Cafea cu gheata

M-am trezit. Mi-a luat doua ore si o cafea cu gheata. Afara frig , dar nu are a face. Nebuna e pe faza. Muzica la maxim de la 7:30. Nebuna de aici, alta muzica, dar cu castile puse. Daca as fi mai nebuna decât sunt i-as pune difuzoarele cu muzica mea, lipite de perete. Dar eu mai am în mine o doza de bun simt. Poate nu sunt chiar asa de nebuna pe cât par.
Am asteptat. Scrierea de dimineata. Am citit, recitit, recitit. Nu e usor sa patrunzi în esenta. Astept sa plece alta nebuna si apoi merg sa-mi descarc energiile frecând casa vecina. Poate astazi suntem mai nebuni pentru ca si aici e ceata, umeda... patrunzatoare. Nu am cum sa o îndes nici în case, nici în oameni. Nu am cum sa i-o vâr pe gât nici nebunei din vecini.
Dar nu, eu nu am cum sa fiu nebuna. Am privit dansul lebedei, ore în sir, am privit unduiri de corpuri pe muzica . Si mi-am zis... voi dansa ca ele. Conteaza ca sunt batrâna? Nu. Muzica corpului este în mine. Si am sa fiu o balerina batrâna... în mijlocul nebunilor. Ma vor aplauda câinele si pisica si ...nebunii mei...