La un pahar de vorba cu mine însàmi

Ador excesele. Nu pot trai disciplinat. Simt, traiesc, zburd, sufar înzecit. Nu-mi cereti sa fiu organizata si docila. O viata am si vreau sa traiesc din plin. Adierea unei brize ma excita pentru ca am atâtea amintiri în sertarasele neprafuite ale sufletului meu. Unele le las timp îndelungat nedeschise si atunci când le vine rândul ramân surprinsa ca le-am lasat uitate si mi-am uitat rostul în lume.
Rascolita m-am întors din tara. Aveam impresia ca am aterizat într-o alta lume. Totul îmi parea strain de mine. Cum strain îmi pare si aici totul. Îmi parea un oras întins din care au disparut oamenii. Era si sâmbata si duminica. Dar asa fusese si cu ani înainte de a pleca din tara. S-a construit mult. Mall-uri, supermarket-uri populate cu vânzatori. Nu este asa la Barcelona. Poate pentru ca aici stau putin la sfârsiturile de saptamâna iar acolo am ajuns doar pentru câteva ore.
Abia la patru noaptea am intrat în casa fratelui meu. El venise sa ma astepte la Cluj. Primul lucru a fost sa-i cer bani. Trebuise sa ma împrumut de la o familie de români de fabuloasa suma de 5 euro. Nu-mi facuse îmbarcarea pe avion fiul meu si mare mi-a fost surpriza cànd pentru o hârtiuta mi s-au mai cerut bani. închipuiti-va disperarea si rusinea mea. Cum era sa nu ajung la nunta fiului meu când eu aveam biletele platite. Deci... trebuie sa citesti toate literele mici si sa faci totul TU... Desi atâta l-am întrebat daca sunt bine scoase la imprimanta biletele. Erau cica doar rezervarea si confirmarea platii. Mai trebuia scoasa o foaie... tarjeta de îmbarcare. Batu-o-ar cucu de foaie. În România am scos-o imediat si nu am mai avut de platit si alte taxe. Gratis...
Deci... 150 km facuti în noapte cu fratele meu. EL, avid sa-mi povesteasca, sa-mi fie de ajutor. Cafea Lavazza pe o terasa la 2 noaptea, apa de izvor pe Mesteacan, un tur al orasului noaptea. Biata mea cumnata , rupta de oboseala a trei zile de facut prajituri. Ca deh, eu doar musafir am fost la nunta. Bine... toti au stiut ca am pus la dispozitie toate finantele din ultimele luni si chiar am fost uimita de prietenele soacrei mele care mi-au spus asta. Mi-am facut doar datoria fata de copil. Si mie parintii mi-au facut nunta.
Deci, povesti târzii înca din prima noapte, facând noi galagie în bucataria cumnatei, în cautare de unsoare. Da...pita cu unsoare de casa, castraveti murati si carne prajita. Am spus ca eu nu sunt disciplinata. Nu reusisem sa ma motivez în ultimele luni pentru ca sa slabesc. Nu vedeam rostul. Sunt frumoasa si cu cele câteva kg în plus.
Am stralucit si am atras privirile tuturor. Emotionanta reîntâlnire cu sotul meu, cu soacra, cu vecinii, cu fosti directori, cu prietena si colega mea de serviciu timp de mai mult de 10 ani. Minute în sir nu am putut sa ne oprim din plàns când ne-am îmbratisat la restaurantul unde se celebra petrecerea copiilor.

Mi-am daruit o dimineata de cosmetica sumara, manichiura, pedichiura, coafura. Nu se vedea oboseala noptii nedormite. Am zburdat prin oras cu rochita mea alba de Zara...cu fermoar la vedere pe spate. Soferul meu personal, adica fratelo, mi-a stat la dispozitie. Cumnatica tragea pe ultima suta de metri cu tortul miresi de ornat, împreuna cu feciorul,  foarte îndemânatic în pastelerie desi este un as si în vânzarile de materiale de constructii.
Nu am facut nunta pentru càstig. Am ales un restaurant select, un meniu bogat, cele mai bune servicii de muzica si fotografi profesionisti. Copiii , nasii si cei veniti din alte orase au avut cazare la acelasi hotel..Prieteni si vecini s-au simtit minunat. Am dansat toata noaptea. Doua perechi de pantofi noi mi-au distrus picioarele. Am dansat si desculta si cu sandale de babatie, cerute împrumut de la o verisoara de a sotului. Am dansat dans de codru, învârtite, dansuri lente si romantice, dedicate de sotul meu. Se pare ca între noi niciodata nu se va stinge flacara care ne-a unit. Dar nu eram acolo cu sufletul pregatit pentru reconciliere matrimoniala. Nimic nu va mai putea fi la fel dupa atâtia ani în care am trait la mii de km distanta. Atâta doar ca stiu ca acolo ma voi întoarce, într-o buna zi. Este CAMINUL nostru, al familiei. Poate voi ajunge sa pictez, sa cos, sa savurez cafele dimineata pe terasa cu vedere la dealul înverzit, în compania sotului. Fara sa ne spunem nimic dar totusi în doi. Ba nu...în patru. Nu lipseste motanul si càinele culcat la picioarele noastre.

Stralucit-am. Într-o rochie simpla, cusuta de mine dar foarte bine asortata cu bluzita vaporoasa, cumparata la Barcelona. Parul, nu era ceea ce-mi dorisem. Trebuise scurtat cu luni în urma, când l-am ars. Muzica si atmosfera create de Sorin a fost de nota zece. Niste prieteni, clienti întâmplatori pe terasa hotelului i-au si contractat pentru proxima nunta a copilului lor. Îmi spusese Angela ca de multi ani nu auzise asa o muzica bine aleasa, pe toate gusturile. Sincer vorbind...toti au spus ca nu au dansat atâta de multi ani. La sfârsitul celor aproape 12 ore de petrecere nu simteam oboseala. Copiii au fost în ceruri de fericiti ce erau, nuntasii, relaxati, nu se saturau de povesti în noapte. Terasa exterioara era un refugiu pentru refacerea fortelor si iar la dans. Am zbenguit. Pe tocuri, desculta, dansuri moderne...în sir... dansuri latine, dansuri traditionale, hore. Cred ca numai csardasurile le-am pierdut. Dar ce mai conteaza?

...
Sunt acasa la fiul meu. Mi-am permis aseara luxul sa ma ¨îmbat¨ cu Martini. Un pahar de sampanie si doi litri de apa minerala Borsec am baut la nunta. Saracii mei sefi din Barcelona, credeau ca ma voi întoarce obosita de bautura de la nunta. Ca cica suntem salbatici din Est. Uimiti au fost ca eu eram fresh si radianta. Doar eu stiam ce se petrecea în sufletul meu. Ma întrebam ce caut eu în casa lor ca si servitoare, dormind într-o minuscula camera de serviciu, cànd acasa am camere uriase, Da. banii. Sunt raspunsul la toate întrebarile. Zgomotul barcelonei si aerul de cel mai cosmopolit oras în care am avut placerea sa locuiesc pâna în prezent. Nevoia de a ma simti utila, càstigându-mi existenta în mod decent. Placerea si recunosc nou descoperita obsesie pentru magazinele de moda. Hm... abia astept sa-mi iau salariul (deja programat si cerut de copii), si sa-mi cumpar, daca mai gasesc rochia albastra de la Zara. O lasasem cumnatei pe cea nici macar o data pusa. Dar am vazut ca mai au pe albastru si poate am noroc sa o gasesc si peste càteva zile. Mi-am luat iar saboti de piele, italieni si mai am câteva perechi de încaltari filate, pe ici pe colo. Doña Pilar este încântata sa vizitam magazine si uite asa ajung eu shopingadicta.
...
Sincer nu stiu càt am sa rezist la acest nou loc de munca. Este atât de coflictiva noua mea sefa ca ajungem sa ne certam de fiecare data când ne întâlnim. Pe tema oului prajit de fiecare seara. Daca nu l-a mâncat doamna este o problema. Daca l-a scuipat si nu sunt zece servetele mânjite este o problema, pâna cànd i-am spus sa le duca la o analiza de ADN si daca va gasi alta saliva pe ele, platesc eu analizele. Nu stiam ca fiind prietena cu Amalia...este mai pisaloaga decât ea. Râde de mine, Pili, fiica cea mare a doamnei pe care o îngrijesc:
 -. Ca doar TU esti prietena cu Amalia, zice ea. Nu stiai ca asa sunt amândoua?!
Da... o familie foarte interesanta. Elena, avocata, venita în vizita miercuri a ramas afis, vazând fotografiile, putine, ce le aveam cu casa si cu orasul. Vazànd casele din jur au ramas afis, toaletele invitatelor la nunta:
- Credeati ca venim din jungla? Ma întreb doar ce fac în lume servind si suportând impertinentele lumii asa zis civilizate.
Iarasi topaia agitat prin apartament Alex, fiul avocat, încercànd sa ma ajute ca totul sa fie în perfecta ordine pe cànd vine ¨matusa¨. Ca sa ma fereasca pe mine de observatii si reprosuri. Inutil. pentru ca tipa cauta nod în papura. I-am spus ca îmi pare foarte rau ca mi-am lasat comosul loc de munca în casa pictorului si ca-mi este totuna când ma da afara. A fost doar o nefericita experienta. Ieri, cànd am plecat din apartament, vazând valiza pe rotile superîncarcata, s-a panicat.
I-am spus ca sunt doar hainele de iarna si multe altele pe care nu am cum sa le folosesc acolo. Mi-a zis ca doar nu ma deranjeaza daca stau în dulap...doar poate odata si odata voi putea folosi adidasii daca merg în vizita la Amalia. Hahaha...da le-am dus cu mine în primul meu sfârsit de saptamâna liber, cànd am dormit la Amalia. Geaba. Ea s-a eliberat de mama ei, rugându-ma pe mine sa o însotesc la biserica în timp ce ea s-a dus linsitita la piscina minicipala... sa înoate. Si eu luasem cu mine costum de baie si bine îmi facea un km de piscina normala. Nu m-am dus acest sfàrsit de saptamàna la ea, desi m-a invitat la barbacoa de noapte. Sunt iarasi sarbatori aici si mai era si ziua de nastere a Doñei Amalia, mama ei. Aveam nevoie de timp pentru mine si am ales sa platesc cei 24 de euro de tren ca sa ajung la casuta copiilor, racoroasa, cofortabila desi pâna la ea nu ma costa nimic. sau venea dupa mine sau era doar un bilet simplu de metro...92, 5 centi dus întors si un cadou simbolic, pe care oricum i-l voi duce cu alta ocazie. Am ales ... singuratatea peretilor, televizor care sa mearga non-stop, îmbuibatul cu sandvisuri în noapte si càteva pahare de Martini diluat cu apa minerala. Si... laptopul pus în functiune toate orele.Asa am avut timp sa ma uit la noile fotografii ale copiilor, am povestit acasa, la Vinaros, cu Lizzie, vad ca este conectata si cumnata mea, probabil asteapta sa intre si fratelo...de pe undeva din Germania sau Suedia. Îmi propusesem sa vorbesc si cu parintii mei, dar nu am putere sa-mi mai amarasc sufletul. I-am vazut abia pentru un minut acasa. Duminica, înainte de a pleca. Tata parea în coma.... la 12 dimineata.Mama nu arata bine. Bineînteles ca nu au fost la nunta. Cica erau prea bolnavi si batràni pentru ca sa asiste la asa ceva. No comment. Poate l-am vazut pentru ultima oara pe tata, în viata. Fiecare îsi face alegerile pertinente în viata. Este prea târziu sa mai putem face ceva pentru ei. Poate si faptul ca eu am plecat a contribuit la abandonarea lor ìn  bratele viciului. Am fugit de problemele de acasa si stau ca si strutul cu capul ascuns în nisip crezând ca daca nu vad nu se întâmpla. Ma urmareste privirea disperata a mamei mele, acei ochi de un albastru atât de intens care pareau ca-mi cer ajutorul si eu nu puteau sa articulez nici un cuvât din cauza lacrimilor. Si am fugit.... lasandu-i în plata domnului si a alcoolului. Biata mea cumnata mai trece din cànd în când pe al ei. Si sunt atât de tineri în comparatie cu toti batrànii astia carora eu le dau zeci de îmbratisari zilnic. De ce nu pot fi ca si ei. Dornici sa traiasca bine si decent?!
NU VREAU sa ajung batràna suferinda. Jur ca am sa-mi eu capat zilelelor pentru a nu fi o povara fiului meu. Este deja greu de supravietuit în jungla moderna încât nu avem dreptul sa amârâm viata celor care ne-au dat viata. Faptul ca ne-au dat viata si ne-au ajutat pâna când am zburat din cuib nu da dreptul la vesnica recunostinta. Nu au dreptul sa ne amareasca viata. Ar trebui sa fie mândri de noi ca ne descurcam si ca facem tot ce ne sta în putinta sa le asiguram lor un minim de confort. Atâtea mi-a povestit bietul meu frate despre ei ca nu m-a sfatuit sa-i vizitez înainte de nunta. Nici nu am facut-o. Trebuia sa ma bucur de copii si nu sa ma întristez pentru ceea ce nu poate fi schimbat.
... Mi-e dat sa traiesc, sa muncesc si din cànd în când sa ma bucur de viata. Sau poate ma bucur de fiecare clipa a ei. Fara durere în suflet nu as fi putut savura fericirea pe care am trait-o cu columbianul. Visez la el si-mi umple orele de tristete. Înca simt atingerea lui pe corp si multumesc ca am cunoscut pasiunea. Nu am trecut prin viata inutil. Uneori ne mai auzim. Giulita mia... îmi rasuna în urechi vocea lui. Da. Nu regret nimic. Doar ca circumstantele vietii m-au facut sa fac un pas înainte, plecând dintr-un orasel pierdut pe coasta mediteranei. Am avansat în trairi. Îmi umplu toti porii cu tumultul unui mare oras. M-am nascut ca sa traiesc în capitale. O stiam înca din tinerete. Am locuit la Bucuresti, m-am plimbat prin Budapesta si am ajuns tot la B... de Barcelona. Parcuri cu flori scuturate, ce dau impresia de toamna. umbroase parcuri pe Taradellas. Întortocheate strazi, mii de edificii. Zilnic aleg alta traiect cu doña Pilar. Asta cànd nu ma convoaca fiica medic la o anume adresa, fie la cumparaturi, fie la prajituri. Am sa o uschesc si cu autobuzele. Asta ca sa am de unde ma întoarce. Avem 3 ore si chiar mai mult la dispozitie. Strazile sunt umbroase si mai usor de suportat decàt caldura sufocanta din apartament. Aveam impresia acum càteva seri ca sunt în functiune cuptoare pe undeva, la etajele inferioare ale cladirii în care locuim la etajul opt. Nu, era numai caldura asfaltului care urca pâna la noi.
... caut deci sa ma bucur de lucrurile marunte ale vietii de zi cu zi. Nu am viitor care sa ma sperie si am un trecut plin de trairi. Nu ma iluzioneaza inutile sperante de mai bine. Sunt doar o servitoare cu halat alb care oricât ar munci nu va avea niciodata un trai fara grija zilei de màine. Mai pot înca sa-mi rup spatele, ridicând si îmbracànd un corp inert. O fac pentru un salariu decent chiar daca trebuie sa suport tone de scuipat si accesele de dementia ale dragei doamne. Sunt accese de moment dupa care ma saruta de zeci de ori. Si-mi face semn cu mànutele mici sa merg sa-i dau pupici, si-mi spune... blonduta, frumoaso, si-mi pupa mâinile. Ma uit la ea si o vad pe mama, care ar face la fel, daca ar fi constienta. Atâta doar ca are privirea pierduta în aburii alcoolului. Asta este. Viata este o lupta. Traim, uitam, uitam de noi însine. Asta pâna cànd o zi toata durerea ne copleseste si lasam lacrimile sa curga valuri. Astazi mi-am daruit o zi de lacrimi... desi ar trebui sa ies pe malul marii si sa ma bucur de valuri, de briza, de imaginea îndepartata a farului de la Fangar, unde m-a dus Carlos. Stiu ca se gàndeste la mine. Si eu ma gândesc la el. Timpul solutioneaza totul. Durerile trec. Lasa loc altor momente de fericire si tristete si la sfârsit, tragem linia si spunem doar atât : am trait încercànd sa nu fac degeaba umbra pamàntului. Dar si daca am facut doar umbra atâta mi-a fost scris sa fac. Pentru ca nimic nu se întâmpla fara rost.

