Am mai prins 35 de minute de soare. De data asta mi-am pus o tona de crema, nu de alta dar poate în felul acesta pielea mea îmi va fi recunoscatoare si se va întinde mai repede. Mi-am admirat corpul si am facut gimnastica. Sus pe terasa, unde pot sa-mi fac de cap si stau goala la plaja.
Mi se reflectau formele corpului în sticlele mari ale usii duble. Si asa, de la o tigara la alta am început sa rememorez schimbul de cuvinte avut cu sotul meu... duminica, în timp ce copilul nostru mai calatorea. Pe Skype.
Stiu ca asteapta de zile întregi sa-mi vàrs naduful... în scris. Stie ca eu nu ma ascund de nimeni. Nu datorez nimanui nimic. M-a acuzat ca am o multime de prieteni care sa-mi cânte în struna si sa-mi plânga de mila. Ca recunoaste si apreciaza efortul meu, dar ca prea mi-am batut joc de el.
Cred ca este timpul sa punem lucrurile în matca lor. Unii, altii stiti... ca sunt casatorita. Stiti ca sunt de aproape 5 ani afara (de pe 1 sept. 2005). Multi ani de singuratate. Sotul meu este un OM bun, dar merita o femeie cu valori morale. Eu sunt un Berbec... aventurier, zanatec. Firea nu mi-o pot schimba... am fost infidela de multe ori în viata mea. Daca regret? Pai nu! Regret ca i-am amârât sotului meu zilele. Dar el a ramas cu mine din aceleasi motive pentru care am ramas si eu cu el: ADRIAN. El m-a iubit sincer... eu am iubit uneori, dar niciodata nu am fost constanta.
Un barbat îl iubesti daca-l admiri. Eu îl admir pentru consecventa lui, dar altceva nu mai simt. Am mai iubit de vreo doua-trei ori în viata mea. Dar am renuntat de bunavoie si nesilita de nimeni la ele , pentru ca mi-am impus EU. În adâncul inimii, uneori am mai plâns aceste iubiri... dar mi-am facut datoria fata de copil.
M-au întrebat prietenii de ce nu divortez? De ce nu-mi refac viata?
Pentru ca acum sunt FERICITA. Singura, fara chestionari, fara obligatii. BANII ... am sa-mi fac datoria în continuare pentru casa pe care am început sa o construim. Nu pentru NOI, ci pentru copil si generatiile ce vor sa vina. Banii nu reprezinta pentru mine nimic. I-am câstigat în mod cinstit si nu facând trotuarul. Cele MULTE escapade, de care m-am bucurat uneori... au fost doar un mod de a ma descarca. Nu m-au murdarit. Nu ma poate atinge vulgaritatea nici unui gest, a niciunui BARBAT. Pot doar sa râd de orgoliul ranit si de jena lor, când sesisez ca au pierdut ceea ce considera ei ca au avut mai de pret. Si râd pe fata. Nu ma prefac si nici nu revin.
Eu as putea iubi si un OM trecut de vârsta maturitatii depline. Dar ar trebui sa-i admir ... personalitatea, gândirea, deschiderea, pofta de viata, lipsa de inhibitii. Dar noi nu am fost niciodata pe aceiasi lungime de unda. Tu, SOTUL meu, esti timid, cu conceptii mult prea diferite de ale mele. Tu m-ai iubit si grasa, si urâta. M-ai iubit si mi-ai spus toata viata MAMI! Iubito... nu-mi amintesc sa fi fost vreodata. Nu am ce sa-ti reprosez. Ai fost un amant foarte bun. Nu este vina ta ca esti bolnav de spondilita anchilozanta de atâtia ani. Nu este vina ta ca am iesit eu în lume sa câstig bani. Nu este vina ta ca eu m-am înstrainat de fiecare data de tine. Nu este vina ta ca uneori am acceptat avansurilor altor barbati. Nu este vina ta ca poezia nu a însemnat nimic pentru tine. Nu este vina ta ca eu am tacut si am visat...
Daca am revenit de fiecare data în bratele tale protectoare, a fost pentru ca îmi dadeam seama ca acolo eram ¨acasa¨, si eu si copilul. Daca m-ai întrebat ce se întâmpla... nu te-am mintit! Am rupt relatiile. Cu mai multe sau mai putine reprosuri. Dar fara certuri si fara scandaluri.
