Am crezut ca voi putea alerga mai mult. Am luat-o pe malul marii si apoi , la pas catre oras. Dar... cu întreruperi ... poate am facut 1 km. Trebuia sa cumpar si paiete pentru tricoul cumparat ieri, pentru Marta... ca sa fie mai chic. Duminica cred ca mergem la restaurant. Asta daca vom putea sa-l urnim pe señor Tomas. Întâlnirea bianuala a verisorilor ALONSO. La Segoviano... restaurant de simandicosi, pe Jaime I, aproape de casa, asta în caz ca se va plictisi repede señor.
Deci, la întoarcere, ieseam din piata Tres Reyes catre Jaime I. Prin dreptul magazinului de reparat biciclete si motociclete, mi-am aprins o tigara. Eu, în legginsi, tricou care înainte îmi venea perfect si acum plutesc în el, borsetuta, adidasi... toata în negru. BLONDA, foarte blonda, pentru ca dupa ce mi-am spalat alaltaieri parul mi s-a dus bruma de platinat. De aceea am si intrat sa-mi cumpar oxidant... sa pot pune picatura de negru în sampon... pentru zece secunde... sa dea platinatul acela mai suportabil. Deci prea decolorata...
Aprind o tigara. Nu este un gest de DOAMNE. Dar cum am mai spus... eu de doamna... nimic. Un tânar, negru ca taciunele, cu buze carnoase, înalt si bine facut... îmi cere un foc! Îi dau.
- Tu frantuzoaica?
- Eu, românca! Tu?
- Alicante. Marinar. Senegal. Si-mi arata cardurile lui, cu drept de munca si DNI-ul, buletinul.
- Si cum ai ajuns în Spania? Cu paterele?
- Nu cu avionul. Contract de munca. Acum am acostat aici si am timp sa ma plimb prin orasel. Stii, dupa ce petreci zile întregi pe vapor, numai în compania barbatilor, abia astepti sa cobori într-un port si sa dai o raita prin oras.
- Eu LAMIN!
- Eu Giulia!
- Câti ani ai? Câti frati ai?
- 27 si suntem sase frati acasa. Am venit acum 7 ani. În Alicante, aveam vecini români , foarte simpatici. Lena, când sotul ei pleca la munca pe noapte, venea uneori la mine. Stiu sa pastrez un secret. Tu?
- Eu, îngrijesc un domn batrân. Un fiu de vârsta ta, 25 de ani. Lânga Madrid.
- Îmi plac femeile albe. Sunt diferite de ale noastre. Miroase altfel si nu au inhibitii. Sexul este sex. Dai si primesti. Cobor de pe barca si stii, daca nu faci sex uneori chiar si o luna, te doare aici în gura stomacului. Si atunci eventual, daca chiar nu gasesc nimic... merg la un sex shop îmi pun un film porno. Familia locuieste cu tine?
- Numai sotul!
Cum conversatia devenea prea ... sensibila chiar si urechilor mele de femeie usoara, treceam tocmai podul... mi-am luat ramas bun, am luat-o la dreapta, catre mare si m-am pus mai departe pe alergat.
- Asta mi-ar mai lipsi! Un tinerel de vârsta fiului meu. Si poate ceva boli si figuri noi. Râzând în sinea mea... mi-am spus... BLONDUL este de vina si legginsii prea strâmti pe soldurile mele. Si apoi... Giulia, nu trebuie sa vorbesti cu ... strainii, nu stii niciodata ce hram poarta! Si trebuia sa ramâi la cei 98 de kg!!!
Dar era un copilas... foarte cu bun simt! Sincer, în singuratatea lui! Si... alergând... m-am gândit la señor Tomas care a fost marinar si mi-a povestit destule peripetii!
Hace 9 años
Hehe ! Intamplarea asta confirma ca ai inceput sa fii din ce in ce mai vizibila.
ResponderEliminarDaca ai fi ramas la cele 98 de kg fii, convinsa ca nu ai fi atras privirile niciunui marinar, cu atat mai mult a unuia bine facut. Si o spune o alta care a iesit, zice ea, invingatoare, dintr-o lupta cu kilogramele.
ResponderEliminarSi nu cred ca blondul e de vina pentru conversatia de mai sus, ci faptul ca emani o energie care imbie la comunicare. Cata vreme, aspectul fizic nu-ti era pe plac, te obligai la noncomunicare, acum, cred, esti exact in partea opusa. :)
Cat priveste conversatia usoara :p cu marinarul, poti s-o cataloghezi drept revoltatoare, daca ai fi vreo conservatoare sau vreo pudica ce foloseste drept perna, Codul bunelor maniere,:p poti s-o vezi drept o situatie primejdioasa din care moralitatea ta a scapat ca prin urechile acului, daca ai fi vreun personaj de-al lui Creanga ce vede oriunde droburi de sare.