Zara basic... alb si bleu...30 de euro bucata

Încalcam astazi atât de strictele reguli impuse în casa. Stau în living, cu laptopul în brate. Geamuri si usi larg deschise. Pe doña Pilar am culcat-o în patul ei. Sa vad ce noapte de garda ma asteapta. Enorm de multe reguli de respectat aici. Pisalogeala pâna peste poate. Tac si zâmbesc. Am învatat lectia. Taci Giulia. Pleaca toti în ale lor treburi si apoi faci tu cum sti mai bine. Mai am doua fiice de cunoscut. Cel mai mult îmi place avocata si fii ei. Vineri la opt seara dadeam sa intru în cladire pe când dau nas în nas cu Elena, avocata. O sueta pe terasa, Alex, fiul, tot avocat, venit si el la povesti. 38... fain si destept. O adevarata placere sa conversezi cu ei. Cu frica în cele parti dorsale, alergam eu sa fac si cina si sa fie totul perfect. Alex ma ajuta sa fie totul impecabil, ca sa nu ma prinda pe picior gresit Carmen, cea care m-a angajat si care tine frâiele în mâna. Elena nu ma lasa sa o iau cu señora. Deschisa si extrem de încântata de compania mea. Sunt invitata la ea acasa pe saptamâna asta. Ca cica trebuie sa ma cunoasca sotul ei, care de asemenea le are cu cele ale picturii. Superbi, amândoi...

As putea sa spun ca sunt în elemntul meu. Etajul opt, bulevardul Sarrìa, cladiri cu aceea patina data de trecerea unor bune decenii. Zgomotul strazii, masini care se opresc la semafor, luminile rosii ale stopurilor de pozitie din spatele masinilor. Camdata este liniste în casa. Am sa-mi intru în ritmul unei noi saptamâni dupa un sfârsit de saptamâna fatal. Am vrut eu sa-mi fac de cap si rau mi-a iesit. Rochii noi, cumparate la un pret excelent la Zara, în complexul L`Illa... Cort Ingles. Trei Cort Ingles am pe o raza de un km. Preturi mari si mici. Nu am rezistat ispitei si mi-am luat doua rochii cu acelasi croi. Alb...spre culoarea untului si unul bleu... decolteu în triunghi..în fata si în spate, fermoar auriu la vedere pe spate. faineee!!!
Vroiam eu sa le si inaugurez cu o pereche de sandale abia cumparate la un magazin pe D`Aribau, aproape de Gran Via ... la un modic pret de 39...chilipir în comparatie cu preturile din zona. N-a fost sa fie. Ajunsa târziu în oraselul copiilor, neplacuta surpriza ma astepta. Pusesera zabrele exterioare si nu era chip sa le deschid. Venise de departe sa cineze cu mine un barbat care ma cunoscuse cu doua luni în urma si de atunci nu contenea sa-mi declare iubirea lui pe a noastra limba. Meseriasul chemat a vrut sa ma încarce la factura. 271... ptr un spart de iala si deplasarea...de 75 de km. Vina este a lui Javier pentru ca a sunat la primul numar de telefon vazut pe publicitatea lipita pe usa. Totuna. Erau 10.30  din noapte când a plecat cu doar 110 ce aveam în buzunar. I-am spus ca trebuie sa se multumeasca cu ce am... Scumpa tarasenie. Eu sigur rezolvam fara bani. Dar spaniolul este obisnuit sa sune la specialist. Eu mergeam la seful copilului si-l rugam sa-mi dea mie masina de gaurit si nu ma costa nici un ban. De stiut pe viitor. Acum sa vedem daca poate sa-i scoata de la cei de la asigurari, asta daca are apartamentul asigurare.

 Cam sifonate de cum le-.am scos din geamantan, dar urmeaza sa le calc. Doar nici macar nu le-am pus.
un material exceptional. Moale...fara sa fie sintetic.

Deci... la cina nu am mai mers, seara cu Javier a fost un dezastru, desi este primul barbat care-mi face curte cu atâta asiduitate si culmea ma si cadoriseste. Este sarac, dar si asa vine de fiecare data cu un cadou. Cadou în bucati de sunca afumata. Una din carne de taur, cine stie càt l-o fi costat. Plus ca el a scos din buzunarul lui 50 ptr spartul yalei si nu accepta sa-i dau înapoi. Acum eu cum sa-i spun ca a fost sub asteptari si nu obisnuiesc sa-mi pierd timpul cu barbati buni dar fara ... posibilitati de a ma face sa ma simt eu bine.

Faze dragute. Telfonul. Eu fara ochelari nu vad cine suna. Unul era colombiano care si-a adus aminte de mine în noapte, dupa doua saptamâni de tacere. Nu aveam de ce sa raspund si ce sa ascult. Celalalt apel....
tot asa... fara sa vad cine este. O doamna cauta persoana pentru îngrijire batrâni-. Citise anuntul în Casteldefels. Eu...nu, ca nu sunt disponibila, vocea cunoscuta. Pai cine era? Amalia, care iar ramase fara una dintre fete pe noapte. Râsete noi în noapte... cu Lara si cu Amalia ca nu si-au dat seama ca era numarul meu de telefon. Nici eu nu as fi recunoscut numerele lor.
Deci... îmi scrie în continuare J., în româneste. Te iubesc, pupics, em placi mult, draga mea... ca mai mult nu a reusit sa învete. Patetica iubirea lui spre profunda mea dezamagire. Dormeam eu dar si asa l-am surprins. Toata noaptea m-a privit si mângâiat. Cred ca i se parea ca viseaza. Eu însa abia asteptam sa plece. Vom vedea cum putem sa nu-l ranim prea tare în orgoliu. Sa-ti fie de învatare de minte. Putini barbati sunt cum îi vrei tu Giulia si apoi dupa Carlos oricine ti s-ar parea patetic. Deci... scoate-ti din minte tema sex. Plictisitoare tema.
Singurele chestii faine au venit din partea femeilor. Vecina copiilor, care mi-a facut companie în seara pàna mi-au deschis usa... desi are exact cei 50 ai mei a spus ca nu par nici de 31... Hm.. m-as multumi cu 41. La fel si ecuadoriana care ma schimba ptr sf de saptamàna. Mi-a aratat mâinile lei muncite si aspre la cei 38 de ani iar chipul sincer nu-i este mai tânar decât al meu. Deci... trebuie sa fiu fericita cu ceea ce am. Câteva kilograme în plus, puse pe burtica si solduri, dar în rest zburd pe strazile Barcelonei. Sunt draguta si simpatica. Batrânica ma pupa de zeci de ori pe zi si-mi spune: guapa, frumoaso, ce ochi si ce picioare frumoase ai. Daaaa... dar ce folos. Lucrez de la 7 la 23... nu pot sa ies din casa decât însotita si nu am nici un iubit care sa merite deranjul. Cred ca ar trebui sa ma calugaresc, dar prea sunt frumoase lucruri prin magazine. Am sa devin dependenta de cumparaturi?!

Terminat una, alta la rând

În sfârsit l-am terminat. M-a învatat si niscava trucuri profesorul meu de pictura. Pete mici albe pe lamâi care dau impresia de volum. Liniile verticale care se folosesc numai la suprafete verticale, ondulate la suprafetele plane.nuante diferite acolo unde unesc cele doua suprafete.Nu este usor sa transpui culori în nuante de la alb negru. Acum ma lasa în pace cu desenul asta. Marti încep alta, desi eu as prefera sa ma lase sa plec de la ei cât mai repede. Ma asteapta celalalt job. Nu am cum sa-i grabesc pentru ca au fost persoane decente cu mine. Si nu le-am spus ca am perspective noi. Oricum, candidata de ieri nu parea deloc încàntata de iesirile dementiale ale batrânei doamne. Sper ca nu s-a speriat rau de tot.

Nu te nasti cu talentul

Cam asa ceva am realizat în 6 ore de desen. Astazi am folosit lac fixativ. Creion grafitat, creta speciala, lac fixativ. Peste creta nu poti trece cu creionul grafitat si invers. Si atunci, învataceilor li se permite folosirea lacului fixativ. Motivul. Se realizeaza o suprafata de protectie, abraziva. Si poti folosi creionul pe o suprafat pe care ai trecut creta si invers. De ce?!  Pentru a obtine nuante de gris. Stiati ca sunt atâtea nuante de alb, gris, negru?! Sa vedem daca voi putea pune în practica cele învatate pâna acum. Da... voi pleca în câteva zile. Sunt dezolati sefii mei. Scurta estancia mea aici. Cum se traduce asta în româna? Tentatia banului si a unui contract de munca. Primul de când sunt aici. Asta neluând în calcul cele 6 luni pe care le-am avut cu legea dependentei lui señor. Dar...se mai pune la socoteala si vacanta de o luna platita. Numai sa fie bine la noul loc de munca.
Apartament de magistrat, pian, parchet, camera spatioasa pentru mine, baia mea, apartament luminos, 180 mp, parchet pe jos, doamna în scaun cu rotile, foarte necesitata de ajutor. 92 de ani. 12 ore pe zi fara pauza. Nici o vizita permisa.
Deh... acceptam, ca n-om muri.
Ma doare capul. Stau cu dopuri în urechi si tot aud la maximum televizorul. Stiti ce înseamna volum maxim la TV... de la 12 dimineata la 12 noaptea?! încercati.

