Pixi... gatopardo pripasit la casa noastra

Deci... ma numesc Pixi, pentru ca asa m-a botezat Cristina. Probabil am si alt nume, dar cum m-am ratacit, bun e si asta. Se pare ca am dat peste niste stapâni inimosi. M-au lasat sa fac ce vreau si mi-au dat de mâncare. Mi-au pus chiar si nisip sa am unde-mi face treburile. Destepti umanii astia. Deocamdata am sa fac pe pisoiul cuminte. Nu deranjez desi mi-am scos deja ghearele la Enma... care se juca cu mine... dar imediat am început sa-i sug degetul si ea m-a lasat în pace. Da...îmi place sa-mi faca fotografii. Sunt un FRUMOS si nu ma deranjeaza lumina reflectoarelor. M-au prezentat astia si la Cristina...în Ferrol, asa ca acum sunt de-al casei. Încetul cu încetul am sa fiu stapânul lor. Sa ma acomodez si apoi am sa le arat eu cine comanda aici.

Am ajuns cu masina aici. M-am ascuns sub capota camionetei asociatului lui Juan, seful de pe aici...si cum ei nu au vrut sa ma duca mai departe... am ajuns pe strada. Eu doar am intrat la prima poarta. Sunt norocos as spune ... sau ei trebuie sa recunoasca ca au avut noroc ca am intrat la ei si nu am ales alta poarta. Ma rog... daca ma voi plictisi... voi merge mai departe. Poarta casei este tot timpul deschisa. Ma bucur sa va cunosc, oameni buni. Sper sa ne mai vedem pe aici. Cred ca e cazul sa fac si o baita... m-am cam murdarit acolo sub capota motorului. Pe curând!!!