Am reusit sa-mi eliberez mintea de balast...

Si pentru ca am reusit sa-mi eliberez mintea de balast ... m-am trezit sa scriu. Coborând sa-mi fac cafeluta cu gheata am fost învaluita de razele soarelui ce rasarea si inunda camera dinspre Nord. Da... pe zi ce trece rasare mai spre nord. Si eu nu mai am aparat de fotografiat, cel putin pâna când vine acasa Cristina de la studii. Atunci voi putea sa-i fur o camera foto.
Deci îmi beau cafeluta cu voi fetelor... si sper ca aseara ati simtit caldura din sufletul meu ... care lua calea vântului si mergea catre voi. Am reusit sa o fac si pe Enma sa va trimita salutarile ei... chiuind amàndoua ca nebunele ... pe malul marii. Asta pentru ca nu este lume pe acolo. Gesturile de nesabuinta nu-i sunt caracteristice... deci e pe calea cea buna.
Picioarele mele cu muschi crispati nu au fost în stare sa faca jogging... nu mai mult de câteva sute de metri. Asa ca ne-am luat revansa ... plimbându-te cu destula viteza pe stradutele întortocheate ale cartierului. Asa am ajuns si la casa unde locuieste Alba... sa-i salut câinii Husky. Animalute simpatice... mi-am bagat degetele prin gratiile gardului si au început sa mi le linga. Câinii cred ca-i simt pe oameni. Se gudurau cu placere la mine.

M-am culcat devreme. Si m-am trezit prima oara la ora 5 dimineata. Apoi am reusit sa mai dorm doua ore. Nu am fost în stare nici sa ma uit la televizor. Astazi nu am sa mai cobor la târgul de joi. Sunt falita. Trebuie sa astept doua saptamâni sa-mi intru din nou în bani. Am sa ma ocup de plantele mele. Trebuie tunse si rarite de frunze . Sunt enorme rosiile. Deja sunt fructe... pentru ca am înteles ca nu sunt legume. Deci trebuie sa le ajut sa se poata matura si creste în voie. Ploile din ultimele saptamâni nu m-au favorizat pe mine. Nu sunt pregatita cu pari înalti si nu am vazut prin cartier nici un loc unde as putea sa merg sa tai tulpini groase de trestii. Deh... lenea este mare. Trebuia sa o fac în toamna... au fost altii mai harnici si au facut-o înaintea mea. Sau vina este a mea si m-am lacomit anul acesta la prea multe rasaduri.
Mai am destule de cusut. Fusesem stapânita de lene, de Badoo... ultima data împinsa de sefi... în gluma. Enma ... sa-l atàte pe seful, spunea ca se va duce ea la întàlniri... ca pe mine m-ar recunoaste. Asta ca sa vedem daca sunt cei din fotografii. Am rezistat 19 ore asalturilor. Pâna m-am scârbit de personajele de pe acolo. O alta experienta, nimic mai mult. Singuratatea te poate împinge si la astfel de gesturi. Oricum mi s-a confirmat teoria... sunt atractiva... chiar prea. Suficient sa-mi mai creasca autostima. Necesara... uneori aceasta confirmare.
Mi-am clatit ieri pe la prânz ochisorii pe malul marii. Carul meu de cumparaturi, plin ochi, ca de obicei... avea nevoie de o pauza. Asa ca am coborât pe plaja. Am schimbat doua cuvinte cu persoane cunoscute si m-am întors în cuibusorul meu. Cusut la baietii din vecini... (în sfârsit!!!) ... tricourile, uitat la lamentabila partida de fotbal dintre Spania si Elvetia... si cu draci în mine... am urcat sa-mi fac ora de gimnastica cu sefa. Dezbatut activitatea zilei... lihnitii de pe Badoo... si râs noi bine. Apoi... cu febra musculara... la joggingul... transformat în plimbare. Luat un Ibuprofen si ar fi urmat o baita fierbinte. Sunat pe mine copii... plictisiti, schimbat doua cuvinte cu mi amor... si apoi, dormit. M-am trezit... cea care am fost. Linistita, foarte linistita.... Bine te-am regasit Julietita mia, corazon de melocoton... Mi-a fost dor de tine... Mi-a fost dor de mine!!!