Tentatia banului

Da. Exista ispita banului. Stai, cântaresti, analizezi pe toate partile si trebuie sa iei o decizie. De data aceasta am sa iau o hotarâre din care voi elimina tentatia banului. Mai multi bani, mai multa responsabilitate. Mai putina libertate. Mai multi bani, contract de munca, 1030 de euro pe luna, o singura persoana, 5 frati, probabil care mai de care mai pisalogi. O zi si jumatate liber pe saptamàna, de ridicat o batrâna senila si artagoasa, doua plati de 600 de euro pe an si concediu platit, plus.... seguridad social, ceea ce înseamna ani la pensie.
Aici, 700, doua dupa amieze libere pe saptamâna, batrâna doarme ca un bebelus pâna la 10 dimineata, posibilitatea de a iesi cànd am chef si unde am chef, dar în limita bunului simt, clase de pictura, gratis. Hm... dementia senil si aici, dar suportabila. Plânge câte o lecuta dar se poate suporta. Nu am contract, nu am vacante, nu atâtia bani. Dar... nu trebuie sa o ridic. Si spatele meu spune ca nu ar mai rezista la efort. Ma doare si asa zilnic. Am de ales între bani câstigati cu mai mult efort sau sa stau cumintica în banca mea si sa ma dedic studiului desenului. Nu am mai fost saptamàna asta la clase. Martea, ocupata cu June, astazi cu tentatia banului. Faina tipa, Carmen, dar si foarte exigenta. Aici nu ma f.... nimeni la cap, acolo nu as avea o clipa libera în toata ziua si toata ziua as fi chestionata de persoane super obsesionate cu sanatatea batrânei. Aici, un singur fiu, o nora cu care poate ma vad câteva minute pe saptamâna. Cred ca este timpul sa traiesc pentru arta. Banii nu mi-au adus satisfactie pâna acum. O casa, aproape terminata, unde nu am avut nici o tragere de inima sa ma duc în zilele în care am stat în somaj neplatit. O nunta platita, la care nu voi putea merge. Dar era de datoria mea sa o fac. Nu am bani în buzunar, nu am o pereche, dar parca totusi nu sunt trista. Cu June m-am certat ieri si m-am împacat astazi. El a insistat la telefon. Nu l-am cautat eu. As putea foarte usor sa-mi gasesc pe cineva dar ce ar avea un barbat sa-mi ofere si ce ar trebui sa-i suport?! Mâine, sper ca mâine, am sa-mi daruiesc ore de desen. Acum stiu doar ca ma doare spatele si tare bine mi-ar veni un masaj specializat. Câteva cuvinte schimbate cu TINE mi-ar veni bine din când în când.

Duminica numai buna de reflexionat

Nimeni nu te plateste doar pentru ca sa faci companie. Trebuie sa ma eschivez zilnic din fata acceselor de plâns. Este ca si când m-as pregati pentru a fi bunica. Cred ca va fi floare la ureche sa distrag atentia unui copil fata de ce trebuie sa faci cu o persoana de vàrsta a treia. Ajungem cu un bagaj de frustrari la sfârsitul lungului drum ce se cheama viata. Dedicatie si sacrificiu este pentru mai toti trecerea prin viata. Prea putin pentru noi însine si prea mult pentru ceilalti. Unii nu suporta ca ajung sa fie o povara sau se simt neglijati. Mi-a fost dat sa vad ce se întâmpla cu batrànii în toti acesti ani. Si nu poti sa nu dai dreptate si unora si altora. Fii vor sa-si traiasca viata, batrànii vor atentie si caldura. Ajung sa-si faca rau, refuzând sa manànce sau se spele, doar , doar vor avea parte de mai multa atentie si mila. Am facut astazi imprudenta sa-i spun batrànicei ca este patetica cu plànsul zilnic. Ca ar trebui sa fie fericita daca fiul ei este fericit alaturi de sotia lui. Au început reprosurile si toata frustrarea s-a revarsat. Avea în mine un auditoriu si trebuia sa libereze toata rautatea. Mi-a parut rau ca mi-am deschis gura. M-am gândit la bietii mei parinti pe care nu i-am sunat de o luna întreaga. M-am protejat pe mine de tristetea pe care mi-o da fiecare conversatie cu ei. Aceleasi lamentari m-ar astepta. De aceleasi lamentari  au parte toti fii din partea pisalogilor de batràni. Si doamne càt de urâti mi-au fost întotdeauna batrànii cu vesnicele lor lacrimi si reprosuri. De ce fugi nu scapi. Si seamana biata de ea ca o picatura de apa cu soacra mea. La chip, la corp, la vorba si... la lacrimi si reprosuri. Asta ca sa ma turmenteze si la 2500 Km distanta.
Mi-am pus castile si ascult la întâmplare muzica. Sunt singura si poate chiar nu simt nici umbra de tristete. Convietuirea este obositoare. Asteptam prea mult de la ceilalti. În ultima luna am stat pe unde am apucat. Am dormit câte o noapte la prieteni si restul în casa fiului meu. Nicaieri nu mi-am gasit locul. Pentru prima data dupa 7 ani de pribegie prin lume am simtit ca nu am un camin al meu. Si am simtit lipsa unui camin, a unui umar de barbat pe care sa ma pot odihni. Copiii au facut ce le-a stat în putinta sa ma simt bine. Nu mi-au lipsit nici bani nici atentia lor. Prietenele au facut la fel. Amalia m-a primit cu drag la ea si eu am fost cea care am plecat doar dupa o zi. Aveam acea stare de neliniste care nu ma lasa sa stau locului. Eram înca ravasita de evenimentele care au dus la plecarea mea pe nepusa masa din casa unde am muncit timp de 5 ani si jumatate. Nu mi-am gasit locul nici pe plaja, nici în casa fiului meu. ma sufoca senzatia de inactivitate neremunerata. Nu sunt materialista. Nu m-am ales cu bani pusi deoparte dupa atâtia ani de servit. Stiam ca am acasa o parte dintr-o casa în care am investit prea mult si prea multi ani din viata mea. Dar nu ma atragea nimic spre acea casa. Înca mai simteam firele care ma legau fata de pasiunea traita alaturi de columbian. A trecut o luna. Lui îi datorez în mare parte decizia de a pleca de dincolo. Ceea ce s-a întâmpalt dupa aceea a fost doar picatura care a umplut paharul deja si asa prea plin. Psihic nu as mai fi rezistat mult la nebunia care ma înconjura. Problemele junelui doar mai puneau ceva în talerul balantei care statea sa se rastoarne. Echilibrul meu si asa fragil s-a rupt într-o dimineata. Si nu m-am uitat înapoi si am plecat. M-au dezamagit prieteni, cunoscuti, sefi. Nu simt astazi nici macar o urma de amaraciune. Stiu ca toate se întâmpla pentru ca noi sa crestem. Nimic nu se întâmpla degeaba. Sansa mi-a surâs din nou. Mi-a luat ceva si mi-a dat ceva poate mai de pret. Mi-a luat nelinistita dorinta si mi-a dat posibilitatea de a ma regasi într-un studiou de pictura, în fata unui sevalet. Muzica relaxanta, câteva vorbe schimbate când si când între cei care frecventeaza de mai mult timp acea academie de pictura. Fiecare ca nivelul lui de pricepere. Unii picteaza, altii deseneaza.Profesorul trece din când în când pe la fiecare si îndruma cu mult tact. Se simte ca este un didact. Îti sugereaza si-ti explica într-un limbaj sofisticat ce trebuie sa vezi si înca nu reusesti sa vizualizezi. Mai mult am sters. Asta pentru ca nu gândesc înainte de a trage o linie. El spune ca trebuie putine linii dar bine puse. Eu fiind o nelinistita vreau ca de obicei rezultate imediate, cu care sa-mi mângâi egoul de isteata si talentata. Nu mi-am petrecut mai mult de o ora în fata nici unui desen sau acuarele ce am realizat pâna acum. Uita ca acum am 4 ore în fata unei coli imense si abia ce mi se contureaza pe coala imensa formele.

O noua sansa mi-a dat viata ca sa pot fugi din fata monotoniei de zi cu zi. Si am de gând sa profit din plin. Înca nu mi-am facut timp sa-mi instalez si aici în casa un sevalet, dar am cumparat coala de desen si cele necesare. E ca am dureri în spate. Statul în fata unui sevalet presupune si un anume efort. Uit uneori sa-mi tin spatele drept si ma încovoi. Si apoi fac câti kilometri pot în toate directiile.

Un nou început

Povestea ultimei luni este lunga si prea încarcata de frustrare si ranchiuna. Trebuia o schimbare în viata mea si poate ca toate s-au întâmplat pentru ca trebuia sa se întâmple. As putea sa spun ca numai momemtul prezent conteaza dar nu pot sa o fac. Sona fatta a pezzi. Caut bucati din puzzle ce-mi poarta culorile. Poate într-o zi voi reusi sa recompun un întreg si voi fi mirata ca nu seamana cu cel stiut. Viata mi-a mai dat o lectie dura si acum conteaza doar daca am tras ceva învataminte care sa ma ajute pe viitor. Deocamdata multumesc ceasului bun. Prietenii nu sunt prieteni decât la bine. Unii, carora le-ai cam întors spatele se dovedesc mai dornici sa te ajute decât altii carora le-ai sters dosul ani de zile. Învat sa nu simt nimic. Sa nu ma daruiesc si sa nu cer nimic de la viata. M-am simtit pierduta pret de câteva zile. Sansa mi-a surâs din nou si dupa abia câteva zile aveam speranta unui nou loc de munca, în conditii mult mai bune în buricul Barcelonei. Mai putini bani dar si foarte multe alte avantaje. Doua dupa mese libere pe saptâmâna plus cât am eu nevoie ca sa-mi satur setea de nou. Ore de desen si pictura gratis, nu în zilele mele libere, sub îndrumarea unui adevarat profesor.

Rezultatele celor doua cu doua ore petrecute în studio. Fiecare minut este un câstig imens pentru mine. Unele vise ti se împlinesc iara altele care nu le-ai visat dar ti s-au întâmplat sunt pe cale sa se disipe. Amor de lejos es amor de tontos. Te doare pe zi ce trece mai putin ca ai pierdut ceva ce parea a fi iubire. O iluzie a ceea ce ar fi putut sa fie si niciodata nu a ajuns sa fie. Din prea multa superficialitate. Înca nu s-a terminat. Mai avem nevoie sa ne auzim, sa ne vedem, sa ne simtim, Un timp. Mai apoi se va raci aceasta falsa relatie si vom merge fiecare pe drumurile noastre. Îmi ramâne memoria carnii, a simturilor, sunete si refrene care înca mai aduc câteva lacrimi în coltul ochilor. Totul este trecator în viata. Acum am din nou sansa, nepretuita de a ma reinventa. Si nu am sa las sa treaca pe lânga mine aceasta oportunitate.

Acuarele printre bolboroselile lui señor

Si astazi avem zi de priviri pierdute în tenebrele întunecatei minti a lui señor. Vorbeste pentru sine sau încearca din când în când sa-mi spuna ceva. Îmi cere lucruri imposibile. Sa-l duc acasa, sa-l îmbrac ca sa plecam. Mintea lui amesteca evenimente din trecut cu putinul zilei prezente. Îl hranesc si uneori îmi raspunde la comenzi. Deschide gura, mesteca, înghite. Avem si zile mai bune. Zile în care ne recunoaste sau chiar poate purta conversatii. Zile în care recunosc persoana amabila care a fost. Alte multe zile în care ne certam la cutite. Starea lui de spirit ma influenteaza si pe mine. Cu groaza ma trezesc. Stiu ca nu ma asteapta multe clipe placute. Nervi, mult efort fizic, rabdarea care mi-e în pioneze. Nu este usor sa nu raspunzi la insulte sau cereri imposibile de împlinit. Nu poti raspunde cu ¨da¨ la întrebarile lui. Nu poti sa nu-i raspunzi. Se lupta cu bàrile protectoare cu care-l imobilizam în pat sau pe canapeaua unde-si petrece veacul. Daca-l privesc se plânge de dureri. Zilele trecute, în delirul lui, îi spusese sefei ca-l lovesc. Saracul de el. Bineînteles ca eu am fost foarte ranita în adâncul sufletului. Sunt de multe ori nesimtita si-i raspund în doi peri. La înjuraturi sau la nepoliteti. Apoi încerc sa ma calmez si sa-mi spun ca nu ma pot pune cu mintea lui aflata în ghearele dementei senile. Doare sa vezi cum ne degradam ca persoane.

