Spor la citit... prieten drag

Astazi am dat numai de bloguri care se închid. Fiecare are motivele lui personale. Eu înca mai consider blogul un mod de a ma elibera de stres. Dar stiu ca da dependenta. Uneori ma trezesc în toiul noptii si pornesc laptopul, asta daca l-am închis de cu seara. Cred ca este din cauza singuratatii. Dar nu cauti companie doar de dragul companiei. Asa ca, în momentul în care se închid bloguri care mi-au placut, am o senzatie de emptyness. Ca si când pierzi ceva de care te agatai pentru a ajunge la noua zi.

Dar cred ca si asta e unul din cele multe lucruri pe care le facem doar ca sa ne demonstram ca putem sa-l facem. Si apoi, la un moment dat, nu mai satisface nevoile noastre. Nu ne mai ajunge. Ne agatam de alte activitati. Ne umplem timpul cu un hobby nou. Si apoi îl abandonam si pe acesta, ca pe o jucarie de care ne-am plictisit. Evoluam? Unii cu siguranta trec pe alte trepte ale cunoasterii. Cei mai multi, ne abadonam pe calea sigura a singuratatii.

De fapt asta trebuie sa acceptam... Singuratatea, care sa ne umple viata. De câte ori nu ma plâng ca nu am timp sa le fac pe toate. Pai vina este doar a mea. Nu-mi fac ordine în viata, nu-mi stabilesc prioritatile. Deci... spor la citit... prietene.