Todos Santos 1

în stânga imaginii, Ismael, fratele mijlociu, decedat, iar în dreapta señora Sofia, sotia lui señor Tomas, decedata acum 8-9 ani. În mijloc tia Pilar si señor Tomas.
Sus, soacra lui señor Tomas, mama Sofiei.
Mama si tata lui señor, decedati înainte ca señor sa împlineasca 20 ani. Tatal, mort în timpul razboiului civil, pe când era închis la Fortul San Cristobal, Pamplona, iar mama ucisa de un înfometat pe care-l gazduise si ospatase.

Ieri am fost în cimitirul de aici. Am dus flori la nisele decedatilor din familie. Nu am prea vorbit despre aceasta tema cu señor pentru ca-l intristeaza prea mult. Aici, ca si în Italia, sunt mai practici decât la noi. Sunt nise construite, cam 4 sau chiar mai multe în alte locuri, una peste alta. Sunt alte constructii cu nise chiar foarte mici, unde sunt depozitate numai oasele celor decedati, sau urnele cu cenusa lor.

Placa din fata, este de marmura, cu vaze din inox sau alt material, sculpturi atasate de ele sau simple. Nu este prea mult loc pentru flori, si nu se mai aprind lumânari, pentru a nu face mizerie. Lumânarile se aprind la biserica înseara aceasta, la slujba comemorativa. Constructiile acestea au chiar si denumiri de alei ( calle) ,pentru a nu te pierde. Vizitezi si te plimbi pe aleile cimitirului, aducându-ti aminte de fiecare. Mâine se face o slujba în cimitir la care se aduc scaune, ca si la o slujba din oras. De toate acestea se ocupa primaria, politia locala.

În Italia era un mausoleu cimitirul, ca si o cladire cu mai multe etaje, coridoare, scari metalice foarte înalte, pe care te urcai daca nisa apartinatorilor era mai sus. Foarte curat, ordonat, civilizat.