Ni se întâmpla si ca persoane aflate înca în floarea vârstei. De câte ori m-a ranit JUne. Nu-i aduc aminte pentru ca oricum nu recunoaste si nici scuze nu-si cere. Nu cu cuvinte cel putin. Apreciez doar ca s-a schimbat mult. Este foarte dulce si pasional cu mine. Nu am cuvinte sa descriu dulceata buzelor sale. Numai i se pare bolnavicioasa pasiunea si dorinta mea de a face amor zilnic. Stie ca niciodata nu ma pot satura de el. Chiar daca sunt epuizata fizic si emotional Poate din cauza dopaminei generate în creierul meu. Un îndragostit produce un nivel de 7000 de ori mai mare decât o persoana obisnuita. Amorul fizic este doar împlinirea iubirii. Mi se daruieste neconditionat acum. Nu are nevoie de stimuli exteriori. Îmi cere sa nu-l însel cât timp vom mai fi împreuna. Stim ca timpul nostru este pe sfârsite. Poate de asta mi se daruieste atât de repede. Gesturile sunt tandre, paisonale. Cuvintele lui atât de magulitoare pentru mine, batrânica grasuta:
- Giulita mia, niciodata nu am avut parte de amor atât de intens. Sunt atât de viril cum nu am fost cu nici o femeie din viata mea. Si nu ma pot opri. TU esti viagra mea. Poate unul la un milion întâlneste perechea perfecta.

Stiu ca asa este. Nu se datoreaza faptului ca el este foarte bine dotat de la natura. Este reactia fireasca la iubirea pe care i-o transmit atingerile mele. Cuvintele mele în pat, privirea care-l îmbata si trezeste în el pasiunea irationala. Stie ca ma raneste fizic, stie ca este un animal de prada în pat care nu poate fi oprit. Buzele lui ma rasfata. Sfârcurile ma dor doar când ma gândesc la el. Carnea toata mi se înfioara doar amintindu-mi privirea lui rascolitoare. Ma cuibaresc în bratele lui si-l privesc minute în sir dupa ce m-a avut. Este frumos pentru ca ochii mei vad în el perfectiunea. Prea frumos pentru a fi adevarat. Prea frumoasa sunt eu când ma vad oglindita în caldura din ochii lui. Sarutari pe frunte, pe ceafa, în crestetul capului. Sarutari pe vârfurile degetelor. Gelozii care-mi fac placere:
- Mirosi a sarutarile altui barbat. Cine te-a adulmecat pe gât, Giulita?
L-am plesnit peste umar:
- Poate numai gelul de par poate mirosi asa. Doar zi si noapte ma supraveghezi.

Abia ce plecase vineri seara pe la zece ca la doua noaptea ma trezeste cu sarutari. Fusese în stare sa vina cu pretextul ca avea nevoie sa ma sarute. Stiam ca vroia sa se convinga ca sunt singura în pat. Mi-e draga nebuna lui gelozie. Toata laudarosenia ca El niciodata nu a fost gelos. hahaha:
- Nu uita ca te privesc de acasa, Giulita. Nu ma ráni.
- Asa deci. Dar toate infantilele tale bravade când ma incitai cu remarci de genul:- Faina tipa, avea corp frumos... sau când nu încetai sa-mi vorbesti de altele care au trecut prin patul tau?! Doare, nu-i asa?! Am pierdut atâta energie în puerile reprosuri. Când doar de iubire era nevoie. Dar de câte ori ma iluzionam ca am ajuns la inima ta, ma îndepartai cu superficialitatea ta. Nici astazi nu esti mai breaz, doar ca ai început sa iubesti desi nu mi-o spui. Da... îmi spui Giulita de mi amor, asa ca si când ti-ar fi scapat pe nevrute. Dar niciodata nu-mi spui: Te iubesc!

Cer prea mult. Buzele lui care ma saruta zilnic minute în sir, mi-o spun. Mângâierile lui atât de tandre , mi-o spun. Copilareasca lui purtare în pat, mi-o spune. Se strecoara pe sub cearceafuri si-si scoate capul jucaus ca sa ma faca sa râd. Si râdem. Uneori ar vrea sa-l ascult. Se lanseaza în explicatii. Eu din vârful patului ma prefac atenta pâna când numai pot si izbucnesc în râs:-
- Doamne, câta rabdare trebuie sa aiba o femeie cu tine. Te ascult si ma prefac ca te înteleg desi gândul mi-e numai la mierea buzelor tale. Taci si treci în pat.

Lumina strabate numai prin cei putini centimetri lasati ridicati de la jaluzele. Suntem numai noi doi si nebuna noastra pasiune. Urlu de dureri si nebanuite placeri. Zilnic noi si noi fiori inunda corpul meu. El se descopera mai viril si instincte animalice iau locul tandrelor mângâieri, pentru ca mai apoi sa redevina din nou copil în bratele mele. Nu exista limite si nici orgasmele numai sunt acceptabile. Îmi spune ca sunt cea mai ciudata persoana pe care a întâlnit-o. Ma excita palmele si picioarele lui reci, ma înfioara membrul lui în nonerectie, atâtnând între picioare. Îl rog sa nu aiba erectie, sa nu ma patrunda...si pe el asta-l înebuneste:
- Toate femeile vor un membru enorm, sa fie rupte si penetrate fara oprire. TU... vrei sa ma simti, sa ma adulmeci. Vrei sa te sarut fara sa am erectie. Cum pot atinge sfârcurile tale fara sa ma pierd?
Iubeste-ma cu alte simturi. Nu lasa masculul din tine sa se trezeasca asa de repede. Uita de genitalele tale si ale mele si lasa doar pielea sa se bucure de atingerea celuilalt.
Da, uneori reuseste sa se stapâneasca pret de doua minute. Atunci ma excita cu claia de par pe care mi-o trece peste corp. Cu buze care abia ce ma ating, cu degete care se plimba alene peste tot. Da... hai sa lasam visareala. Simt fluturi în stomac. Iubi abia daca va veni pe seara sa ma vada. Ieri mi-a facut o vizita inopinata pe la orele 16. Pe jos a venit. Si nu a plecat pâna nu si-a luat portia. Am sperat ca-mi mai face o vizita pe noapte. Dar nu a fost sa fie. Asa ca m-a îndopat eu cu 3 farfurii de supa de salata verde cu câte o pulpa de pui în fiecare.
... De citit psihologie... nici vorba. Nu sunt în stare sa asimilez si nici sa trag concluzii. Mi-am pierdut câteva zile citind si ajunsesem sa ma autocompatimesc.

târziu în noapte

Nu m-as fi deranjat sa-mi urc laptopul în pat dar trebuie sa ìmpartasesc jurnalului meu aceasta imensa fericire. Coborîsem în bucatarie. Doar în camasuta dantelata, un pic de mov, fara sosete pe gresia atât de rece. Nici casa nu te îmbie, mai ales când iesi din camera ta încalzita si de caldura a doua corpuri care tocmai au terminat sa-si daruiasca placerea carnii. Ma sarutase la usa si-mi aranja parul ravasit dupa urechi privindu-ma cum numai un barbat care iubeste poate sa o faca. M-a tras dupa el în fata oglinzii din baie:
- Uita-te cât de frumoasa esti. Radiezi cum nu am mai vazut nici o femeie radiind.
- Sti ca numai datorita îmbratisarilor tale sunt atât de frumoasa. Stiu ca stralucesc si simt ca-mi vine sa zburd prin casa desi sunt vlaguita dupa tine, dupa ziua de astazi, dupa noaptea trecuta, dupa atâtea zile de oboseala.
- Giulita, tu-mi iei tineretea. Am sa ajung un batrànel de 100 de ani si tu ai sa topai ca o tinerica pe lânga mine, cerându-mi mai mult si mai mult sex.

Juca pe batrànelul cu vocea pitigaita, îndoit de spate dar cu ochii atât de jucausi si expresivi. Am închis dupa el si am fugit la etaj. Mi-am aprins o tigara, mi-am pus pijamaua de copilasa mostenita de la fata sefei si am urmarit cum se apropia încet, încet dinspre intrarea la garajele noastre. Lasase geamul dinspre mine jos si-mi cânta pe muzica celor de La Ley:
- Me encontré en un balcón
con un ángel celestial
que me devolvió mi cabeza
me explicó como encontrarla
cuando se desprende el alma
conectandola a mi corazón.
Se culcase de tot pe scaunul copilotului. Vocea lui acoperea muzica din masina care se misca abia perceptibil spre curba dinspre oras. Se încadra pe directia de mers si claxona lung si repetat în noapte. Un ultim salut, o îmbratisare sonora si fluturat din mâini. Pleca ca-n fiecare noapte, pentru ca sa revina a doua zi cu aceiasi ochi de neastâmparat amant pus pe sotii. Daca ar fi dupa el doar cu prostioare m-as alege pentru ca lenea este mare. Cum spune el :
- Sti ca iar ne apuca noaptea si ma asteapta acasa.
Sincer nu-mi pasa. Îl seduc si am parte de ambele mele portii de sex pe zi.

-Nu-mi veni cu povesti puerile ca esti obosit si stresat. Ma folosesc de laudarosenia ta. Te dadeai grozav ca tu esti înca mai viril când esti rupt de oboseala. Asa ca taci si lasa-te sedus.

Se lasa-n voia mea si ajunge sa ma rasfete cum vreau eu. Atàta pasiune are în el acest columbian ca nu are cum sa-mi reziste. Senzualele lui buze si-au gasit perechea în ale mele flamândele buze:
- Giulita mia. Cine nu stie sa sarute nici nu stie nimic din arta amorului. Atât de moi si de flâmânde buzele si limba lui. Ma linge cu toata limba pe buze si trece peste ele facând cercuri peste ale mele. Nu are sarutul lui nimic din sarutul francez. Adica nu mult. Buzele mele apuca usor un colt din buzele lui. încerc sa musc partea cu acel smoc de par de sub buza. Atât de senzual lasate acolo tocmai pentru a-i da unicitate. Când venise astazi dupa mine în oras, proaspat barbierit, cu tenul stralucind de odihna si tinerete as fi vrut sa-i sorb mierea buzelor, sa ma umplu de mirosul lui îmbatator. Ma cuibarisem în scaun si abia asteptam sa ajungem în casa sa-l cuceresc. Îi era foame si numai cu prostioare erotice ma incita în timp ce rontaiam feliute subtiri de cas, cârnati românesti picanti, castraveti murati. As fi lasat acolo aperitivul dar stiam ca tare foame trebuie sa-i fie daca-mi cere mâncare. Abia daca manânca ceva în comparatie cu mine. De asta este asa de fragil. Se pare ca putinul îi ajunge. Bine ca nu si în pat.

Ma culc obosita si iritata ìn cele parti si totusi abia astept sa vina sa o luam de la capat. Îmi trece într-o ora toata durerea, febra musculara, sfârseala din corp. Adica nu chiar dar ce conteaza. Asteptând la medic astazi aveam frisoane de epuizare dar abia ce l-am vazut am si uitat de ele. Si nu este putin la ce ma supune zilnic. Ajung sa-l rog eu sa ma menajeze?! Ca ce-i mult e mult?! Râde si nu-i pasa. Continua în ritmul lui de nestavilit. Si apoi chiar nici nu simti oboseala în timp ce faci amor. Dupa, este alta poveste. Doarme poate câteva minute, sau nu... si-mi cânta la chitara. Sprijinit de perini, gol, acoperit pâna la brâu îmi cânta acum câteva seri.De la chitara clasica trecea la rock, mai apoi îmi compunea mie pe ritmuri de flamenco....
Si ochii lui îmi spuneau ceea ce cuvintele nu puteau sa cuprinda. Si-i sarutam mâinile si-mi saruta suvitele rebele. Sa ne purtam unul cu celalalt ca si cum fiecare zi ar fi ultima pe care o petrecem împreuna. Ne-am daruit atâtea clipe de fericire unul altuia câte nu i-au fost harazite unui cuplu normal într-o viata întreaga.

S-a nascut sa iubeasca si sa domine ca un mascul adevarat. Daca mi-ar fi fost barbat o clipa de liniste nu as fi avut când ar fi fost plecat. Dar asta pentru ca eu îl cunosc cu adevarat. Cele mai ascunse secrete ale existentei sale mi le-a dezvaluit si chiar daca nu-mi plac, le accept. Poate asta înseamna sa iubesti cu adevarat.

