Deci...m-am tinut de promisiune...am participat la Marató Popular de Vinaros 2010

Enma si colega ei de serviciu... la lonja...unde am lasat masina parcata. Am mers pe jos de acolo pâna în fata primariei si cum mai erau în jur de cinci minute... am luat-o înaintea plutonului de alergatori seriosi... mergând... Am vazut-o si pe Lizzie cu grupul ei ...dar nu mi-a picat fisa sa-le fac o fotografie. Deci NOI... am trisat... luând-o înainte, cum a facut multa lume. Grupuri mari asteptau pe tot traseul.
Aici... în fata edificiului unde locuieste fiul lui señor Tomas... ne-a ajuns din urma plutonul oficial... Asa, cu suport muzical si claxoane cred si eu ca esti mai motivat!!!
Vazându-i alergând... am început si EU sa fac jogging. Si , cum am vazut ca nu-mi dau plamânii pe afara... mi-am luat ramas bun... si ne-am dat întâlnire la ... linia de finish. Nu am reusit sa alerg decât pâna la km 6... si asta cu greu... La început ceva mai bine... apoi numarând 90 alergând... 60 la pas, apoi 60 cu 60 , apoi 60 ma las si numai 30 alergând... pâna când de la km 6 ... nu am mai alergat. Aveam parca basica sub degetul mare de la picior. Ba mi-am pierdut si numarul de pe spate...din cauza transpiratiei... asa ca am facut vreo o suta de metri cale întoarsa si m-am lasat pagubasa...
Aici trecusem de km 3 si tinerii tobosari... ne animau cu tambores...

Si totusi... ele au ajuns înaintea mea... pentru ca au luat-o pe o scurtatura, ... mai nimic... dar va spun eu, ... mie nu mi-a dat prin cap sa o iau pe acolo desi vedeam lume luând-o peste câmp!
Asa... ca eu mi-am facut întreaga cursa de 9 km... batuti pe muchie...
Numarul lipit pe tricou.. este de la colega lui Enma, tricoul de pe umar , sucurile si fructele sunt rasplata pentru efortul facut! Am ales para... pentru señor Tomas si am facut deja si prânzul... Mi-am terminat postarea asezata în fotoliu... pentru ca ma dor spatele.

ÎN CONCLUZIE... pot sa fac JOGGING... si PROMIT ca am sa fac... ÎNCETul cu încetul ... am sa ajung sa alerg cele 20 minute zilnice! Si apoi... azi noapte am dormit putin si m-am trezit la 7 , pentru ca sa le dau micul dejun celor doi... ca sa pot pleca la 10.
Traseul ... l-au facut ele în 1, 19... scurtând mult, desi recunosc ca nu m-au vazut pe pista de la stadion si nici eu pe ele... desi m-am uitat LUNG în urma. Eu în 1: 23... cei drept... nu m-am uitat la cronometrul mare... pentru ca-l observasem pe Juan... soferul de pe ambulante... cáruia îi datorez acest loc de munca. Ma luase în obiectivul camerei lui... si i-am pozat. Asa ca numai dupa ce am trecut am întrebat o fetita cât este ceasul... Poate aflu de pe site-ul lor... poate au sosirile... pentru ca desi mi-am pierdut numarul (2995) l-am spus si m-au gasit imediat pe computer...

Sunt rupta... merg sa le dau prânzul si abia dupa aceea ajung sa ma dusez!