În timp ce-i prajeam pestele si cartofii pai lui señor l-am vazut pe PISI, cel care îi face zile fripte lui señor... preocupat pentru pestisorii lui. Pai PISI... doarme pe perinitele de pe scaune, noapte de noapte... si eu nu am vazut nici un peste ... mort.
Eu m-am apropiat tiptip... pisi, pisi... hai sa fim prietene... dar ea... mi-a aratat numai fundul!
Suntem la masa . Între o furculita de merlucius si alta... pot sa scriu... Sunt frânta de oboseala. Am intrat în casa la orele 15:00... aproape patru ore de gimnastica-curatenie... cum îi zic eu. Geamuri mari de 2 mp, alte geamuri culisante, care nu se pot curata decât daca calaresti pervazul si abia daca ai loc ... asta ca sa poti ajunge sa cureti peste tot geamul. Urasc ferestrele culisante. Genoflexiuni... cu duiumul...pentru ca lustruiesti mobile, canapele de piele, partile joase ale ferestrelor. Muzica... la maximum...pentru ca sefu nu era în casa. Aia... muzica ritmata, 40 principales...acum muzica de relax Moonlight Sonata - Beethoven, Brahms, Simfonia nr.3.
Dar eu nu pot sa ma odihnesc dupa asa un efort... asa ca am facut un prânz rapid... cartofi pai si merlucius pane...pentru ca señor este foarte cuminte când stie ca vin de la frecat casa fiicei dânsului. Se sperie doar de exercitiile de dezdoire a spatelui pe care le fac.
- Poate cazi pe spate!
- Nu te speria señor.
Deci... acum ascultam muzica clasica. Corpul mi se destinde asa... si apoi, totul vine din interior, nu-i asa?
Afara 26 de grade... dar poate veni ploaie dinspre Tortosa. unde ploua si sunt 25 de grade. Hm! Mi-ar cam strica planurile. Trebuie sa cobor la aprovizionare... dar vroiam sa arunc o privire màrii , ca sa ma relaxeze màretia ei si linistea în care se sparg continuu valurile.
Piano concerto.No 2- Mozart, apoi Chopin... si sunt ca noua dragele mele!
Terminam cu compot de piersici si datorita bunavointei lui Carmen ascultam la desert
UPDATE 16:30
deja señor doarme. Soarele s-a ascuns. Eu îmi odihnesc oasele batrâne în fotoliu... asteptând sa vina Marta de la cole... Daca nici astazi nu-mi aduce halatul la spalat... i-am promis ca o trimit dupa el, pe jos, 7 km...singura . Sunt rea!!! Dar sa nu credeti ca întelege. Îmi va raspunde acelasi : Muy bien! Uneori parca vorbesc cu peretii. Ea... îi pupa!
Draga mea blondina,
ResponderEliminarîmi face mare placere sa te citesc dar câteodata sunt stânjenita ca...eu stau si zâmbesc si tu...harnicuta ca o albina. Dar supla cu talie de viespe :))
@ Carmen- draga mea prietena. Asa cum este viata mea, nu as mai vrea sa lucrez ... unde am lucrat. Ultimii 10 ani la uzina, au fost grei. Statistici, bilanturi zilnice contracronometru, minciuni în gestiunile sectiei, plata a 300 de muncitori- din mâna...cum s-ar spune, bilanturi la sfârsit de luna. Uneori lucram pâna la 5 dimineata acasa si mergeam la 7 la serviciu. Nu zilnic... doar de câteva ori pe luna. Anii combinati de uzina, magazin si comert de frontiera... nu pot sa ti-i închipui. Ieseam plângând din casa... ca sa fac bani în Ungaria. Pe frig, pe ploaie, pe gerul cel mai cumplit.
ResponderEliminarAcum sunt o DOAMNA. Nu invidiez fericirea ta!
Ma lamentez doar uneori... ca mie asa mi-a fost dat. Sa DUC cât pot. Si har domnului... POT. Sa mi se ierte faptul ca uneori sunt mai vulgara... sau chiar usuratica!
Povestea... netruncata... am sa o scriu odata... pe un blog anonim. De talie de viespe nici vorba... am 78 de cm.... dar am avut peste 115. Mai am 6 kg de dat jos! Te pup draga mea draga!