Sunt convinsa insa, ca sunt multi si multe care dupa istorisirea ta raman, printre zambete, la concluzia ca " mare ti-e gradina, Doamne"! Sexul nu mai e demult subiect abordat in intimitatea alcovului, e dimpotriva, negociat cu nonsalanta in strada, e digerat ca un fel de mancare, nu neaparat desertul :), nu mai e arta, e simpla necesitate fiziologica pe care o satisfaci eventual intre doua escale. Foarte bine pentru cei care pot trai viata astfel, fara zbateri inutile pentru a primi ceea ce toti hormonii iti afiseaza pe frunte ca ai cauta.
La ce buna ipocrizia? Asta caut! Vrei? Bine! Nu vrei? Dumnezeu ajute-ti!
Dar parca tot e mai poetic sa cobori pe peronul pe care visezi sa ramai ultimul "pasager", sa-ti iei de mana aleasa si din coltul buzelor, abia soptit, sa o-ntrebi: "n-ai vrea ca-n noaptea asta sa fim una?"
Mda, ai succes la tinerei ! Bravos !
ResponderEliminarNu pot sa accesez blogger la comentarii!
ResponderEliminar@ Leo- încerc de vreo 3 ore sa-ti raspund. Sper ca acum voi putea. Poate sunt ostentativa. Este pentru a doua oara ca apar în jeggeri ...în orasel. Dar oraselul este plin de nemti, olandezi, englezi, belgieni, francezi... informali. Pantaloni de bicicleta, mulati oe fund.
ResponderEliminarEu...ochelari de vedere, tricou larg, se vedea putin. Cu natiile conlocuitoare vorbesc tot timpul. Am prietene marocane, chinezoaice, columbieni, ecuadorieni, mexicani, uraguayani. Cu persoane de culoare nu am mai vorbit, desi eu iau apararea tuturor negrilor care vin aici în niste conditii inumane, calatorind în acele patere... pe mare potrivnica. Deci... discutia ar fi fost de cunoastere a unei culturi.
Nu stiam ce vor auzi urechiusele mele... pe distanta de cca 5oo m. Dar m-a facut sa zâmbesc.
@ Giovanna - as putea sa-ti scriu un roman - despre acostarile în plina strada la care am fost supusa în acesti cinci ani. În Italia... de la claxoane, la români care te agatau la iesirea din supermarket, pâna la vecini, rude ale familiilor unde am lucrat.
ResponderEliminarPeste tot... scrie pe fruntea unei femei cu plase în mâna... strâina=curva. Autohtonele merg numai cu masina sau pe jos la plimbare... dar sunt de alta ... culoare. Eu nu par spanioloaica. Am alte trasaturi. Si alta culoare de ochi.
Anul trecut iesisem sa fac fotografii la 6-7 dimineata, cu rasaritul soarelui si m-a agatat un spaniol. Aveam 95 de kg. Am aplicat aceiasi tactica... SOTUL!
Despre peron... hm. Calatorind cu morcovul în fund catre Spania, acum 4 ani, seful de tren m-a acostat... spunând ca vom petrece o noapte minunata. I-am spus zâmbind... SIGUR, SIGUR! Eu ma gândeam doar sa nu ma prinda politia de frontiera italiana, sau franceza cu pasaportul în neregula. Nu m-a deranjat bineînteles conductorul toata noaptea. ...
Toata ziua am zâmbit, gândindu-ma la faza... petrecuta în maxim 7 minute de umblare, amintindu-mi de spusele persoanei pentru care am început sa slabesc si care m-a ranit dupa aceea... ¨Am cu cine, am cu ce, dar de ce?¨ Acelasi personaj se smiorcaia saptamânile trecute la prieteni ca are doar o rosie acasa în frigider. Si stiu ca spera ca la întoarcere sa intre în gratiile vreunei frantuzoaice bogate care sa-l ¨salte¨. Probabil si-a vinde gratiile pe bani... gândeste el.
Si-mi venea sa râd singura si sa-mi spun acelasi lucru gândindu-ma la pustiul negru: - Am cu cine, am cu ce, dar de ce?¨
@ Geocer - tu stii ca nu am nevoie de tinerei. Nu am nevoie de fapt si de drept decât de prieteni si un somnifer seara. Cred ca bronzul meu în contrast cu blondul i-au suit sângele la cap. Si apoi... aici nu este un port cu pitipoance la vànzare pe alei. Este un orasel si traseul meu... este catre cartierele de straini, pentru ca numai nemti si alte natii locuiesc pe lânga noi. Spania cu asta s-a dezvoltat: turism, vile construite de catre straini...pe toata coasta. Si apoi poate pustiul stia ce stia. Frantuzoaicele au mai putine fite în cap. Fac si se bucura de moment. Si apoi, tu care vorbesti franceza: si eu am vorbit cu pustiul mai mult pe franceza. Je n´oublié pas parler en français ... daca am scris corect!
ResponderEliminar