Am încercat din nou sa dialogam duminica. Nu se poate. Pentru ca tu esti de fiecare data cel ranit. Am spus ranit ca si lezat. Nu am spus Scorpion pentru ca acela are venin. Prietenii comuni sau chiar familia nu se amesteca. Nici nu au cum. Problemele unei familii se rezolva fara ajutor extern. Deocamdata eu nu am ce sa rezolv. Vreau linistea mea, libertatea mea, ca si a ta.
Ma întreba o prietena:
- Dar nu ti-e frica ca va duce o femeie în casa pentru care ai muncit atâta?
- Nu m-ar deranja sa stiu ca este fericit. Are tot dreptul si chiar daca as locui sub acelasi acoperis cu o alta... casa fiind enorma, sigur am deveni prietene. Femeile niciodata nu mi-au fost dusmance. Sigur nu ne-am amârî viata. Eu oricum nu vreau sa ma întorc degraba. Pâna când cineva va aprecia munca mea... am sa stau cât mai departe de tara. Si apoi... în casa aceea am pus amândoi, chiar trei, daca punem la socoteala ca soacra mea a fost cea care si-a vândut apartamentul pentru ca sa ne ajute când am ajuns la disperare. Si apoi toate caramizile au trecut prin mâna lui si toate finisarile le-a facut tot el. Si-a pus sufletul acolo. Eu... doar banii.
- Deci eu nu vreau sa divortez decât când va dori el. Nu am de gând sa ma recasatoresc pentru ca nu cred sa existe barbatul viselor mele. Iar doar ca sa fiu sluga la un alt barbat... sunt prea matura si prea m-am saturat de toata liota de masculi aroganti si plini de sine. Nu ma suport pe mine d-apoi sa mai suport toanele si imbecilitatile unui barbat hotarât sa posede o femeie. Altii nu prea am cunoscut...
Am scris toate astea pentru ca sa arat celor putini care ma citesc ca sunt REA. L-am sfatuit pe sotul meu sa-si faca un blog... unde sa scrie tot ce-i trece prin minte si va avea suita lui de sustinatori. Dar el este prea DOMN. N-o sa spuna niciodata negru pe alb ca mama fiul lui este o femeie de moravuri usoare. Asa ca EU... am sa mai trimit în continuare cel putin 1000 de euro pe luna acasa. Nu am cerut si nici nu o sa cer deconturi. Am sters din toate retelele de mesagerie ... orice legatura... pentru ca nu accept reprosuri si lamentari. Banii vor ajunge constant în ziua în care am sa-i încasez. Dar nu am sa-mi refuz nici un moment de bucurie. Asta daca vor exista!!! Si voi continua sa visez, pentru ca visele nu ti le poate lua... NIMENI.
Hace 10 años
Giulia, sunt adevarurile tale si merita din plin efortul de a trai in spiritul lor.
ResponderEliminarAtata timp cat sunt asumate, ele nu ranesc pe nimeni.
Daca adevarul tau doare pe altul, nu e din cauza ca tu lovesti, ci ca doar atingi o rana veche, de care nu esti neaparat responsabila, nici pentru aparitie, nici pentru vindecare.
Libertatea proprie e mai importanta decat comoditatea altuia. Chiar daca (crede ca) te iubeste.
@ Ajnanina - eu asa simt. El te asigur ca ma iubeste asa cum sunt. As vrea sa nu fie asa. Atunci am fi liberi amândoi. Si poate am ajunge sa fim prieteni. Dar prieteni pot sa fie doar cei care gândesc la fel. Asa ca pot doar sa sper ca-i voi deveni indiferenta!
ResponderEliminarNu m-ai convins nici ca esti rea, nici ca esti de moravuri usoare. Dar... cine sunt eu, la urma-urmei ? Doar un spectator, si nu te cunosc decat din cuvintele tale. Te citesc de ceva timp si, crede-ma, citesc destul de putine bloguri in ultimul timp. Vin la tine pentru ca ma simt bine aici, ma simt bine citindu-ti gandurile, habar n-am de ce. In seara asta ti-am apreciat din suflet sinceritatea.