Despues de ti no hay nada

M-am racit astazi pe când stam la prânz cu señor prin curte. Iesisem doar cu un pulovaras care-mi vine larg. Abia ce ne ridicasem dintre plapumioare. Transpirasem cu June. Ne iubiseram cu foc si cu atâta pasiune. Astazi al meu a fost. Asa cum îmi place mie. Se daruise iubirii si nu machismului sau feroce. Se pierduse în bratele mele si eu am fost cea care l-a posedat nebuneste. Uitase ce foc neostoit am în mine. Doamne ce fata de copil frumos are când se abandoneaza. Îmi cerea:
- Follame, Giulita. Follame!!! Iubeste-ma!
Cum se poate ajunge la atâtea orgasme?! Atâtea îmbratisari si atât de muscate si nesatule buze. Nu are June erectie puternica când ajunge în pat cu mine. Si astazi îmi cerea sa-l motivez:
- Unduieste-te Giulita. Danseaza-mi! Arata-mi chiloteii! Motiveaza-ma!
- Nu am putere iubitule. Sunt epuizata psihic. Ai vazut ce grele au fost aceste doua zile cu señor. Nu vreau sa ai erectie putenica. Lasa-ma sa te simt moale si dulce între picioarele mele. Vreau doar sarutari. Uita de membrul tau si lasa-ma doar sa-ti adulmec pielea si sa ma bucur de sarutarile tale atât de dulci. Daruieste-mi un lung preludiu. Doar sfioase si dulci atingeri.

Am închis ochii de placere pe când îmi atingea atât de suav sfârcurile. Ma arcuiam sub atingerea parului lui pe umeri, între sâni, pe burta. Unghiile mele se înfigeau adânc în spatele lui. Ma atingea abia perceptibil cu membrul lui atât de moale si totusi atât de tandru. Ma inundam deja de calde suvoaie. Pelvisul meu se freca frenetic de al lui. Atunci prinsese viata si acea dulce parte a lui. Îsi cauta loc în mine. Visam si ne unduiam. Mai adânc si mai adânc în mine. Unul în fata celuilalt sub plapumioara moale, pierduti între cearceafuri. Frenetice miscarile mele. Urcasem doar cu parte a corpului pe el. Privirea lui pierduta, respiratia mea sacadata. Miscari atât de spasmodice, atât de voluptoase. Ma implora sa-l domin si nu trebuia sa o faca. Era clipa mea , nici nu putea sa ma opreasca. Nu ar fi avut forta necesara sa ma stavileasca. Nu tin minte când am fost eu ultima data atât de pornita. Nu ajung niciodata chiar. De fiecare data simte el nevoie sa domine si sa conduca jocul erotic. Astazi nu mi-a facut fata. Nu tin minte când am avut ultimul orgasm de acest tip. M-a epuizat si mi-au trebuit câteva minute sa ma relaxez pe partea mea de pat. Departe de el. Càteva minute doar. Mai apoi si-a adus aminte care sunt rolurile în pat. Ca doar el este macho-ul dominant. Si mi-a demonstrat. Tot culcati pe laterala. Ma penetra atât de salbatic încât fara sa vreau am tipat de câteva ori. Nu stiu unde ma lovea dar rau de tot durea. Tipetele mele mai rau îl întarâtau si cauta cu aviditate acelasi loc sa loveasca cu sete. Gemetele mele aveau parca ecou în linistea camerei mele. Transpiram amândoi si ajunsese sa ma penetreze pe uscat. Fluidele mele se epuizasera pe moment. Totul devenise lipicios si simteam cum ramânea pielea membrului sau lipit de labiile interioare ale vaginului meu. Si ma ardea din nou si nu-mi pasa de usturimea provocata. Nu exista durere si disconfort în clipele pasiunii. Degetele lui atingeau cu frenezie clitorisul meu, membrul lui atât de puternic vascularizat alte si alte lovituri aplicau peretilor vaginului meu. dintr-o parte, dintr-alta... pâna în pronfunzimi.



Simteam ca în sfârsit se va termina. Îi iesisem în întimpinare cu propriile mele orgasme care-mi blocheaza muschii vaginului parca într-o înclestare. Gemea de placere el, la fel si eu. Totala epuizare. Binemeritata odihna. Degetele lui care se plimbau prin parul meu ciufulit. Ochii care ne straluceau de suprema placere în întunericul camerei cu jaluzele lasate jos. Ma ridicasem cu greu pentru a ajunge la toaleta. Priveam chipului angelic pierdut printre plapume. Pielea atât de alba, nasul atât de mic, buza dreapta lasata atât de voluptos în partea dreapta. Acel colt de buza ma înnebuneste pe mine când vorbeste. Si atât de departe de tipicele trasuturi latine este chipul lui. Par castaniu, piele mai alba chiar decât a mea, aproape neatinsa de razele soarelui pe timp de vara, cele doua smocuri de par distribuite pe verticala pe sub buze, perciunii lungi si parul ondulat. Nu are nimic de columbian în el. Umeri îngusti, brate scurte, palme mici, picioare mici, solduri exagerat de strâmte si ... un membru cât pentru doi barbati. Ce ironie a sortii. Fund obraznic, de invidiat. L-am îmbratisat dintr-o privire si am dat sa ma îmbrac. Trebuia sa arunc o privire la delirantul meu señor. Toate bune. El dormea pe când m-am cuibarit din nou lânga el. Lasasem pe mine sutienul si chiloteii nou descoperiti. Am renuntat la tanga în favoarea culotilor. înalti, decoltati în partea din spate si înaltuti si bogat decorati cu dantela pe partea din fata.Ne plac mai mult. Aproape dormind îmi ceruse sa-i trec unghiile peste spate. Urcau si coborau unghiile mele lungi peste spatele lui, coborau pe umar spre piept si pe brate. Se înfigeau în carnea lui, ca si când ar fi vrut sa smulga o parte pentru mine. Pe sub brat ajungea palma mea sa mângâie pectoralul sau si degetele se pierdeau în parul pe care si-l lasase crescând. Se obisnuise ca-mi place pieptul paros, ca nu se poate spune paros, dar macar nu este ras. Abia aici am cunoscut barbatii barbieriti pe tot corpul. Si eu sunt, o dungulita doar deasupra . Nici nu m-as mai putea închipui cu paduricea pubiana. Nici nu-mi mai pot imagina un pelvis masculin paros. June are doar un dreptunghiulet de un centimetru înaltime si cam trei pe latime. Este obsesiv de curat si maniac în ale igienei. Deci ma bucuram eu trecând vârful unghiilor printre firele de par de pe piept, special lasate sa creasca pentru mine, ca semn al masculinitatii. Aveam eu imperioasa nevoie sa vad un piept de barbat si nu unul de maricon. Ca asa este pe aici. Unde este un corp de barbat frumos, apare în urma lui altul.... si atunci îti dai seama ca sunt gay.
Mângâiam si mi se înclestau unghiile în pieptul lui. Ma lipisem de el si-i simteam respiratia relaxata. Adormise. Ma luase si pe mine cu somn. As fi adormit pe când l-am simtit din nou întors catre mine. Degetele lui îndepartau sutienul pentru a lasa sfârcurile libere. Buzele lui iar le atingeau suav, rotund, ìnfruptându-se si iar îmi cobora chiloteii. Cu ochii închisi m-am abandonat din nou în bratele lui. Cum nu, ca doar setea mea de el niciodata nu este ostoita. Si iar si iar... intra si iesea din mine, jucaus, tandru. Ma saruta pe gât, pe sâni , pe umeri, pe coapse. Degetele noastre înclestate. Ma poseda cu atâta pasiune copilareasca. Giulita de mi amor. încercam sa-i musc urechea cu cercelul. Degetele de la mâna stânga se plimbau printre cârliontii lui, bogati pe ceafa. Se înfiora, ma înfioram de placere si mi se încordau muschii coapselor de atât de animalica si voluptoasa placere. Prea multa placere, prea frenetice miscarile lui. Trebuia domolit un pic:
-Lasa-ma sa ma întorc cu spatele la tine. Este atât de domestic amorul lipita asa de tine. Mi-ar placea sa ma trezesc în noapte cu tine cautându-ma si penetrându-ma fara sa ma trezesti. Cum ai facut-o cu mine când luasem pastile de dormit. Atâta doar ca atunci ai fost deasupra mea si s-ar putea spune ca m-ai violat, ca doar eu nu stiam de mine. Doar corpul meu te recunoscuse si reactionase instinctiv.
Atât de dulce îmi saruta umarul drept pe care-mi tatuasem fluturele. Buzele lui moi îmi umezeau pielea, membrul lui îsi facea loc în mine. În ritm de lovituri de ciocan. Ma provoca . Îi raspundeam... îmi mângâia soldul, trecându-si mâna peste mine cauta clitorisul. Tremuram, ma unduiam... întorcându-ma în pat în unghi drept si am continuat într-un ritm epuizant, profund carnal. Iar mi-a gasit pozitia din care îmi putea stoarce gemete de durere si iar se pornise ca un taur de nestapânit. Buzele noastre se cautau chiar din aceasta contorsionata pozitie si se muscau cu aviditate. îsi înfipsese degetele în parul meu si ma tragea catre el. Gemeam si ma penetra mai voluptos. Fluidele curgeau pe cearceaf pe sub mine, spasmodic se termina si el, ca un leu ragind în jungla:
- Giulita, vrei tot laptele meu în tine?! Te voi umple.
Asa a si fost. Triumfal sfârsit, coplesitor. Abia am putut sa ne separam din împreunare. Simteam durerea în tot corpul. Acea covârsitoare senzatie de sfârseala fizica si emotionala. Aproape instantaneu am alunecat în bratele somnului. Càteva minute în care aproape ca nu respiram. De frica sa nu ne trezim la realitatea atât de diferita de ceea ce as dori eu. S-a ridicat dupa abia câteva minute. S-a uitat la ceas:
- Sunt doua jumatate. Trebuie sa merg acasa. Ieri am avut multe discutii în casa.
El la dus, eu la ridicat jaluzele. Patul de aranjat. Visul s-a terminat. Mi-am aprins o tigara, privind în departare marea ademenitoare. Afara cald, soare, cer senin. Închisesem ochii si parca eram din nou pe stâncile de cu doua zile în urma. Dupa minute în sir de stat cu capul în bratele lui, când mi-a cântat în urechi cântece de amor... ne plimbasem pâna la capatul cel mai îndepartat al digului. Am coborât pe rocile uriase si m-a tras catre el. Eram departe de orasel, nimeni la acea ora în port, doar în departare niste îmbarcatiuni iesite la pescuit:
- Facem amor, Giulita?! Ai pofta?!
- Iubitule, ce întrebare stupida. Te-as refuza eu vreodata?!
Cautase un loc unde sa se poata pune între picioarele mele. Îmi puteam sprijini picioarele de alte roci aflate la înaltimea sezutului meu. Îmi desfacuse cureaua jeansilor. I-a coborât de pe un picior, pantoful pus la adapost si a lui am fost. Unde, cum si când vrea. Si nu exista nimic ce nu as experimenta cu el. Locuri, pozitii, senzatii. Da... nu as accepta amor în trei sau cum este la moda... în grup. Nu ne-am mai putea privi în ochi. Eu as muri de gelozie ca alta se afla în bratele lui si stiu ca nici el nu ar putea accepta sa ma stie a altuia. Doar certati fiind... si aproape mi-a spart usa si geamul casei sâmbata trecuta. Am circumstante atenuante. Eram sub efectul sedativelor si atunci nu raspund de mine. Experienta a fost un avertisment pentru el. Se poarta ca un înger cu mine. Stie ca nu vrea si nu poate sa ma piarda. Acum stie cum ma simt eu când el se întoarce la nevasta acasa. Stie cum e sa te roada gelozia si furia ca altul este lânga persoana iubita. Stie ca singurul meu gând când pleaca de la mine este sa nu poata sa aiba ochi pentru printesa din casa. Este inevitabil sa nu faca amor cu ea. El spune ca o data pe luna, eu nu-l cred. Dar chiar daca ar fi mai des... noi ne iubim o data sau de doua ori pe zi .Si.... nu cred ca mai poate face mare brânza în casa. Mai ales ca aia este cu puritanismul si atât de monotonul amor domestic. Nu-l doreste si nici nu are chef de el. Doar nu geaba dorm cu plapumi separate. Mi-a spus de atâtea ori ca nu poate avea erectie cu soata. desi este frumoasa si cu 15 ani mai tânara ca mine. Vesnic smiorcaita si bolnavicioasa. Stiu ca ma iubeste dar se ìnapatâneaza sa mi-o spuna asa, direct. Îmi cânta... îmi demonstreaza. Ieri , el în bucatarie, credea ca nu-l aud din camera:
- Daca în vis as putea zbura, as veni pâna la tine si ti-as spune ceea ce niciodata nu am putut rosti...
Fost rocker pletos, sute de cântece de dragoste mi-a susurat în urechi. Dupa multe partide de amor , gol sau îmbracat fiind, se preface ca-mi cânta la chitara electrica. Da... de saptamâni întregi vreau sa aduc din nou chitara de la sefa din casa. Sa ma alinte dragutul de el cu fine acorduri....

