Am dat jos aproape 30 kg! E ceva, nu-i asa?!

Astazi sunt fericita!!! M-am culcat cu 70.0 kg, desi abia am mâncat ieri... salata, 3 rosioare, o lingurita de ton din conserva si ...destule masline negre(cica îngrasa!)... M-am trezit cu 69,3 kg. Nervii de la meci...erau inclusi în cele 70 kg... somn ...linistit de la 23.00...imediat dupa partida pâna la 7.00 dimineata... fara treziri, fara somnifere si fara macar un strop de Martini...

Apoi... dimineata, dupa ce-mi iau pastilele de furosemid (80 mg) încep sa elimin lichidul de toata dupamasa... Ce-i drept merg foarte des la toaleta... dar elimin numai picaturi... asa ca dimineata e momentul si uite asa, desi am baut cel putin un litru de lichide pâna la aceasta ora... am 68,4 kg acum. Nu stiu daca ma voi putea mentine. Foame nu-mi este! Dar am vazut si cifra aceasta pe ecranul cântarului. Ba am facut cu Lizzie si gimnastica, si sper ca am ambitionat-o si pe ea... desi ea nu are nici macar 60 kg!

Pe Dina, ca o buna vecina... o enervez. Facem concurs... care slabeste mai bine! Si ne împartasim toate noile senzatii... Haine pe care le putem îmbraca... Si asa ... ne ambitionàm una pe alta.

Povesteam astazi cu Lizzie si señor în bucatarie... si am spus si multumesc înca o data Celui de Sus... în cei aproape 5 ani de când am iesit... am avut doar 3 - 4 zile în care nu am avut de lucru (cele 2 calatoria din Italia si 1 aici)... dar nici concediu nu am avut decât cele 10 zile din octombrie anul trecut... când am fost înlocuita de fiul si soacra mea... în rest munca... munca... munca. Mi s-a acrit, dar nu trece o zi sa nu multumesc pentru norocul pe care-l am. (Contul meu, chiar si asa... este zero la sfârsit de luna... asta ca sa nu creada cineva ca sunt... bogata). Ar fi multe de spus... dar acum merg sa mai fac ceva gimnastica. Apoi va trebui sa fac retusurile la o rochie a vecinei... si ar trebui sa mai fac si geaca lui sefu. Dar vreau sa profit de entuziasmul pe care mi l-a provocat... ¨invidia¨ sanatoasa a lui DINA... si sa stiti ca o întarât si cu pozele de grasuna... frumoasa... ca doar eu asa ma vedeam... tocmai ca sa o ambitionez.Pentru ca si ea... acum câtiva ani, când slabise ... arata fenomenal si am invidiat-o eu pentru ambitie!

Te pup DINA. Si felicitari pentru cele 11 kg... pe care le-ai dat jos în putinele saptamâni de când suntem în competitie!

UPDATE: 19:30... entuziasmul mi s-a transformat în tristete si neputinta, dupa ce am vorbit cu mama, care facea curatenie în casa d-lor profesori de la universitate. Tata... bolnav, mai bolnav în fiecare zi. Nu mai poate sa ajunga la o toaleta si face pe el. Spunea mama, biata, care si asa este o sensibila:
- Abia acum , când trebuie sa-l spal pe tatal tau, îmi dau seama ce înseamna munca ta de zi cu zi.

- Mama... eu nu mai observ... nu mai simt mirosuri neplacute... le fac din rutina. Poate doar flegmele scoase din gât si apoi înghitite îmi fac scârba, dar refuz sa le observ. Trebuie sa trimit acasa scutece... dar va fi dificil. Trebuie sa vorbesc cu Saiz Tour... sa vad când duc pachete si sa ies pe autostrada. Cât mai repede... Nu pot face mai mult pentru VOI. Si mama... nu ma speria de fiecare data ca TATA moare... si asa am sufletul greu! Faceti si voi ceva pentru voi. Banii, putini pe care vi-i trimit lunar, stiu ca nu tin locul fiicei voastre. Du-l la spital, nu-l lasa sa mearga... la un paharel... nu stiu... dar nu am cum sa traiesc viata voastra daca voi nu faceti nimic ca sa o schimbati în bine.

Si am fost sa fac abdominale... ca sa-mi eliberez NEPUTINTA de a face ceva pentru cei care m-au adus pe lume si m-au crescut cu multa dragoste. Si ma DOARE... si ma DOARE!!!