ResponderEliminarVezi ? SI Ajnanina, draga de ea, zice la fel...
Draga Giulia, seara linistita iti doresc !
@ Leo - eu nu sunt ipocrita. Am rumegat problema timp de doua zile. Ca sa nu fie ca scriu impulsiv. Noaptea e un sfetnic bun se zice. Am lasat sa treaca doua. Apoi... am iesit pe malul marii... unde gasesti raspunsul la toate întrebarile tale. Relaxata am putut sa-mi adun gândurile si sa scriu, asa cum gândesc. Mea culpa daca voi jigni urechile gingase ale vreunei ... sfiinte!
ResponderEliminarCât despre seara linistita, hm... azi am tot màncat la rosii si la salate verzi cu masline! Iar am sa pun pe mine. Dar e doar chestie de zile si am sa înot. Si ca sa nu va gânditi mâine la mare va anunt... PLOUA!!!
e ok, ai inceput sa vorbesti... in fata, direct, sa nu te mai ascunzi, sa cunosti si sa recunosti... sa te regasesti... e ok, continua...
ResponderEliminar@ Paul - prieten drag, sa nu uiti de HONEY. Stii ca nu m-am ascuns... am încercat doar sa protejez pe altii de vulgaritatea mea... adquirida pe parcursul anilor. De regasit... încetul cu încetul am sa adun piesele si am sa cladesc un nou Eu, puternic, intangibil.
ResponderEliminarNu am reusit niciodata sa-i inteleg pe cei care, din comoditate, lasitate, egoism sau teama de necunoscut, se agata de altii conditionandu-i intr-un fel sau altul, dedandu-se la condamnabile santaje emotionale.
ResponderEliminarI-am admirat in schimb, mult, pe cei care si-au urmat calea dictata de propriul EU, calcand, APARENT machiavelic, pe cadavrele sentimentelor celorlalti.
Spun cadavre, pentru ca sentimentele care CER, sentimentele care CONDITIONEAZA nu mai sunt demult asa ceva, sunt pseudosimtiri, sunt forme fara fond.
Te felicit din inima, Giulia, pentru curajul de a scrie chiar si acest post. Sunt convinsa ca nu ti-a fost deloc usor. Te felicit de asemenea si pentru ca indraznesti sa traiesti dupa cum iti dicteaza propria constiinta.
Eu nu sunt nici pe departe adepta unei vieti in contra societatii si a legilor si cutumelor ei, sunt insa categoric impotriva mutilarii propriilor sentimente, DOAR pentru ca altii, prieteni sau membrii ai familiei, ori necunoscuti, ar vrea sa simti si sa traiesti dupa cum cred ei de cuviinta.
Succesul e un fiu al celui ce indrazneste, zice-se, asa ca indrazneste in continuare sa traiesti in acelasi fel frumos, AL TAU! :)
@ Giovanna - e foarte greu sa te dezbraci în fata lumii! Astazi deja am plâns de doua ori. Si pentru mine si pentru sotul meu, care nu-mi este dusman, dar care nu întelege ca ar putea sa-mi fie prieten. EL nu m-a înselat niciodata. Ani buni m-am acuzat pe mine ca sunt de soi RAU! Acum ma accept asa cum sunt. Încerc doar sa-i dau satisfactia de a ma revela celor din jur asa cum sunt, cu adevarat. FEMEIE USOARA. Si daca ar fi trebuit sa câstig pâinea fiului meu... facând trotuarul... nu m-as fi dat în laturi. Atunci ar fi putut spune ca am facut-o din placere!!!
ResponderEliminarSi totusi, aici te voi contrazice.
ResponderEliminarTu spui ca sotul tau nu ti-e dusman, dar ce inseamna de fapt asta intr-o casnicie? Pentru ca, din cate am citit eu, exact asta ti-a fost sau v-ati fost unul altuia in ultimii ani. Dusman e cel care incearca, prin diverse mijloace sa castige un teriotoriu care nu-i apartine. Prieten ti-ar fi fost cu adevarat daca intelegand ca nu mai poate tine pasul sentimentelor si placerilor tale ( vorbeai la un moment dat de poezia din viata ta pe care el nu o intelege ) ti-ar fi oferit libertatea. Un copil nu e un motiv pentru mutilare intr-o casnicie. Pentru ca in conditiile in care ati ramas legati in ea, v-ati mutilat pe toti trei, cred eu.