Dupa abia doua ore a revenit la mine. Urmau sa plece cu sefa sa cumpere o alta aparatoare si pentru sofaua din living. Cum señor are zile de delir este în vesnica miscare si în nebunia lui vrea sa se ridice si sa plece: la munca, la fosta casa sau pe unde îl poarta delirul. Asa ca-l culeg de pe jos, de sub paturi , ranit si julit peste tot. Asa ca mi-a montat June aparatoarea la patul din camera dar mai aveam nevoie de unul si pentru sofa. S-au dus împreuna si au adus un model potrivit. În sfârsit, señor mi-a adormit astazi pe la 16:30. Asta dupa ce gura o secunda nu i-a tacut în ultimele doua zile. Momente de luciditate amestecate cu halucinatii si cu obsesiile trecutului. Sunt unu din noapte. Eu cu laptopul în fata, señor sforâind pe sofa. M-am catarat cu picioarele pe lateralele fotoliilor lipite una de alta.



Petrecusem astazi sapte ore si jumatate în compania lui June. Iubindu-ne, muncind, cautând vechi cântece care-i revin în memorie.

Un cântec la mistocareala... ca si urmatorul:



salsa pe care nu am putut dansa salsa cu el... ca doar trebuie sa prinzi ritmul foarte rapid aici... si el se misca pe orizontala si pe verticala în jurul meu... pe melodia asta, luându-ma la misto... ca am sa merg acasa la nunta lui fiul meu si am sa-l parasesc ... haha.
Nebunul. Ar merita. Dar ce m-as face eu fara sabrosura lui... hm... cum s-ar traduce:
Sabros... gustos... gustoriceala lui. Nemernicul dulce. Noa... uita pe ce melodie ma obliga el sa dansez joia trecuta, dupa ce eu abia ma dadusem jos de pe pervazurile lui sefa... de la frecat geamuri. Si mai si facuse el cu mine piruete prin camera, aruncata ca un sac pe umarul lui, învârtindu-se ca mine ca un titirez, pâna m-a aruncat si s-a aruncat asupra mea pe pat. Este copilaros de dulce, tiranic de posesiv si atât de încapatânat si usor iritabil. Dar... traim de câteva zile o renastere a iubirii si... o confirmare din partea lui a sentimentelor profunde pe care le are pentru mine. Ne-am gresit unul altuia dar ne-am iertat:
- Maniaticule, cu prosopul tau de baie nimeni nu s-a sters, nici macar eu.
- Ce prosop îi dadeai tipului care venise la tine sâmbata noaptea ?! Toate ca toate, ca te-ai fi culcat cu el, treaca mearga, dar sa se stearga cu prosopul meu... asta nu ti-as fi iertat.
- Tontule. S-a întâmplat fara premeditare si fara sa fi fost lucida. Si numai din vina ta, pentru ca ma parasesti când îti vine tie, în loc sa ma iei în brate când vezi ca sunt psihic epuizata. Ai vazut cât eram de iritata si m-ai lasat dintr-o toana. Ti-ai luat jucariile si ai plecat. Si apoi am dreptul la un barbat care doarme cu mine. Vreau sa fac amor zi si noapte. Nu poti... caut altul.
- Tontorona. Camere de filmat am sa pun peste tot si am sa te urmaresc zi si noapte. Ai vazut ce nas am. Ca ars am sarit atunci sâmbata noaptea si am iesit ca turbat din casa. Simteam ca se va întâmpla ceva.
- Nebunule. Toate le-am putut spune sefilor... în afara de scena pe care mi-ai facut-o în casa. Ai vazut... nu ne deranjeaza sefii daca ne surprind în casa cu usa camerei mele închisa. Se aseaza sefa ... si asteapta sa cobor sau pleaca si ma suna de acasa. Asta pentru ca stiu ca esti cu acte în neregula si îmi permit sa am viata mea intima. Când vreau si unde vreau. Dar daca le-as spune ca ai dat afara un tip din casa mea... hm... nu stiu exact care ar fi reactia lor. Adica linistea casei conteaza. Ca daca era la mine în casa... se amuzau copios. Dar... cum nu pot avea casa mea si sa si muncesc 24 de ore la capatâiul lui señor... închid ochii. Ai vazut ce stresata si speriata este sefa numai la gândul ca am sa lipsesc doua zile de lânga batrân.

Astazi cu lacrimi în ochi îmi spunea sefa ca ea întelege prin ce trec eu, pentru ca lucreaza într-un centru cu copii handicati:
- Eu îi preiau la 10 si scap de ei la 16:30. Dar Julia, sta toata ziua cu tata. Si daca eu sunt obosita de situatia cu el... si abia ce stau pe aici nu ma mir de ea ca uneori explodeaza.

Ne-am mai prostit noi cu june pe seara. Cina în doi dupa ce el si-a terminat de reparat-peticit bara din spate, pe care si-a lovit-o neatent fiind pe când cu escapada la Les Cases de Alcanar... deunazi. Sarac fiind... peticeste. Am sa-i spun lui copilul sa i-o vopseasca pe când o pune. Deci cina în doi. Nu romantica. Ca doar mi-am taiat eu o ceapa si am stors-o bine de tot. Îmi place la nebunie lânga supa de fasole verde. De fapt lui îi dadusem mâncare de fasole cu pulpe la cuptor. El haleste ardeii iuti... întregi, iara eu... nu puteam sa-mi refuz o cepisoara:
- La voi nu se manânca ceapa cruda?
- Numai amestecata în salata de cruditati, stoarsa bine si cu lamâie pe deasupra.
- Da... ca sa nu va miroasa gura. Dar usturoi manânci când pun mujdei pe carne.
- Aia-i alta mâncare de peste.
Povesteam de fotbal. Eu îmi aminteam mai bine numele jucatorilor si apoi nici eu nu sunt pe dinafara cu sporturile.
- Stii iubitule. Tu ma ajuti sa-mi câstig pâinea. Daca nu ai fi lânga mine sa ma alinti si sa ma ajuti sa uit stresul zilei facând dragoste cu mine, de mult as fi luat-o razna. Asta nu ca nu m-ai facut sa sufar destul în acesti aproape doi ani, dar nici eu nu am fost mai breaza ce-i drept. Starea de anxietate a batrânului mi se transmite si mie.
- Starea ta de anxietate mi se transmite si mie si uite asa am ajuns ca ne-am ciondanit si ne-am ranit nu o data. Giulita de mi amor, atâta mi-esti de draga.
- Simt ca îmbatrânesc June. M-am urâtit.
- Deci asa. Ai ajuns o batrânica. Ca aia din poezie.
- Nu fi rau. M-am îngrasat, m-am mai ridat ici pe colo. M-am îngrasat chiar si acolo... Dar asta numai din vina ta.
- Hm... ce bogatie. O femeie trebuie sa aiba ce-i trebuie acolo. Prostii astia de pe aici nu stiu ce este frumos. Un fund rotund, o pasarica apetisanta...
- Nebunule. Noa... ca n-am îmbatrânit si în pat.
- Acolo esti toata o hembrita, Giulita mia. O nebunie de femeie, tânara, voluptoasa. Numai buna de calarit.
- Tontoron. Fanfaron.
- Penetraitor, vrei sa spui.
Si râde. Si ochii îi râd. Si ridurile în laba gâstei i se vad mai pronuntate în jurul ochilor. Si el s-a schimbat. Si nu putin. Din pustiul care nu parea nici de 30 de ani... pai pare un pic mai în vârsta. Nu mult însa. Daca-si pune însa ochelari de soare este încântator. Atât de frumos, cu un aer atât de smecheros, dând din fund ca o fetiscana:
- Sa sti ca si eu pot sa dau din fund. Las ca ies eu la oras pe troace si-mi pun o rochita scurta de-ti iau piuitul.
- Nu ma face gelos, Giulita. Cu picioarele tale, trezesti pasiuni.

Da iubi. M-ai agatat pe strada pe când tantos coboram eu pe toace, în rochita mea scurta, de culoare roz. Si ne-am iubit din prima seara si ne mai iubim. Dar si cu sotul meu m-am iubit din prima seara si uite, multi ani am fost împreuna. Îmi cânta dupa amiaza cântecul cu Juliana... ti-am dat numele meu si te-ai dus la NY si m-ai lasat pentru altul:
- Nu ai putea sa te însori si cu mine. Sa fim un cuplu de bigami. Eu cu un sot, înca, tu cu o soata, înca... si sa ne casatorim si noi, cica cu acte.

- Daca ai sa pleci acasa, la tine în tara, cândva, ai sa-mi scrii?
- Am sa-ti scriu Giulita si am sa-ti trimit fotografii cu mine. Ca sa vezi cum îmbatrânesc.

Era obosit. Cum termina de mâncat parca-l ia cu somnul. Pleca:
- Saruta-ma numai cu coltul drept al buzei sa nu simti gustul cepei.
- Ma duc sa-mi odihnesc oasele si sa stau un pic cu fetitele.
- Vezi sa-ti odihnesti si celelalte parti pentru ca sunt cu ochii pe tine. Nimic pe acasa. Totul îmi apartine de drept.

L-am condus la masina. Ne prosteam:
- Uite... Jupiter, Marte, acum se poate vedea cu ochiul liber fiind iarna.
- Nu schimba vorba, june. Sunt cu ochii pe tine. Te simt si vai de capul si de alte cele ale tale daca nu te pui cumintel pe canapea. Si acolo sa te prinda aproape zorii zilei.

Nu am de ce sa ma plâng. Cuplurile casatorite abia daca se ating. Vad la sefi, la prieteni. Parca au îmbatrânit si au uitat de pasiunea cárnii. Bucura-te Giulia. Mai sunt destui ani în care poti sa te simti feminima fara sa te acreasca menopauza. Chiar... sunt sau nu menopauzica?! Ca tot nu m-a lamurit medico.

June a plecat cântându-mi si din masina. Sarutari din vârful buzelor, viraj la dreapta, un brat înaltat salutând înca, repetate claxoane. Semn ca este atâr de fericit. Si eu iubitule. Si eu iubitule.
De n-am fi asa de aprigi amândoi poate ne-am economisi multe momente neplacute. Ar trebui sa ne intre bine în cap ca ne iubim si ne dorim. Spune el de multe ori:
- Din prostii numai cele necesare.

M-am încalzit ascultând atâta muzica latina, June. Mâine dansam.

Un amor tan grande

Iubirea mea pentru tine este atât de mare, a ta pentru mine la fel...

O zi perfecta. Terminat treburile de dimineata cu señor. Mintea lui era undeva în trecut. L-am lasat sforâind si am urcat la mine. O baie, spalat parul si pictat unghiile. June a aparut si l-am rugat sa ma pieptene. M-a aranjat ca la coafura. Radiam. Fardata, parfumata, plutind prin casa am dat sa iesim. M-am întors dupa ochelarii de soare si dusi am fost.

Ne îndreptam catre oraselul vecin. Sporovaiam, fericiti. Degetetele mele, în mâna lui stânga:
- Mai am multe de învatat în viata. Simt ca cresc ca si persoana desi mai sunt multe ce trebuie sa reusesc sa controlez. Una ar fi furia si rabufnirile necontrolate.

Era un fel de a-si cere scuze pentru iesirile lui în momentele în care m-a jignit. Barbatii nu stiu sa-si ceara scuze. Dar era un pas catre pacea interioara. Intrasem deja în orasel. La un moment dat a vrut sa schimbe directia de mers pe una din întortocheatele stradute care se pare ca lua directia opusa portului. Nu s-a asigurat si uita pocinogul. A dat cu bara din spate în botul altei masini. Formalitatile de completare a foilor de asigurare. Nu mare brânza la celalalt. Doar el s-a ales cu bara smulsa.

