Mi-am petrecut seara butonând telecomanda. În sfârsit am dat de un film interesant The Pursuit of Happyness . Asa am ajuns sa caut pe internet informatii si am citit despre Chris Gardner , povestea unui tata single care a ajuns sa doarma chiar si în WC uri publice, dar nu si-a abandonat visul de a oferi fiului sau un viitor mai bun.
Sotul meu zicea azi dimineata ca e povestea tipic americana, în care visele se pot îndeplini. Mai adaug doar, ca e nevoie de multa tenacitate ca sa razbesti, si poate ca si la noi în tara te poti realiza.
Trebuie doar sa ai taria de caracter sa-ti urmaresti visul si sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna ca nu vei reusi.
Îmi dau seama ca este prea târziu pentru mine sau pentru fiul meu, dar am speranta ca voi reusi sa îndrum pasii nepotilor mei.
Pentru cei care vor sa vada filmul în varianta spaniola, am pus un link în titlu.
Hace 10 años
Nu esti cu nimic mai prejos decat tatal din film! Si tu faci sacrificii enorme pentru a-ti indeplini visul de a avea o casa, o familie care sa nu traiasca in saracie.
ResponderEliminarEl dormea pe unde putea, tu ai parasit tara si muncesti de te spetesti! Care e diferenta?
In alte conditii, dar si visul tau se implineste!
Toate cele bune!
cum sa fie mai prea tarziu...te poti intoarce oricand acasa..ideea este ca treaba sta dur..adica aici te umilesti si rupi coastele pe o suma...dincolo cum esti tu...faci acelasi lucru dar diferenta e de bani...adica depinde pe cat acceptam greul..eu personal pana anul asta cand a facut tata cancer combinam 2 in 1 6 luni munci in afara si 6 acasa..merge binisor dar oricum imi sacrific familia si copiii...e naspa oricum..apoi ei cresc si daca traiesc in lipsuri..iti reproseaza ca nu le-ai oferit sanse de viitor...daca le asiguri materialul iti reproseaza ca nu le-ai dat atentie si afectiune suficienta..cum o dai tot rau...da putem alege..ha-ha..observi cat optimism..te imbratisez si oricand ai timp putem vorbi
ResponderEliminarSe indeplinesc in acelasi procent visele tuturor, nu numai ale americanilor...Desigur, ei sunt mai in morala crestina, chiar daca nu sunt multi catolici sau ortododocsi. Fara suparare! si eu sunt un fel de catolic: greco-catolic...
ResponderEliminar@ Marada, @ Nakudo, problema este, ca nu am fost niciodata disciplinata. Am prins din zbor, fara studiu riguros, si m-am complacut în viata linistita, oferita de functia mea.
ResponderEliminarApoi, am învatat si destula cotabilitate, dar tot, pe cont propriu, fara diplome.
Si apoi am fost prea ocupata sa câstig bani, rapid, si am lasat educatia fiului meu pe un plan secundar.
Mare greseala, si consecintele le suporta el.
Totusi ca am facut tot posibilul.
@ Daurel, cum am mai spus, la mine în familie am reprezentanti din destule religii.
Eu sunt catolica, fiul meu si sotul meu sunt ortodocsi, tata si fratele meu, reformati(protestanti) si am unchi martori ai lui Iehova, si prieteni si de alte confesiuni.
Cred ca cumnata mea este greco-catolica.
Deci, ce vreau sa spun, e ca ne respectam si nu ne deranjam.
da cred ca asta e cuvintul ...tenacitate ...
ResponderEliminarPupici !!!