miércoles, 25 de noviembre de 2009

Eliberarea pescadorului Alakrana ( scorpion), socante marturiile echipajului

În zilele acestea este zarva mare în jurul eliberarii pescadorului Alakrana, vapor care a fost sechestrat de catre piratii somalezi în apele Oceanului Indian, dupa 49 de zile se sechestru platindu-se o cifra cu sase zerouri .
Opiniile sunt împartite:

- sa stea acasa, sa nu mai mearga în apele respective, dar tentatia înavutirii este mai mare decât bunul simt, si cum locuri de munca nu sunt , marinarii se îmbarcheaza, stiind ca înfrunta mari riscuri.

- sau sa mearga, sa pescuiasca mai departe în apele Oceanului Indian, cele mai bogate în ton, dar cu escorta militara (ceea ce este deja, multinationala) si angajând la bordul fiecarei nave si personal de securitate ( 4 persoane cu ceva armament în dotare - în lupta cu piratii dotati cu lansatoare si alte cele, mult mai sofisticate) , pentru care guvernul a schimbat în mare graba legea securitatii private.

Industria piscicola din apele acelea traieste. Si în industria piscicola - fabrici de conserve si altele care le deservesc, plus lanturile de magazine care le vând produsele - lucreaza multi, si guvernul nu poate sa-si permita pierderea locurilor de munca.

Grea dilema.

Socanta a fost declaratia unuia din marinarii sechestrati, care a relatat cum au fost dusi, în vizita de intimidare la bordul unui vas grecesc, sechestrat de mai bine de 6 luni, cu echipaj ucrainean, cu femei si copii la bord, una care nascuse între timp si bebelusul avea cam 4 luni deja. Printre sechestratori era si un copil pirat, de 14 ani, cu mitraliera, care vroia si a violat în cele din urma, o fetita de 11 ani , aflata pe bordul acestei nave. Fetita se ruga de marinarii spanioli sa o ia pe barca lor.

Si acum, izbucneste ura fata de negri , animale, brute.
Cam cum a fost în Italia, când un român a ucis o italianca.

Vorba aceea, câte persoane oneste vor trebui sa-si demonstreze curajul , calitatile umane si profesionale, pentru ca opinia publica sa uite de nimicnicia unui conational sau în cazul de fata unui negru (copil- ca doar si ei sunt soldati copii - victime ale erei moderne în care traim).

Ar trebui sa le lasam bogatiile, fie ele chiar si marine, sa-i ajutam sa-si dezvolte o industrie proprie, cu care sa creasca nivelul de trai a populatiei lor, nu a noastra. Expansiunea lumii civilizate, foamea noastra nu o permite.

5 comentarios:

  1. @ ai dreptate Simion. foarte delicat.

    ResponderEliminar
  2. Cu cât îmbătrânesc, am tot mai mult senzaţia că trăim într-o lume bolnavă. Şi soluţii sunt din ce în ce mai puţine...

    ResponderEliminar
  3. @ Cell61 - solutiile sunt în noi, sa nu aruncam niciodata prosopul în ring.

    ResponderEliminar
  4. ii dau dreptate lu cell61 ,desii sunt destul de tanar,dar am ajuns sa cred ca fiecare animal..etc...isi are rostu pe lumea asta, dar noi...oamenii oare ce rost avem imi pun io intrebarea.

    ResponderEliminar