Nu inteleg de ce te reduci singura la calificativul de FEMEIE USOARA. Taie usoara, pastreaza FEMEIE! :)
Pentru ca asta esti: ai luat-o de la capat plecand intr-un loc unde altii doar vieaza sa ajunga, iti castigi existenta singura, ii sprijini si pe cei de acasa prin munca ta, ai dus o lupta crunta cu kilogramele si uite ce frumoasa esti, ai dus o lupta acerba cu tine insati mai ales si uite cat de frumos te redescoperi!
De ce atunci USOARA???
Dimpotriva, esti chiar o FEMEIE CU GREUTATE: intelectuala, in primul rand si asta razbate din toate cuvintele blogului tau.
Si la urma urmei de ce sa oferi satisfactie celuilalt oferindu-i o oglinda care NU E A TA??
Fii convinsa ca nu e satisfactie, asta.
Satisfacut cu-adevarat va fi daca, urmand aceeasi Golgota ca tine, se va redescoperi si el si va putea trai si altfel decat ca o anexa a ta.
Faptul ca te-a acuzat, spui, ani intregi de a fi un soi rau, nu e decat o dovada a altei contraziceri a lui: daca chiar e convins de raul din tine, de ce inca se agata de el???
:)
@ Giovanna - te cunosc doar de pe blogul lui geocer... unde rezolvam la un moment dat criptograme, anagrame. Le-am abandonat pentru ca prea ma acaparau. Cinste lui pentru acel blog.
ResponderEliminarAm ramas foarte surprinsa de comentariile tale, pe blogul meu...o anonima...care nu a cautat niciodata publicitatea facându-si cunoscuta prezenta pe bloguri în voga.
Prietenii îi am alesi pe sprânceana... mai mult ei m-au ales, pentru ca eu nu m-am impus niciodata în sufletul nimanui.
Nu am sa sterg cuvântul usoara... pentru ca dupa ce am scris si m-am revelat în ¨toata splendoarea¨mea... m-au simtit usurata.
Dar nu sunt chiar o femeie usoara!!!
Am sa-ti relatez 5 minute... abia trecute.
.... Dupa ce am putut sa ies din casa azi dimineata, în jeggeri, adidasi, tricou negru, borsetuta cu TIGARI si ceva banuti... toata neagra...mi-e si sufletul în aceste zile... m-am pus sa fac jogging. Mare, soare, 20 grade.
La întoarcere, pt ca a trebuit sa cumpar paiete pt Marta... mi-am aprins o tigara. O straduta oarecare... un tânar negru ca taciunele mi-a cerut un foc.
- Tu frantuzoaica?
- Eu, românca! Tu?
- Alicante, Senegal. Marinar.
Si asa ne-am luat cu vorba... în franceza si pe alocuri spaniola.
Nu am mai vorbit niciodata cu un tânar de culoare. El fara inhibitii!!! 27 de ani. Mi-a si aratat actele lui de drept de munca, fisherman si buletinul. Am vorbit... despre ce tu... probabil nu ai fi vorbit!!!
Adica a vorbit EL, Lamin... Apoi, eu usoara ca un fulg... dupa ce am trecut podul... mi-am continuat joggingul pe malul marii... ca sa nu cumva sa vada unde locuiesc. Si mi-am adus aminte... de un prieten care viseaza ca va cuceri frantizoaicele venite în cautare de placeri juvenile. Cumintica, am intrat la fetele de la farmacie, mi-am luat cheile si stau,în fotoliul din fata lui señor... USOARA... ca un fluture!
Te pup graga mea... as vrea sa te citesc... dar nu ai un blog!!!
Si apoi de intelectuala... nimic. Sunt superficiala. Mi-e si fricva sa scriu uneori... ca sa nu vina vreo cucuoana priceputa în ale gramaticii... si sa ma întrebe: DE CE SCRII, de vreme ce pui virgula între predicat si subiect!?
DE VORBAREATA si de FRUSTRATA!