viernes, 14 de mayo de 2010

Coyote Ugly trailer



L-am vazut... dar chiar acum am sa-l caut ... si am sa-l revad. Imaginati-va socul lui señor care a trebuit sa asculte de doua ori melodia lui LeAnn Rimes, dat la maximum. Nu mi-am dat seama ca-mi era miscata mufa de la casti... aproape a facut infarct. Obisnuit cu totul în surdina... Mea culpa...
- Señor ziceai ca muzica este singurul zgomot care nu deranjeaza!!! Si apoi nici macar nu era hard rock.

UPDATE: 0:05... mi-a luat 3 ore sa vad un film de 1:32... în Megavideo... dar a meritat efortul. Între timp am primit si raspuns la mesaje, a fost Enma pâna la ora 22:oo si i-am tradus câteva din mii de vorbe... (deci numai doua ore mi-au trebuit sa vizionez pelicula). Acum ...pot sa merg la culcare... ca o fetita cuminte .

Si am mâncat astazi ca o sparta... cât n-am mâncat într-o saptamâna... Am fost cam trista, cam în ceata, cam prea singura... Dar mâine am sa ies pe malul marii, chiar daca va fi ceata. Si am sa-mi închipui ca pot dansa chiar si DEPARTE... Totul vine din interior...
Publicat de giulia la 21:08
Etichete:

4 comentarios:

  1. giovanna14 de mayo de 2010, 21:25

    e unul din filmele mele preferate, iar Tattoo, una din melodia ce ma leaga de un suflet...pereche...

    ResponderEliminar
  2. giulia14 de mayo de 2010, 21:53

    @ Giovanna - nu esti tu prea tânara pentru un suflet pereche... asa batrân. De fapt eu sunt cea care nu ma voi maturiza niciodata.
    Am ascultat pe net toata dupa masa muzica de pe 40Principales... si apareau numele si piesa. Asa am ajuns la LeAnnRimes cu piesa aceasta si mi-am adus aminte de film. Nu mi-a fost usor sa dau de el ... pt ca vad filmele pe spaniola si se numesc altfel... EL BAR COYOTE!!
    O seara placuta... super tinerico.

    ResponderEliminar
  3. giovanna15 de mayo de 2010, 17:14

    hmm, multumesc, dar, la nici doua saptamani de pragul celor 30 de ani, mai am si eu momente in care nu ma mai simt tanara...le gestionez cum pot, insa, cand vin, si incerc sa le las in urma, cu detasare, sa privesc partea plina a paharului.
    Dar, uite ca ma mai doboara cateodata. Acum, de exemplu ma simt cumplit de singura si neimplinita...constat ca uneori, casatoriile pe care le oficiez ( tocmai m-am intors de la starea civila ) au efectul asta asupra mea...
    ma intorc acasa, in camara mea de carti si singuratate si ma intreb de ce eu nu??
    iarta-mi aberatiile melodramatice dar in secunda asta mi-e greu, si am indraznit sa spun printre picuri de roua :) asta, aici.
    sufletul pereche...am avut imensul noroc sa-l gasesc, dar marele nenoroc sa nu-l am.
    ciudati mai suntem noi, oamenii...ca-i lasam pe alti oameni (?) sa ne dicteze destinul...si noi ramanem doar cu roua...

    ResponderEliminar
  4. giulia15 de mayo de 2010, 17:58

    @ Giovanna- tocmai pentru ca si eu îmi petrec foarte multe ore în singuratate ... am pus si directia mea de email. Daca ai yahoo, windows messenger sau skype... îti stau la dispozitie... sau mai bine spus poate as profita eu... de un suflet pereche cu care sa schimb o vorba. În general... prietenii nostri sunt casatoriti sau au perechi... si deja sunt satuli de lamentarile noastre.

    ResponderEliminar

Suscribirse a: Enviar comentarios (Atom)