M-am lipit de fereastra Giuliei...

Da stiu, veti spune ca sunt doar un pisic tânar si nu am experienta vietii. Dar va înselati. Noi venim pe lume filozofi. Si apoi nu sunt la prima mea viata. Am renascut si am vrut sa vin în viata Giuliei. Ca sa o urmaresc de aproape. Alerg prin casa, fac salturi de 2 metri în nebunia mea, dar sunt cu ochii pe ea. Nu-mi scapa nici un gând de al ei, chiar daca muzica ei ma cam deranjeaza. Prea multi decibeli. Ajunge doar sa-mi închid un pic ochisorii galbui si am citit-o. Încearca sa descifreze misterul. De ce este atât de calma si linistita în ultimele zile. Oare o fi toamna? Oare o fi frigul care-i place asa de mult? Nu stie înca. Stie doar ca este calma... un calm dincolo de asteptari, dincolo de toate obisnuitele nelinisti...

O urmaresc prin casa. Rufele de pus în masina, casa de maturat, praful de sters, toalete de spalat. Acum mi-a dat sa ma joc cu un pai. Eu, mic si prost cum sunt am acceptat acest joc pueril. Deh, mai sunt urme ale puiului din mine si nu rezist sa ma mai joc din când în când. Cel mai mult îmi place sa trec pe sub televizor. Acolo sunt o multime de cabluri si pericolul de a da jos aparatul TDT este asa de incitant încât nu rezist tentatiei de a face o boacana. Nu... nu ma va pedepsi. Nu stie sa fie autoritara. Ea iarta pe oricine pentru ca-i judeca prin prisma faptelor ei. Stie ca si ea ar face la fel. Si ea este jucausa ca si mine. Deci nu mi-e frica de nimic si de nimeni... cam asa este deviza noastra. Cred ca ne simtim bine împreuna. Ea ma mângâie iar eu o raspaltesc cu muscaturi. Ieri... nu am lasat-o sa faca gimnastica. Aveam o pofta nebuna sa-i musc picioarele cu care facea ample miscari în aer. De câte ori îsi cobora piciorul la sol... eram pe ea. Hat...o prindeam cu labutele si-mi înfigeam dintii. Nici cu dansul nu are noroc sa scape de mine. Eu...nu aud muzica si atunci nici nu înteleg de ce face ea atâtia pasi înainte si înapoi. Eu... ma ascund pe revistele de sub televizor. Este un dulapior fara spate, asa ca ea îmi arata ciorapul cu degetele de la picioare când prin fata televizorului...când prin spatele dulapului. Eu... nu rezist si ma agàt cu ghiarele de ea. Marta râde de noi... señor doar zâmbeste si-si face cruce. Spune ca suntem doi nebuni ajunsi în casa lui. Deh... asta e viata señor! Nu poti sa ai parte de liniste nici macar pe banii tai. Si apoi mai vine si Enma si ma provoaca la joaca si eu uit ca sunt de fapt un motan filozof, trecut prin câteva vieti. Da... am si uitat persoanele pe care le-am cunoscut în celelalte reîncarnari ale mele. Stiu doar ca am ramas din fiecare viata cu mai multa întelepciune. Poate am sa-i transmit ceva si Giuliei, dar pe moment sunt ocupat cu o musculita si fac raliu prin casa pentru ca sa o prind. Daca ar fi pus astia covoare pe jos nu derapam asa de mult. Si uite... acum o ia pe casa scarilor în sus si iar trebuie sa fac salturi din doua în doua trepte. Si apoi... i-am spus de atâtea ori Giuliei sa-mi deschida larg fereastra din camera ei. Ma deruteaza perdeau data la o parte si ma ciocnesc cu geamul închis. Mi s-a întâmplat deja de doua ori si zau ca nu e o placere sa te trezesti lipit de fereastra si sa nu ai de ce sa te agâti. Mi-am rupt chiar si o mustata si asa nu am sa plac tinerelor feline de prin cartier. Desi... am citit eu pe buzele lui Enma... ca ar vrea sa ma duca la castrat, pe banii Giuliei... hahaa... vom mai vedea noi daca nu voi putea sa-le schimb gândurile. Zau nu mi-ar placea sa-mi pierd barbatia. Giulia îmi face câte un gâdi-gâdi la coite si apoi râde cu Enma pentru ca eu ma supar si-mi apar odoarele cele mai de pret. Da... de vina sunt eu pentru ca ma plimb pe la nasul ei când ea face abdominale. Sunt de fapt un motan-càtel. Unde merge ea si eu hop-top... Nu cumva sa pierd vreun gând de al ei.

Am reusit sa-i dau de înteles ca nu ma încânta numele pe care mi l-au pus... e ca si Dixie--- nume de fata . Asa ca am cerut schimbare de nume. Pixel... daca chiar îi place ei ecranul laptopului sau Axel... ca-mi place mie Guns and roses. Dar poate sa le foloseasca pe amândoua... nu ma deranjeaza. Si acum am sa o însotesc în curte. Ea vrea sa mature frunzele cazute iar eu am sa ma asez pe marginea bazinului de pesti sa descifrez misterul petelor rosii care se misca pe acolo. E soare si cald la noi. Pe la zece se vedea marea ca o sufrafata alba stralucitoare. Nu puteam sa ma uit la ea. Ma orbea. Si apoi... este asa de placut afara. Eu abia acum descopar toamna. Lasati-ma sa ma bucur de soarele blând si de vântul, potolit acum. Chiar... nu-mi place vântul puternic si ma sperie cortina cu fire de plastic care se lovesc amenintator de poarta de aluminiu. Profit sa ies cu Giulia în curte. Înca nu am vizitat vecinii... dar ajung si pe la ei. Am auzit ca sunt niste motani batrâni la casa lui David. Ia sa vad si eu cu ce se deosebesc de mine înafara de faptul ca lasa mult par.