Ma întrebam zilele trecute daca este important pentru mine sa ma cunoasca cât mai multa lume din lumea virtuala. NU. Putini, dar care sa merite. Care sa merite si din punctul meu de vedere.
Vreau sa cunosc persoane? NU. Cum am mai spus, nu poti sa-i cunosti cu adevarat, si la ce ti-ar fi util sa-i cunosti. Sunt retele de socializare. Îti umpli timpul.
- Care timp, ca n-am niciodata destul, zice celalalt Eu,care zace în capul meu.
Celalalt Eu, este singurul , care este mereu cu mine. Cunoaste acest Eu, cu care comparte trairi si impresii. Nu se scandalizeaza niciodata de sinceritatea gândurilor mele. Ma accepta, ma sfatuieste, ma opreste uneori sa spun sau sa fac lucruri nesabuite.
Cu celalalt Eu al meu ne lasam purtate în lumea irealului. Ma întreaba câteodata:
- Ce ti-ar face cu adevarat placere, Misi?
- Sa am bani, sa ajung în toate locurile la care pot doar visa.
- Ce ai vrea sa vezi?
- Parisul, într-o zi de primavara. New Yorkul într-o zi de toamna.
- Esti foarte urbana.
- Da, îmi plac strazile aglomerate, forfota, metroul, chipurile oamenilor.
Cu celalalt eu al meu purtam asa interminabile conversatii. Despre politica, despre saracia unora si bogatia altora. Despre moda si glamour, despre filme si muzica. Despre carti, mai putin. Despre locuri si iubiri de mult trecute. Despre ce ar fi trebuit sa fac în viata si despre ce mai am de facut.
Despre cum ar trebui sa fiu, despre cum ar fi trebuit sa fie cei din jurul meu, pentru ca eu sa fiu fericita. Dar eu cum ar trebui sa fiu ca sa-i fac fericiti pe ei?
Hace 9 años
Din punctul meu de vedere, aici, in acest mediu in care oamenii isi scriu sufletele, ii poti cunoaste cel mai bine. Nu spui niciodata cuiva ce scrii. De asta-mi place sa citesc ganduri, e ca si cum ai intra in mintea cuiva, fara sa invadezi, vazand doar ce te lasa autorul sa vezi, si citind printre randuri.
ResponderEliminarTu, Giulia, fii exact asa cum esti, nici mai mult, nici mai putin !
Fotografia de la header e grozavaaaa...!
@ Leo - esti o super draguta.
ResponderEliminardar uneori mi-e frica de ciudatenia gândurilor mele.
Giulia, stai linistita, si mie mi-se intampla!
ResponderEliminar@ Simion Cristian- se pare ca fac parte dintr-un club de ciudati!
ResponderEliminarŞi eu mă conversez cu mine însumi de foarte multe ori. Câteodată nu ajung la nicio concluzie şi asta este cel mai grav...
ResponderEliminarAr fi atât de bine dacă am putea face tot ce ne-am dori.
ResponderEliminarUneori ne mulţumim cu puţin de la viaţă.
Dar eu cred sunt de părere că, dacă cei pe care îi purtăm în suflet obţin mai multe, fericirea lor e şi fericirea noastră.
Despre tine, Giulia, cred că ar trebui să rămâi la fel cum eşti. Îmi pari o persoană cu foarte mult bun simţ şi foarte generoasă. Cred că asta sunt calităţi pe care în ziua de azi puţină lume le are, iar cei din jurul tău e imposibil să nu aprecieze ;)
@Cell61- Nu sunt generoasa. Ajut pe multi dar nu cât ar trebui. Uneori ma doare ca nu pot ajuta cu adevarat.
ResponderEliminarSunt atâtia care se implica în eradicarea saraciei si a foamei, si ma doare ca nu pot sa fac si eu ce fac ei.
Dar AM destui ai MEI!!
si sunt obosita, si atunci prefer sa nu mai stiu de nimeni.
Eu sunt cam taciturn de felul meu, asa ca nu discut cu nimeni. Nici macar cu mine insumi !
ResponderEliminar@ geocer- într-un articol spuneai ca esti ¨vorba lunga¨.
ResponderEliminarSi eu spun ca vorbesc prea putin, dar sefa mea replicat - ¨tu?¨.
Eu ma refeream la timp, si ea la cantitate. Poate pentru ca în cele càteva minute în care ne întâlnim pe zi , am prea multe lucruri pe care vreau sa le discut cu ea.
Sau pentru ca locuind cu señor, care tace si doarme, nu vorbesc cu orele, si ma descarc când vine ea.
în rest, sper si cred ca vorbesc destul de putin.
De aceea scriu. Ca si tine.
Eu caut mereu să fiu pe placul celui care am fost în urmă cu 20 de ani si celui care voi fi, dacă Dumnezeu îmi va da atâta viată, peste 20 de ani.
ResponderEliminar@ Calin - Am fost destul de nabadaioasa acum 20 de ani. Nu prea îmi face placere sa-mi aduc aminte.
ResponderEliminarPoate doar de faptul ca eram tânara si ceva mai frumoasa.
Alege între cantitate şi calitate, atât în privinţa postărilor, cât şi a vizitatorilor. De fapt, cel mai bine e să nu faci nici o alegere: scrie cât şi când ai chef, iar, cine are chef să te citească. În felul acesta, toată lumea va fi mai fericită cu un dram!
ResponderEliminar@ Zam-fir-pop Chestia cu calitatea - e dificil de pus în practica în viata. Am vrea noi, dar de la vorba pâna la fapta e drum lung.
ResponderEliminarGiulia, tu zici : "uneori mi-e frica de ciudatenia gândurilor mele", dar nu ai de ce. Oricat de ciudat am gandi, trebuie sa ne asumam si bunele, si relele.
ResponderEliminar@ Leo - cu ani în urma, fiul meu care era un pusti, ma întreba: - mami, tu vorbesti singura? Ti se misca buzele ca si cum ai vorbi singura.
ResponderEliminarSper ca acum nu mi se misca buzele, ci vorbesc doar în gând cu celalalt Eu al meu.
super Fotografia de inceput de blog!!!
ResponderEliminarStii cred ca ne asemanam mult ...
si eu am in cap 2 pansydre care sint una buna una traznita ...
asa ca ...nu esti singura cu ....ginduri ...
ciudate ...
cred ca trebuie s- punem de un club !!!!
Ha ha ha !!!