Uneori...plutesc alergând spre tine...

Eliminati sonorul de la balet...si uitati-va la videoclip...ascultând Pink Floyd. Ce sublim...

si acum închipuiti-va o Giulia... alergând pe sosea...catre cala Sol de Riu...cu Enma...în urma ei... dând din ¨aripi¨...încercând sa prinda aceasta fermecatoare miscare a bratelor...pe muzica lui Pink Floyd. Nu exista masini, nu exista priviri care sa ma deranjeze..sunt eu, marea, soarele, înca destul de puternic la ora 18:00...

Enma... care, de departe îmi facea semne sa sunt dusa cu pluta. Asa o fi... dar pot sa plâng la Lacul Lebedelor, poate sa ma emotioneze marea, în vesnica transformare, pescarusii care plutesc pe valuri,...cu zecile, ...briza care ma învaluie...si eu... care dupa 3, 5 km de alergare... mai pot face restul de 4,5...gândindu-ma la voi... prietenele mele de departe...

... Astazi, fiind invitata la cafea pe o terasa din apropierea casei, La Cossis, un oarecare ... îmi spunea ca nu ai cum sa plângi la o arie de opera, sau la un film, sau ascultând o poezie, sau privind un balet, sau citind o carte, sau mai stiu eu...privind un peisaj extraordinar. I-am raspuns:

- Da cred ca singurul lucru care te poate face pe tine sa plângi este faptul ca-ti merg rau afacerile sau ca ai împlinit 50 de ani...si ca te vor pipitele numai pentru ca au impresia ca ai portofelul plin. Toate cu care ai iesit în saptamânile astea ti-au cerut ceva... foarte scump. Ar trebui sa-ti dea de gândit... ca numai atâta valorezi. Spui de fiecare data ca sunt îmbracata cu prost gust, exceptând seara în care mi-am pus rochia neagra de 10 euro... dar eu... am lumea mea interioara... departe de a ta care este... prea putin spus...limitata. L-am lasat în plata domnului...dar tot am sa-i iau bicicleta, cu împrumutul, pentru ca tot mi-a oferit-o... asta ca sa ma razbun. Si nici nu am sa ies cu el la cina, pentru ca deja ma plictiseste ignoranta lui... Cred ca nu mai avem subiecte de discutie...