A parcat masina într-o piateta si ne-am càutat un restaurant unde sa servim o cafea si un platou de fructe de mare. Caracatita a la gallega. Prea putin fiarta, dar ce conteaza. Mi-era frig. Masa noastra era la umbra. Mai apoi ne-am dus la plimbare:
- De ce nu te plimbi cu mine de mâna? Sunt frumoasa, chiar daca este vizibila diferenta de vârsta. Tu pari mult, mult mai tânar. Ti-e rusine cu mine?!
- Giulita mea, ce prostii vorbesti. Esti asa de frumoasa. Dar nu sunt obisnuit sa merg de mâna cu nimeni. Mai degraba de brat.
- Pai eu nu vreau sa ne plimbam de brat. Vreau sa simt caldura degetelor tale.
Ne-am dus pe un dig. Pescarusii nu se deranjau la apropierea noastra. Vântul caldut îmi mângâia obrajii si parul. Ne-am asezat la capatul digului. M-am culcat în bratele lui si ascultam marea:
- Eu nu mai am nimic de realizat. Am construit o casa pentru generatiile viitoare si nu am alte planuri de viitor. Tu ai ramas singurul meu tel. Trebuie sa ajung sa cuceresc pentru totdeauna inima ta. Este cea mai greu de cucerit fortareata. Columbian încapatânat ce esti!

Ma acoperea cu jerseul lui. Palmele lui îmi mângâiau parul atât de moale. Nu-l priveam. Doar simteam degetele lui trecând frenetic printre suvitele ravasite de vânt:
- Niciodata nu m-am simtit atât de protejata. Tu lupti pentru mine, cum nu a facut-o nici un barbat pâna acum. Cânta-mi, iubitule.

Vocea lui dulce se pierdea în imensitatea màrii:

MI AMOR POR TI ES TAN GRANDE, TU AMOR POR MI TAMBIEN
QUEDEMONOS UN RATO QUE AUN NO EMPIEZA A AMANECER
NO MIRES EL RELOJ Y OLVIDATE DE EL
NO TENGAS MIEDO YO TE PROTEJERE

Iubirea mea pentru tine este asa de mare, iubirea ta pentru mine, de asemenea
Sa ramânem înca o clipa, înca nu începe sa se lumineze
Nu te uita la ceas, uita de el
Nu-ti fie frica, eu te voi proteja.

EL QUE DIRA LA GENTE DEBEMOS ENFRENTAR
PUES ESTE AMOR TAN PURO NO DEBEMOS OCULTAR
SABRAN QUE EXISTES TU, QUE EXISTO YO
QUE NO PODEMOS EVITAR ESTA PASION...

Ceea ce va spune lumea, trebuie sa înfruntam
Pentru ca iubirea aceasta atât de pura nu trebuie sa o ascundem
Vor sti ca existi tu, ca exist eu
Ca nu putem evita aceasta pasiune...

POR QUE TU AMOR Y EL MIO
UN AMOR TAN GRANDE
NUNCA SE OCULTA DETRAS DE NADIE
QUE TODO EL MUNDO SEPA CUAN INMENSO ES ESTE AMOR

POR QUE TU AMOR Y EL MIO
SON DOS CAMINOS
QUE ESTAN UNIDOS POR EL DESTINO
Y QUE A LO LARGO NO SE DETIENEN NO MIRAN HACIA ATRAS

Pentru ca iubirea ta si a mea
O iubire asa de mare
Niciodata nu se ascunde în spatele nimanui
Ca toata lumea sa stie cât este de mare cât de imensa este iubirea aceasta

Pentru ca iubirea ta si a mea
Sunt doua carari
Care sunt unite de destin
Si ca în trecerea timpului nu poate fi oprita si nu privesc înapoi

SI EXISTE ALGUN DOLOR SE OLVIDARA
PORQUE LA DICHA SOLO ES NUESTRA
Y NADA MAS

Daca exista vreo durere, se va uita
Pentru ca aceasta este numai a noastra
Si nimic mai mult.

Din prea multa iubire

Astazi se sufera de Sindromul post carnaval. Sefa spala, strânge casa ei, iritata de putinul deranj lasat în urma de fiica ei:
- Jur ca as prefera sa nu vina decât sa vad patru încaperi deranjate.
- Ai o obsesie pentru casa perfect aranjata. Problema este ca se agraveaza pe zi ce trece. Si apoi tu nici macar nu sti ce este sa ai casa întoarsa cu susul în jos. Nu te supara sefa, eu astazi înca ma relaxez dupa doua luni de croitorie si dupa stresul de zi cu zi provocat de tatal matale.

Trecuse pe la noi mai apoi. Señor o întâmpinase cu:
- Cât timp a trecut fara sa te vad!

Abia de cu seara fusese aici. Poate nici nu a recunoscut-o. În mintea lui este confuzie. ma întreaba cu ce vin din oras, daca vila în care locuim este a fratelui decedat. Anxietatea lui ma contamineaza si pe mine. Sunt irascibila si nu gasesc cuvintele potrivite pentru a-i distrage atentia.Îl scot în curte si asa mai uita.

Este imposibil sa o fac chiar în momentele mele calme. Si cum as putea sa fiu calma?! Numai eu stiu ce este în inima mea. Iar ne-am certat si împacat cu june. Eu ma aprind de îndata ce-l vad iara el nu-mi raspunde cum am eu nevoie. Si atunci iritat pentru ca simte ca nu este la înaltimea asteptarilor mele, ma jigneste. Gura nu-i mai tace si nu-mi doresc decât sa plece cât mai repede pentru ca sa-mi înec tacerile în tranchilizante care sa-mi ia pofta de mâncare. Este oare depresie, este sindromul îngrijitorului?! Nu am un raspuns si nu consider ca am nevoie deocamdata de ajutor specializat.

Asa deci. Eram eu un pachet de nervi pe vineri seara când se prezenta la poarta mea june cu ceva care era un pene urias pus pe vârful capului. În loc sa fi adus radiatorul pe care i-l împrumutasem si de care aveam mare nevoie pentru ca-mi veneau cinci colegi de-ai Cristinei sa doarma la mansarda.... el, care venea de la distractiile din oras... îmi pusese capac. Îmi pusese capac señor cu delirul lui, sefa cu nervii ei, ca doar daca fata trebuie sa gazduiasca prieteni, unde mai bine decât la mine, care nu apucasem nici sa termin ultimele cusaturi pe costumul ei, pentru ca-i fusese lene sa-mi dea sutienul ce urma sa fie îmbracat, mai apoi se trezise ca vrea si o borsetuta, abia ce-mi daduse dimensiunile si eu ma executasem si-l terminasem... si-a adus aminte ca-l vrea ceva mai mare, pentru ca deh, este pe zile nasoale si are nevoie si de tampoane, ba mai spalasem geamurile si curatasem si încaperea atelier de croitorie pentru ca era nevoie si de salteaua de pe patul de acolo... deci... rupta, iritata si cu sutienul de decorat în mâna... m-am deplasat la poarta si nu m-a încântat gestul de prost gust al junelui. Adica...vino cu insinuari daca te tin baierile instrumentului din pantaloni. Altfel, lasa-te de insinuari pentru ca eu sunt satula sa te rog sa facem amor si tu sa-mi spui ca mâine, ca acum ma asteapta fetitele sa le scot la distractii. Ba mai pusese si sefa paie pe foc cu o seara înainte, dupa ce abia-mi tinuse june o predica de o ora ca nu este sanatos ca-i cer atât de mult sex, ca ar trebui sa ma duc la un psiholog, ca cica nu-l iubesc si nu am niciodata chef sa-l ascult, adica, da, îl ascult dar numai dupa ce facem amor. Acum eu ce sa spun?! Vorba multa, saracia omului si el a crezut ca a întâlnit mamicuta care se bucura daca-i cânta si-i danseaza. Ba ne certasem joi si pentru ca se apucase sa-mi cànte, sa ma oblige sa dansez salsa, iara eu, nervoasa pentru ca ma tot lua la misto m-am pus pe plâns si am ramas întepenita de ciuda. Adica... fa tu pasi pe cànd el danseaza ca un adevarat dansator de salsa. Adica... este prea bun la dans iara eu ma simteam greoaie si fara ritm. Ca si cànd dai lectii de chitara unui începator si tu te lansezi într-un solo de virtuozitate si-i tai bietului învatacel tot cheful de a mai trece macar vârful degetelor peste coarde. Si geaba se rugase el sa-l iert, ca a fost deplasat si hai, draga mea, arata-mi pasii pe care ti i-am aratat... ca eu, nu si nu...si-l dadeam afara. Recunoscuse el mai apoi ca nu are deloc tact pedagogic, însa prea târziu.
Asadar... sefa-mi mai pusese paie pe foc când ma sunase la telefon sa-mi spuna numai stiu ce... si ma întrebase daca dormeam deja:
- Nu sefa, ma pregateam de o baie. June tocmai ce a plecat sa-si scoata odraslele la noaptea de pijamale.
-Da, le scoate ca pe catei la plimbare. Am uitat ca el este mai parinte decât noi astialaltii care-i lasam pe copii sa mearga de capul lor.

Noa, deci, eram eu un pachet de nervi. Joi... 3 costume de terminat, curatenie la sefa, pentru ca sa-mi spuna pe seara ca nu la ea vor dormii colegii fetei ci la MINE în casa... ce încântare pe capul meu, june care ma enervase cu teoria lui despre cât este bine si càt este bolnavicios sa faci sex zilnic sau de doua ori pe zi. Deci... i-am cam facut eu o mutra dezgustata la poarta si facusem stânga împrejur, lasând usa casei întredeschisa. El, ca nici el nu este o persoana calma... se înfuriase ca cica-l ofensasem cu rabufnirea mea... si intrând dupa mine cu o falca în cer si una în pamânt... mi-a aruncat din usa :
- Îmi trântesti poarta în nas pentru un amàrât de radiator? Ti-l aduc în cinci minute si ti-l las la poarta.

Zis si facut el. Nu mi-l lasase la usa de la intrare, ci îsi bagase nasul cu o plasa si... dus a fost. Cam asa suna:
- Ti-am adus jucariile tale, ti-am lasat cheile si am plecat.

De plecat a plecat fara nici un cuvânt. Aruncase cheile în plasa si eu am tras concluziile de rigoare... TE PARASESC pentru ca nu te mai suport!

Iara eu mi-am spus: - DU-TE ÎNVÂRTINDU-TE!!

Asta era vineri seara. Pustii aceia au venit dupa vreo o ora de la plecarea în tromba a junelui. Eu, suparata si înciudata ma servisem cu un tranchilizant puternic si cu vre-o doua --trei pastile de somn. Cert este ca mi-am dat eu seama ca se miscau copii prin casa, chiar coborâsem sa vorbesc cu ei, dar mi-am dat seama ca vorbeam pe româneste cu ei. Bine... au plecat ei si nu m-au mai deranjat decât spre dimineata, adica este mult spus deranj.

Deci... fatidica zi de sâmbata. Munca cât a încaput. Tristetea si supararea mea si-au gasit alinare în curatenie generala în curte. Taiat si curatat pomisori si arbusti. Rufe de spalat, retusuri de ultima ora .O domnisoara la care neavând nici o fotografie a costumului nu ne-am dat seama ca avea nevoie de doua podoabe pe brate. Mai apoi sefa care m-a întrebat daca vreau sa cobor sa vad defilarea de carnaval... si uite asa, în douazeci de minute m-am îmbracat, l-am descarcat pe señor în camera lui si dusa am fost.

Am încercat sa ma distrez. O trasesem pe sefa dupa mine pe strazi si chiar am obligat-o sa-mi faca piruete. Tinerii îmbracati în costumele cusute de mine ma laudau ca sunt foarte frumoasa, fratele sefului îl întrebase cine sunt si când si-a dat seama ca ne cunoastem bine mi-a spus ca nu si-a dat seama ca sunt asa de frumoasa. Hm... nu tare i-a cazut bine prietenei lui care era de fata.
Nu am rezistat mai mult de o ora si jumatate la defilare, asa ca mi-am luat talpasita catre casa. Ajunsa în casa m-am fericit cu un tranchilizant si patru pastile de somn. Rau, da rau de tot m-au drogat. Nu mi-am dat seama când a venit sefa în casa, m-a sunat de doua ori la telefon si abia a treia oara i-am bolborosit ceva. Nu am auzit telefonul unuia... caruia îi promisesem sa ies la dans, ultima data când parasise june caminul nostru nematrimonial... si uite...nu stiu eu cum, am acceptat sa ies cu acel tip la dans, cica. I-am deschis poarta, i-am spus ca sunt un pic mahmura de la medicamente si sa ma lase sa ma mai dezmeticesc câteva minute. M-am bagat sub plapuma si i-am spus sa se intinda daca vrea, dar asa îmbracat cum era.

