O duminica mai neobisnuita

Afara , un soare superb. În casa liniste. Señor s-a retras în camera lui. Acuza niste dureri în partea din stânga spate, în zona plamânilor. Asta de vreo o saptamâna. Nu stiu daca ar trebui sa-l chem pe medic sa-l vada. Dar cu un ibuprofen îi trece durerea si se linisteste. Dar el este si foarte sensibil la durere. Dar pe mine, fata lui suferinda ma îngrijoreaza. Apoi, dupa alte minute, are chef de povesti, ca si cum n-ar fi fost nimic.

Ar trebui sa ne reluam viata de calugari claustrati. Fara emotii, fara zgomote... doar noi doi, si ma rog Marta... când e acasa.

Ieri si astazi am avut vizite. Si asta l-a scos din ritmul lui normal... de liniste, de tranquilidad... Dar nu putem trai fara ceilalti. Si nici eu nu pot fi numai lânga el. Uneori trebuie sa-l parasesc tocmai când ar avea chef de povesti.

Totusi, astazi, când Lizzie si Andrei îsi luau ramas bun de la el, iar avea halucinatii. Le-a spus sa mearga sa-si ia din mobilele din casa veche, vânduta cu cinci ani în urma. Si sa-si ia si farfurii si alte lucruri lasate acolo. Ceea ce de fapt asa a si fost. Dar el stie ca de fapt în locul casei, acum s-a ridicat un bloc de locuinte cu garaje la subsol. Dar astazi dupa amiaza, memoria lui îi juca feste.

Ieri seara, urmaream cu Karina un reportaj cu persoane afectate de dementia senil. Si m-am speriat. Si m-am gàndit la Ema, din State , care are în grija, în marea majoritate, batrâni afectati de dementia. Señor are doar uneori, halucinatii.

Doamne, cât ai fost de bun cu mine! Desi nu am meritat sa am parte de locuri de munca atât de decente!

Marta, sezuta în fotoliul lipit alaturi de al meu. Poate ar trebui sa-i pun televizorul, dar nu l-ar urmari. Si apoi, îi zâmbesc, din când în când, si ea recunoscatoare, îmi raspunde invariabil : Bien!

Eu cu castile pe urechi. Señor cu radio, urmarind partidele de fotbal, asta daca nu a adormit între timp. Poate am sa urc sa mai fac ceva abdominale. Am facut pe la cinci dupa amiaza 80, dar ma simt în stare sa le fac si pe restul de 70. Astazi si ieri am mâncat doar ca o pasarica. Salata... Asa ca , dupa cafele, Martini, apa si ciugulit... am 72,4 kg. Mâine dimineata, am sa cobor sub 72.

Azi am stat toata ziua în jeggeri... mi-am cumparat doua perechi în piata de joi... si arat... oricum mai supla decât în blugi. Burta ... mi-o lucrez cu abdominale si masaje cu centurile de la platforma. Si apoi... mai am putin si vine vara... piscina si înot cât de mult.

Deci... noroc ca aici Pastile nu sunt o sarbatoare pentru îndopat si baut. Nici cu vizite pe la neamuri! Si e bine!

Vorbeam cu Karina despre obiceiurile de la noi din tara! Despre udat, masa plina cu prajituri si mâncare din belsug, casa bec si luna, femeile, obosite si satule de toate pregatirile premergatoare unui festin al stomacului, mai degraba decât al spiritului. Traditii , de multa vreme abandonate aici. M-a întrebat: ce ai prefera acum... toate pregatirile acelea sau câteva zile în Caraibe? Pai ... Caraibe! Soare, plaja alba, marea transparenta! Deci, nici eu nu mai simt, sau mai bine zis nu am simtit niciodata chemarea întru credinta aceea purificatoare.

Sa fie de vina toate scandalurile sexuale care murdaresc imaginea Bisericii Catolice? Sa fie de vina preotii, care s-au ¨modernizat¨? Care fac propaganda pe internet, oferind servicii ... prea putin ortodoxe?

M-am gândit când am iesit eu în lumea occidentala... ca voi da de leaganul crestinitatii... si poate voi avea si eu mai multa credinta. Dar am dat doar de noncredinta. În Italia, patronii mei , comunisti, în Duminica Floriilor au taiat zeci de crengi din curte... si am lucrat toata ziua la curatenie. Aici, Karina, ar fi vrut sa ma ajute, astazi, în Duminica de Paste, sa frec si sa curat bazinul de Pesti. Ma rog... la biserica mai merg doar batrânii. Si totul este doar un comert. Vânzari, hoteluri ocupate în proportie de peste 80%, statiunile invadate de turisti, suveniruri, cozonaci la preturi exorbitante la brutarii.

Eu, am facut cozonaci în casa. Si señor mi-a cerut sa-i duc si în pat o felie. Am trimis si soacrei lui Karina, care m-a sunat sa-mi multumeasca si sa ma felicite ca au fost foarte buni. ( nu am facut decât ffff rar... aveam cine sa mi le faca) Dar este foarte usor...

Masa noastra a fost foarte obisnuita... Salata cu de toate, cum se face aici... (salata verde, rosii, brânza, cuburi de salam, masline, oua fierte, ton... toate în cubulete, stropite cu ulei de masline) si o fritura cu piure de cartofi. Asta ieri. Pentru ca astazi am fiert o punga de legume congelate, oua fierte si carnea ramasa de ieri. Apoi înghetate si fructe!

Update : 0.30
... deci , a trecut si ziua mea. Am ramas datoare cu câteva mesaje de multumire... dar nu am avut timp. Venise si Enma si Cristina. Si apoi , ziua asta a fost prea lunga! Nici cu Adrian nu am reusit sa povestesc prea mult. Desi fiul meu mi-a trimis un mesaj atât de FRUMOS. Si apoi, mâine va trebui sa sun în Italia, sa-i multumesc lui Ibi de mesaj, si sa multumesc si altora de urari. Prea multe felicitari . Si pe Facebook si pe messenger. Dar mi-au prins bine. Doar tristetea parintilor mei, singuri acasa m-a întristat. Si buchetul mare de flori, de la tata, pe care nu l-am primit.

Pe Lizzie sunt suparata, pentru ca mi-au facut un cadou, desi le-am spus ca nu VREAU nimic! Prietenia e mai importanta decât gesturile materiale! Dar ea asa e!

Tutto insommato c´é stato un giorno come tanti altri de la mia vita!

C'era una volta un giorno per tutti normale che oggi è diventato speciale per me ... c'era una stella che come le altre brillava nel cielo e che oggi illuminava solo il mio cuore... buon compleanno Giulia... oggi tu sei stata più bella che mai... anche se hai un anno in più.

Update : ora 11.00 ... am 71 kg... asta dupa ce dimineata mi-am luat pastilele de furosemid! Deci, de Pasti, EU nu m-am îngrasat!