Ieri... gimnastica, jogging. Desi fusesem la coafor. Jogging cu vânt cald din fata... nu e tocmai recomandat pentru parul proaspat coafat. Am transpirat. Asta si pentru ca este mai clad decât în serile trecute si am si iesit noi prea devreme. 19:30. Sefa... care nu a iesit de cel putin 5 seri la alergare... a rezistat mai bine decât mine. Asa cum este ea ... eu îmi dadeam duhul înainte. Asta si din cauza ca fumez tigari mai tari decât cele obisnuite. La automatul de la bar nu au mentolate slabe, cum sunt JPS ale mele.
- Sefa, daca nu mi-a placea nici de ásta... jur ca-mi pun centura de castitate. Si am sa-mi bag în cap... ca asta este soarta mea!
... Culcat pe señor si trecut eu în curtea vecina pe la 20:45. Mama lui Irina, citea, el se uita pe pereti.
- Pai eu te cunosc! Doar am mai stat la povesti anul trecut.
- Eu nu-mi amintesc de tine.
- Îmi închipui... aveam 37 de kg în plus...
Ne-am pus pe povesti. Irina nu era acasa. Mama ei nu stie un cuvânt în spaniola... noi, doua trei în rusa.
- Am zis eu ca ai ochii verzi. Ei m-au contrazis. Vorbeste-mi în catalana. Trebuie sa învat, altfel medicul meu preferat ma scoate de pe lista prietenelor.
- Medico are multe idei rare. Nu trebuie sa-l bagi în seama. Eu ma cert tot timpul cu el.
... Dupa vreo jumatate de ora a aparut Irina cu copiii. Mama ei s-a retras, nu se simtea bine. Andreu s-a pus pe jucat badminton cu el, în timp ce noi continuam conversatia. La un moment dat, deranjat copilul de lipsa de atentie acordata...
- Îti dau un pupic... dar taci, sa se joace cu mine.
M-a pupat si i-am lasat sa se joace.
Irina, cu Charlie, papagalul pe umeri, prietenul meu... pe care l-am adapostit anul trecut când s-au dus în Ucraina:
- Îti multumesc Giulia ca ai venit sa stai cu el. Am întârziat la o petrecere facuta pentru copii. Chiar daca nu a fost ziua lui Andreu, fac la centrul de recreere petreceri din astea, pentru câte trei copii. Merg sa fac cina.
Între timp mi-a oferit nisperos, fructe dulci si zemoase.
- Sunt de pe finca mea. Se coc în nestire.
- Merçi. Vor fi un deliciu pentru señor Tomas.
... Peste câteva minute a aparut si medicul, care stie când pleaca, dar nu stie când revine.
Ei, barbatii, vorbind o catalana rapida, noi, strainele... castellano. M-am concentrat sa înteleg si sa pot lua parte la converstatiile aprinse. Seara a trecut în lungi dezbateri... religie, istorie, Italia, Berlusconi, fascism, rasele anglosaxone, democratii avansate, politici fiscale, influente nefaste ale emigratiei necontrolate, politica internationala, lumea a treia, politici OMS, dictaturi militare africane, sentimentul de vinovatie al Spaniei fata de fostele colonii africane, tarile estice... si câte cele! Doua ore jumate... timp suficient sa ti se faca capul cât o banita, când participi la acest tip de dezbateri cu argumente pro si contra. Cei doi... cu idei foarte clare. Ismail mult mai moderat. Medico... aprins! Ca de obicei. Asta dupa ce ca a abandonat ideea ca poate salva lumea. Ei... atei, noi doua... crescute totusi cu frica lui D-zeu. Am obosit... de atâtea idei si lupte. Simt ca îmbatrânesc! Cred ca sunt la fel de carunta ca si medico. Oare a existat aseara vreo tara despre care nu am vorbit? Totusi sunt în jur de 150 în lume... dar au ramas putine nepomenite.
- Eu sunt xenofob. Pot sa plac persoane... dar sa condamn traditiile si cultura lor. Nu pot sa accept ca un barbat trateaza femeia ca un obiect fara valoare si sentimente, sau ca indienii considera vaca mai importanta decât femeia lor, sau ca se practica ablacion - mutilarea genitala în secolul 21. Deci sigur sunt xenofob.
Sefii mei, fix peste drum, auzeau si vedeau tot... Noi... vociferând în noapte. Ei ... mutati pentru vara pe terasa racoroasa. Televizorul cu plasma... cu diagonala de peste 1300 cm.
Si... am mâncat! Inclusiv tort. Si am baut si vin. OBLIGATA . Am fost servita,... eu:
- Nu sunt obisnuita cu astfel de tratamente. Eu sunt de obicei servitoarea.
- Macar din când în când, fii si tu invitata.
- Trebuie sa te duca , sa urci pe munte. Sunt niste privelisti spectaculoase.
- Am sa vorbesc cu Lizzie, sa stea o dupa amiaza si am sa urc pe munte.
... Seara, jenant... simpatica despartire. Medico ... un dulce, ... !!!
Dormit eu ca un puiut... pâna la 8:15...
Si... voi avea si eu un copilas din Africa... cu care voi picta. Vine în curând în casa medicului. Nu stiu pentru cât timp. Stiu doar ca aici, familiile cu dare de mâna iau copii din tarile africane, pe perioada verii. Deci probabil am sa stau si eu cu el, ca sa o ajut pe Irina. Oricum... medico nu se va lasa pâna nu va adopta unul, de pe undeva, pentru ca Irina, nu mai vrea sa faca unul. Zice ca este prea batrâna la 37 de ani. Iar el mai vrea un copil, chiar si adoptat. Pe lânga Lidia, 14 ani, fiica Irinei, adoptata de el, si Andreu, fiul lor... de 6-7 anisori.
Astazi va urca Andres, sa monteze un suport în baia lor. Irina înca nu stie. Asta pentru ca l-am rugat eu, azi de dimineata... si pentru ca medicul primul lucru pe care mi l-a spus ieri, a fost:
- Ti-am adus reteta pentru Andres. Este o crema scumpa. Ti-am facut pe doua tuburi.
Va trebui sa i-o cer si pe cealalta, pentru zonele extinse.
... acum... la piata, Jueves. Trebuie sa cumpar o husa pentru telefonul lui sefu. Si sa dau si eu o raita. Singura... pentru ca Lizzie are ora la medic. Señor deja sforaie... Azi... se pare ca voi chiuli... mai târziu trebuie sa termin lenjeriile acelea, dar sa nu uit sa mai cumpar ata alba.
... Am 61,0 kg... chiar daca am cinat si am mâncat de dimineata fructe si o rosie. CE BINE!!! Deci... sport si dieta. Desi... mi-au spus amândoi: STOP... esti perfecta!
Dar eu sunt femeie... adica încapatânata... vreau 55 kg.
Hace 10 años
0 comentarii:
Publicar un comentario