No.... si aici începe povestea cu pocinogul. Abia trecute câteva scurte minutele....suna, da suna la usa casei. Eu... îmi ridic capul si-i spun bietului tip... ca este probabil EX-ul meu, care tocmai ma parasise din nou cu o zi înainte, dupa alte multe parasiri. Eu...ies pe terasa...nu-l vad. June.... cu ploaie de pietricele în fereastra mea. Eu...vin la fereastra...june, nicaieri. Iar suna la usa casei. Cobor si-l caut prin curte. Intra musiu furios în casa si gura nu-i mai tace:
- Unde este? Am vazut pe cineva intrând la tine. Stiu ca este cineva în camera ta.
Eu îl las sa urce. Tipul... care normal ca nu era dezbracat... s-a speriat. June a început sa tipe la el:
- Neata nu te pui între mine si femela mea. Ia-ti catrafusele si cara-te.

Pleaca bietul spunându-i ca urma doar sa mergem la dans. June... începe sa-mi faca mie morala:
- M-ai distrus. Abia ce am plecat si deja m-ai însela cu primul venit. Giulita. M-ai deceptionat, mi-ai înfipt un pumnal în inima.
- Ti-ai bagat doar capul pe usa ieri si mi-ai lasat cheile în plasa. Am tras concluziile de rigoare. Eu, nu l-am cautat pe tipul acesta desi îl cunosc de doua saptamâni. Ti-am spus ca l-am cunoscut la câteva zile dupa ce te-ai dus data trecuta si nu am facut nimic altceva decât sa ies la un martini si la càteva bancuri în noapte. Si nu ca nu s-ar fi putut ci pentru ca nu am vrut eu.

Si uite asa... acuzatii si iar invective. Pumni i-am tras eu în umeri si pe unde am apucat, m-a îmbrâncit si m-a aruncat el pe pat... si iar ne-am iubit ca doi nebuni. Pentru ca asa este pasiunea. Devoreaza. A plecat el si urma sa ma duca astazi, adica luni la plimbare.
A venit duminica seara. Doar ca sa ma verifice. Simteam ca este mai distant. Era ranit în orgoliul lui de mascul dominant care ar putea fi schimbat sau dat uitarii cu usurinta.

Îl iubesc?! DA. Regret cele întâmplate fara discernamântul meu?! DA.
Doamne, penibila scena de astazi. June... foarte ranit înca în amorul propriu, a început sa-mi tina morala. Simteam ca s-a mai rupt un fir dintre atàt de finele atisoare care ne leaga. Avea nevoie sa fie din nou cucerit si confirmat în rolul de UNIC barbat la casa mea:
- Ai suferit, nu-i asa, sub fereastra mea, când ai vazut ca intra altul în casa mea la ceas de noapte. Doar plecasesi pentru totdeauna. Stiai ca deja nu te voi mai rechema. Te-ai enervat si ti-ai luat catrafusele. Nu sunt mândra ca s-a întàmplat ceea ce s-a întâmplat dar nu-ti mai datoram nimic si drogata puteam sa trec probabil peste limita fricii de necunoscut. Acum poate ti-ai dat seama ce simt eu când mergi tu acasa si te culci lânga papusa ta de nevasta si mai faci si amor cu ea.
- Dar, Giulita. îmi spuneai ca ma iubesti si ca nu ai putea sa lasi pe nimeni sa te atinga. Daca eu te-as fi iubit cum îmi cereai tu, îti dai seama ca acum eram devastat. Veneam eu si te omoram pe tine si pe omul cu care erai. Vezi de ce nu pot iubi cu adevarat?!
- Nu este o scuza. Când iubesti poti sa si gresesti. Din razbunare, din dorinta de a-ti dovedi ca esti dorita si nu numai manipulata. Si sti ca eram sub influenta medicamentelor. Ai facut cu mine amor si nu mi-am dat seama decât într-un târziu. Corpul reactioneaza la mângâieri. Tu nu ma poti judeca pe mine mai aspru decât o fac eu. Tipul acela era un tip decent si nu merita sa pateasca ce a patit si nici eu nu meritam scena pe care tu ai facut-o.
- Ai dreptate. L-am sunat si mi-a confirmat spusele tale. Mi-a spus cum v-ati cunoscut si ca cunoaste cu adevarat pe sefii tai. I-am spus ca nu am de gând sa-i fac nici un rau si sa nu pomeneasca nimanui de cele întâmplate.

Nu stiu daca sa-l cred sau nu. Fabuleaza, ma acuza ca-i rastalmacesc cuvintele în interesul meu, ca nu ar putea sa spuna el ineptiile acelea.
Sincer vorbind, nu-mi aduc aminte prea bine spusele niciunuia dintre noi. Penibilul situatiei ne-a panicat pe toti. Ba june a încercat sa-mi demonstreze ca eu l-am chemat pe tip. As fi avut tot dreptul sa o fac dar nu am facut-o.
Deci... astazi era el lovit si distrus. Nu stia ce sa faca.
- Giulita. Tu esti o femeie libera si ai avea dreptul sa ai câti amanti doresti. Eu îmi dau seama ca nu ajung la nivelul asteptarilor tale. Parca de fiecare data ridici stacheta mai sus si mai sus. Tu ai nevoie sa fi ranita pentru ca sa-ti justifici deciziile luate. Esti atât de complexata si frustrata. Te razbuni pe mine din orice.

- Nu, dragul meu. Eu, sunt o femeie frumoasa, care ar avea dreptul la un partener care sa i se dedice numai ei. Ori tu, abia ce stai cu mine, fugi... pentru ca te cheama datoria acasa. Si minti acolo si minti aici. Si mai faci si promisiuni de care nu ai nici macar de gând sa te tii. Ma ranesti fara ca macar sa-ti dai seama ca o faci. din superficialitate sau din vanitate. Sincer sa-ti spun, daca tot este sa ne despartim nu am de ce sa mai ascult toate adevarurile tale, care nu sunt si ale mele. Am sa te iubesc chiar daca ai sa pleci. Atâta doar ca am sa te cobor de pe piedestalul pe care te-am urcat.
- Giulita, dar daca ai putut sa ma înseli fiind aici în oras, ce ai face daca as pleca departe?! Uite, m-as duce chiar si în Siberia, pentru ca acolo au nevoie de forta de munca. Tie ti-e usor. Ti-ai luat boceluta si pleci unde vrei. Eu am obligatii familiale. Si am stat deja departe de fetite timp de 5 ani. Nu as mai rezista.

Nu i-am spus ca ma doare undeva de obligatiile lui familiale. Este doar paranoica lui nevoie de a controla totul si pe toti. Suna zilnic acasa din nevoia de a tine situatia sub control. Îmi vine sa râd stiindu-l catarat pe gardul farmaciei, pentru ca sa vada daca insul respectiv s-a dezbracat sau nu în camera mea. Apoi scena dintre el, care nu depaseste 1,70 si respectivul care avea pe undeva pe la 1, 80 si câteva kilograme bune în plus. Zau ca nu l-am dorit pe tipul acela.

Saptamâna trecuta trecuse pe la mine frumuselul de la Arad. Barbat tânar, superb la cei 34 de ani. Venise asa într-o doara, sa vada daca nu schimbasem de idee de când anul trecut insinuase ca am putea avea ceva împreuna. Era tot în perioada croitoriei si vorbisem pe sleau cu el. Stia de columbianul meu si mai stia si ca vroiam de pe atunci sa o rup cu el tocmai pentru ca nu putea sa mi se dedice întrutotul. Nu ar fi fost si nici acum nu a fost o optiune. Locuieste la 70 de km si este prea popular în rândul femeilor. Doar distribuie mesagerie rapida. I-am spus lui June de vizita lui si i-am spus si ca l-am privit fara urma de dorinta. Ne mai privim noi când ies în oras, ca doar peste tot dau de el, dar nu depasim buna amicitie.

Da, june. Am crezut ca am sa-l pot schimba si ca el ma va putea schimba pe mine. El a ramas la fel de stupìdamente superficial iara eu cu aceiasi impresie ca numai un barbat cu caracter si cu adevarat inteligent ma poate domina. Cunosc UNUL , dar este ocupat.

Dara... despre ce vorbeam? Despre pasiune. Da. Nu m-ar fi deranjat astazi daca pleca pentru totdeauna. I-am si spus-o:
- Pleaca, fara sa-mi mai ti lectii. Nu am de ce sa le mai ascult. Poti crede ce vrei despre mine pentru ca ai reusit sa storci si ultimele lacrimi din mine.
- Asa esti tu Giulita. Niciodata nu vrei sa ma asculti. Vrei doar sa se termine repede, fara ca sa-l asculti pe celalalt. M-ai ranit si acum nu vrei sa-ti asumi responsabilitatea. De fapt nici nu stiu de ce-ti cer explicatii. Stiu ca nu s-a întâmplat nimic si totusi stiind ca s-ar fi întâmplat simt ca înnebunesc. Îmi spuneai ca sunt barbatul perfect si uite unde am ajuns. De fiecare data din acelasi motiv. Pentru ca eu nu faceam fata cerintelor tale.

... Stiam ca nu vrea sa plece. Trebuia doar sa se simta din nou masculul dominant. Doar este din zodia leului, bata-le cucul de zodii. Sa crezi sau nu în ele?! Igual. Cuvinte s-au mai spus, din nou am ajuns în pat si din nou am fost la cheremul lui. Este bine ca nu s-a întâmplat nimic cu acel tip. Ar fi fost un fiasco pentru ca, în forma sau nu... nimeni nu a fost si nu va mai fi în pat ca si june latinoamericano. Sunt prea pretentioasa ca sa accept jumatati de masura. Bietul de El. Chiar îsi cunoaste limitele pentru ca mi-a spus astazi ca ar putea chiar sa întoarca capul la vre-o escapada de a mea. Hm... nu putea sa o faca si sâmbata noaptea!? Gura este de el. Cred ca scotea fum pe nari în timo ce statea catarat pe gardul din fata casei. Sa râd sau sa-mi plâng de mila?! Cum poate un barbat sa ma tina asa înrobita. Fetelor... s-a dus pe apa sâmbetei razmerita mea. Da...sunt o turma întreaga afara în oras care saliveaza pe unde trec. Problema este ca daca are 50... si este single...ceva nu functioneaza sau este prea depravat. Daca este prea tânar... pai chiar si asa se poate întâmpla ca ceva sa nu functioneze sau sa caute în nestire printre parfumuri de femeie. Zice June al meu ca el este un catador de mujeres...adica degustator de femei. da... a avut el câteva la viata lui, dar mai mult cred ca este laudarosenia de capul lui. Iar mi-a amintit de o negresa care-i spuse-se ca este la fel de dotat ca si sotul ei... asta pentru ca-i spusem eu ca poate a facut si el niste operatii de depigmentare, ca MJ:
- Uiti, dragutule, ca tot tu mi-ai spus ca te epuiza si nu-i puteai face fata. Si mai avea saraca de ea si un negru în casa. Deci.... se pare ca ti-ai cam gasit si nasul în viata si a trebuit sa dai în marsarier.
S-a dus June. Nu înainte de a dormi unul în bratele celuilalt, pret de câteva minute. El, cu ochii pe ceas. Eu... cu gândul la scris.

Îmi tinuse la un moment dat lectie de imagine:
- daca nu vei mai fi cu mine, macar nu aduce pe nimeni aici, în camera ta. Lumea ar putea sa te bârfeasca.

Nu m-am obosit sa-i raspund. Ce sa-i explic?! Eu cerusem permisiunea sa am amant. Seful chiar întrebase prieteni de-ai lui, liberi de obligatii daca nu le plac. Medico chiar îmi facuse cunostiinta cu vreo trei-patru, toti liberi, fara obligatii. Reputatia mea nu ma intereseaza. Glumesc pe rupte cu toti prietenii mei, ai sefilor si este bine asa. Nu am de dat socoteala nimanui. Acum... chiar nu am putut sa le spun de patania cu June.... care desi plecase ma spiona si ma scapa din ghearele promiscuitatii. Sa nu credeti ca nu si-a luat imediat înapoi cheile domeniului. Asta ca sa-mi dea de înteles ca este cu ochii pe mine. Poate ca este mai bine asa. Prea credea ca i se cuvine totul. Asta numai pentru ca este tânar si al naibii de frumos. Sau asa îl vad eu?!
- Nu-ti mai pune pantalonii astia asa de strâmti ca sa-ti arati dotarea. Si eu pot sa-mi pun fuste crapate pe lateral si te asigur ca pot face barbatii sa întoarca capul dupa mine.
- Giulita, nu mai fi asa de geloasa. Daca se uita, se uita, dar tot la tine vin. Pot sa arunc o privire dar doar pe tine te am în gând zi si noapte.

Acum chiar pot sa spun asta. Avea fata alba ca varul si astazi. Se citea durerea din sufletul lui. Totuna. Exista viata si dupa ce ne vom desparti.