M-a obosit maratonul ( mini)

Ar trebui sa ma odihnesc. Ce-i drept stau ca de obicei , cu picioarele catarate pe marginile fotoliului larg. Eram aproape adormita... Nici parul nu mi l-am uscat la iesirea din vana de apa fierbinte. M-a obosit maratonul... dar si cele doua ore si jumatate de dupa, cu preparatul prânzului, hranit señor, ridicat si apoi culcat la loc, schimbat scutece... Si apoi... tras în sus , spre capatul patului... efort, uneori peste puterile mele. Asta pentru cine a încercat vreodata sa traga pe orizontala, prinzând de subsori un corp inert si împingând în sus... pentru ca nu am cum sa-l trag, e mobila la capul lui... Sau pe zi ce trece mi se pare mie mai greu... señor ( doar nu s-o fi îngrasat?)

Daca nu dorm... de vina este Paul... Îi citisem postarea de astazi... si am dat de Henry Mancini... si am început sa descarc teme dupa teme. Si mi-a zburat somnul. Las ca am sa recuperez la noapte! Prea e frumoasa muzica asta...

Señor în loc sa-si faca siesta, stá cu ochii lipiti de ceas... ca si când ar astepta sa treaca minutele, sa ceara sa fie dus în patul lui. Ce-i drept astazi l-am scos pe la 8 din pat, pentru ca sa ma pot duce eu linistita.

UPDATE: ora 21:00... daca nu mi-am facut întindere la muschi alergând... mi-am facut pe terasa de sus, facând flexiuni cu piciorul pus pe balustrada. Acum suntem doi... Sefu si eu! Dar mi-a trece, pâna mâine!