La Multi Ani, DON TOMAS!!!

Señor Tomas, astazi, 22 aprilie , împlineste 88 de ani! Promit de un an ca am sa încep sa scriu povestea vietii lui... fragmentata, asa cum îmi povesteste dânsul, doar frânturi... Nu, nu a uitat, desi sufera de Parkinson. Uita ce s-a întâmplat acum o jumatate de ora... sau uneori, dimineata îmi spune tot ce a auzit la radio în noaptea trecuta, fie ca este vorba de tehnica, de informatica...politica sau orice alt tip de stiri. Am postat doar câteva fotografii... pentru a OMAGIA un BARBAT adevarat. A cutreierat lumea, îmbarcat mai mult de placere decât de nevoie... A participat la razboi...fiind mitralior pe avioane de lupta, a apárat poduri prin Pirinei, a cunoscut si foamea si îndestularea, a fost capturat si deportat, a fugit din lagare.

A fost foarte descurcaret... dar ca si mine s-a plictisit repede de scoli. A facut 2 ani la stomatologie, timp în care a învatat si tehnica dentara. Dar, a lucrat si ca dentist. A avut curaj si nu s-a ferit de nici o încaierare la viata lui. Râd si acum când îmi povesteste ca erau numiti ¨fratii Dalton¨, pentru ca , chiar daca nu existau telefoane, unde era o încaierare... erau si cei trei frati, fara sa se vorbeasca. Sisul... navaja sau cum se numeste în spaniola... nu i-a lipsit niciodata din buzunare. A fost primul care a facut pescuit subacvatic în Vinaros, cobora în puturi la mare adâncime, intra în pesteri subacvatice. Cunostea fiecare roca din Peñiscola, culegea datiles... fructe de mare, de pe peretii stâncilor. A facut contrabanda cu pelicule de film... a facut de toate. Cunoaste locatia vapoarelor scufundate în zona, care transportau anfore cu ulei sau bidoane de gasolina.
Si ... este si a fost un om de cultura. Toate poeziile... pe care le postez, sau ma rog aproape toate , le stie din memorie... Nu mi le-a spus deocamdata pe toate...Uneori îmi cânta... arii de opereta, tangouri de mult uitate. As fi vrut sa am talent sa pot scrie... povestea vietii lui, a mea, a noastra... un dialog între generatii si natiuni! Poate... cândva. Deocamdata... îi aduc aminte ca avem un contract nesemnat între NOI, pentru ca între oameni de cuvânt nu sunt necesare hârtogarii... CEL PUTIN 10 ani, în care sa ne suportam unul altuia toanele! Sa ne vedem... nepoti si poate dânsul stranepoti crescând... desi mai devreme ajung eu bunica decât dânsul strabunic.

Costumul lui ... era din neopren... acum 45 de ani. În fotografie... împreuna cu Alfredo si Enma.


La Casablanca , în 1955... docher... probabil. Mi-a povestit de toate marile porturi prin care a lucrat, de unde s-a îmbarcat pe alte si alte vapoare. De scoala de nautica pe care o începuse în Barcelona... dar s-a lasat si de aia... pentru ca trebuia sa petreaca 4 ani pe mare... si cred ca trâind prea intens viata ... i s-a parut mult prea mult. Are, mai are pe undeva permis de ¨capitan de yahte¨cum zice dânsul... deci putea naviga pe ape joase, adica teritoriale... A avut vaporasul lui, timp de cel putin 25 de ani... perioada în care orice timp liber si l-a petrecut pe mare. Pasiunea lui pentru pescuit... cred ca se vede si din fotografii. Sa traiesti , señor Tomas... Zilele trecute... îmi spunea ca va trebui la vara sa-si comande un costum de scafandru... sa iesim în mare, sa înotam! I-am raspuns:
- Señor - n-ai chef sa-ti duci nici lingura la gura, de comod ce esti ... cum crezi ca vei înota!!!
Ha ha... Râdem si visam împreuna!!!Ieri, stând cu Lizzie în bucatarie si cu señor... îi aduceam aminte ca este a patra aniversare a zilei lui de nastere... pe care o sarbatorim împreuna, asta dupa ce cu ani în urma se lamenta ca nu apuca nici 85. Uite... ca a ajuns la 88... râzând cu mine... spunându-mi bancuri si poezii scrise pe peretii... anticelor toalete de statii de tren... A fumat, a baut si s-a distrat la viata lui. Toate cu moderatie... dar nu s-a ferit nici de excese... Abia dupa ce s-a însurat... s-a linistit... si a trecut în extrema cealalta... CLOSCA... cu puii de aur cei drept... pentru ca nici o femeie din familia lui nu a muncit. Pentru muncile casnice a avut întotdeauna una sau doua servitoare! OM a fost! Nevestei i-a dat TOT confortul imaginabil. Copiilor... o dragoste protectoare... uneori obositoare! Dar a iubit si iubeste VIATA, cu toate ale ei. Conversatiile noastre sunt... presarate cu cuvinte... palabrotas... si râdem si-îi sarut mâna, cu degetele lungi... de pianist. MAMA... i-a transmis felicitari... în felul EI!!! MUCHO, MUCHO... singurul cuvânt pe care a fost în stare sa-l învete biata de ea în spaniola. Deci MUCHO, MUCHO señor...