire. Si sa-mi cânte. Ma întreb eu în fiecare dimineata daca ma multumesc doar cu atât. Pai e al naibii de dulce si mai ales atât de speriat sa nu ma piarda. Într-o viata întreaga nu am auzit atât de des cuvântul cariño... cât mi-a spus el într-un an si trei luni. Dar da... acum nu m-ar mai durea daca ne-am desparti. Stie si el si asta-l face mai atent si mai dragastos. Stie ce astept zilnic si-mi da din plin. Da... ma rasfata cum poate si el. Dar nu este de ajuns. Vreau mai mult. Vreau sa fie disperat. Sa ma iubeasca cum nu a iubit niciodata la viata lui. Si daca nu a fi în stare asta este. Me da igual. I-am spus-o si vineri în timp ce stateam noi tolaniti la poarta în scanele pliante joase:
- Tot nu te-am iertat pentru ca te-ai întors doar dupa 12 zile si numai pentru ca am insistat eu. Am plâns prea mult si aproape te uitasem.
- Mesajele mele de ce nu ti-au ajuns? Poate nu te-au interesat. Prea erai sub influenta tuturor din jur care-ti spuneau sa renunti la mine. Acum e mai bine. Ti-ai dat seama ca nu asta era bine pentru tine.
- Eu si astazi îti spun. Nu-mi ajunge te quiero mucho. Vreau - Te amo con locura. Acel te quiero e ca si ti voglio bene. Nimic. Sunt prea singura. Vreau sa ma trezesc cu o îmbratisare si cu un sarut. Am sa obosesc asteptându-te în nestire. Am si obosit deja.

lunes, 5 de septiembre de 2011

gafa lui toanta care se dadea în petec

Si uite cum m-ai facut TU sa rosesc de ciuda. De ciuda pe mine. Si asta tocmai pe când terminasem treaba prin casa si ma urcasem sa caut cutia taman la cucurigu. Ca deh, ma simteam eu mai cu chef asa pictata pe la ochi dupa ce admirasem un norisor ce parea un cap de pitic cu nasul butucanos. Ai vazut de ce nu scriu si nu vizitez pe nimeni?! Ca sa nu fac gafe.

viernes, 2 de septiembre de 2011

nu a fost sa fie un minut de reculegere pentru mine

Mi-am dus frustrarile pe malul marii ca sa le poarte briza departe, în neant. Nu au nume si nici forma. Stau doar undeva acolo zavorâte într-un locsor prafuit unde nu ajung sa le dau glas. Nici macar nu vreau sa stiu ca exista. Le simt amenintatoare si atunci caut sa le anihilez cu culoarea marii, cu sunetul valurilor care se sparg la tarm. Ochii îmi zabovesc câteva clipe pe plaja aproape goala. O tigara ca sa elimin si din plamâni frustrarea:
- Esti stinsa, cariño astazi. Esti trista.
- Sunt doar închisa în cusca din care niciodata nu ma eliberezi pentru câteva ore. Doar promisiuni si pleci. Te asteapta acasa.
- Sunt în faza în care nu ma intereseaza de nimeni si de nimic. Sunt goala sufleteste. Medicamentele sunt de vina. Ma limiteaza la o stare de imbecilitate fara extreme.

Am sa-mi cobor acum frustrarile în bucatarie sa-l hranesc pe señor. Sforaia acum câteva minute.
Fug pentru ca ma asalteaza cunoscute cu chef de bârfe. Bla, bla... nu am sa raspund