Unde eram acum13 ani?

Deci... seara... o cupa de sampanie în fata. Nu, nu ma certati... nu am baut de martea trecuta... pentru ca nu am simtit nevoia. Vinul nu ma atrage, berea nici pe atâta. Singura optiune a ramas o sticla de sampanie... nici nu m-am uitat la marca. Mi-a adus-o K., fiica lui señor la ultima vizita, acum cca. o luna. Înghetata, restul de înghetata din cutia cumparata pentru copii am terminat-o, asta pentru ca sa nu am grija ei. Si acum, dupa ce mi-am golit congelatorul de parte de provizii carnivore si legume congelate... (asta pentru ca s-au dus puii mei la noua lor casuta) si am lasat doar peste, peste si iar peste... deci ceea ce nu ma tenteaza deloc... sunt linistita. Deci am mâncat înghetata... fara sa mai manànc si salata. La tele ? Nu ma intereseaza ce dau. Ascult muzica LUI. Sefa ma cearta:
- De ce asculti la nesfarsit poeziile si muzica de la el?

Cum pot sa-i explic unei persoane care nu stie ce înseamna o metafora !? Trebuie sa stii sa citesti si sa simti o poezie. Trebuie sa ASCULTI un text de la o melodie. Si apoi depinde cine ti-o dedica. Depinde ce amintiri trezeste în tine. Pot sa ma îmbat cu o poezie si sa umblu cu capul în nori o zi întreaga. Pot sa muncesc... ascultând-o fara sa o ascult. Poate chiar sunt nebuna. De fapt am fost întotdeauna si am trait închisa în lumea mea. Fara sa scot nimic la suprafata. Si am sa retraiesc toate momentele... la nesfârsit.. si peste ani de zile. Si am dansat... în gând cu dansatorul de salsa. Da ... am dansat si salsa împreuna... în prima seara chiar. Atunci am ascultat si prima poezie împreuna si atunci mi-a dedicat si melodia ... señora de las 4 decadas. Si tot atunci a ramas uimit de muzica pe care o ascult, de picturile mele. Îmi pomenea de o piesa... si imediat i-o puneam... din colectia mea de pe Real Player...si nu ne mai opream sa ne surprindem placut. Miles besos....
Da... ar trebui sa-l numesc ... miles besos. Dar nu ar spune totul... si el este asa de mult. Atât de mult... ca nu mi-ar ajunge cuvintele. A plecat. Nu am sa-l mai vad poate niciodata... Dar mi-a trimis si astazi un mesaj. Sa plâng? Nu... Numai vreau sa o fac. Si totusi o fac. Da... nu am sa-ti mai ascult melodiile ce mi le-ai dedicat. Mama ei de viata...

... M-ai întrebat Ioana ce as face daca as avea 35 de ani. As face lucrurile mai bine. Mai cu cap.

As fi emigrat mai devreme. M-as fi realizat aici... Nu as mai fi femeie de serviciu. Mi-as omologa studiile. As da examene si mi-as cauta de lucru. As TRAI. Mi-as pune ochii pe un barbat cu bani...si as profita.
Acum? Nu am alte optiuni. Trebuie sa câstig cât mai multi bani si sa-i si folosesc cu cap. Si investitia în fiul meu este facuta cu cap. Este pentru linistea lui sufleteasca. Cea de care are nevoie orice tânar pentru ca sa nu îmbatrâneasca prematur, ca si mine. Da... eram batrâna acum cinci ani când am parasit România. Asteptam doar sfârsitul. Nu vedeam muntii care ma înconjurau pentru ca eram prea obosita. Nu ieseam la o terasa sa beau o cafea sau sa manânc o pizza. Eram prea obosita de munca si de viata. Ajungeam în casa... târziu, dupa o zi de munca epuizanta si nu faceam decât sa ma îmbuib cu mâncare, sa ma uit la un film si sa dorm. Si a doua zi de la început ... tot asa. Munca, controale peste controale la magazin, casa de construit, datorii la banci, parinti de ajutat...

Deci... acum 13 ani... unde eram? Da... într-un birou, functionara iara dupa mesele... pâna la 12 noaptea chiar... în magazinul soacrei mele. Da... un vis... devenit cosmar cu trecerea anilor. Un copil neglijat, locuiam la parintii mei... noi ne vândusem apartamentul crezând ca din 2500 de euro si din banii... care numai nu ieseau din magazin... ne vom construi casa visurilor noastre. Da... banii au ajuns pentru fundatiile uriasei noastre case. Visele? S-au pierdut undeva în anii de despartire. Doi straini ... unul, departe în strainatate. Da... casa este singura care mai creste si acum pentru viitoarele generatii. Macar vor avea o mostenire. Ce valoare va avea? Valoarea sentimentala a anilor pe care i-am investit construind-o. Dar... hai sa lasam asta...

Eu... traiesc pe moment aici. Si vreau sa lungesc momentul cât se poate mai mult. Vreau sa alerg, sa vad marea, sa ascult muzica care-mi place, sa pictez chiar, într-o zi mai trista decât cea de astazi.

... Astazi a fost o zi de 5 stele. Munca multa... cu drag facuta. Calarit pervazurile de la ferestrele din casa sefei , curatat baile, toate dulapurile oglinzi, în timp ce nora mea a maturat si spalat pe jos toata casa. Si nu e putin... cu garaj cu tot. Apoi... spalat bazinul de pesti, copiii, taiat crengile copacilor din curte... eu facut cel putin zece transporturi la containere. Si... pe când chiar numai puteam de dureri de spate... a venit sefa sa merg la alergarea zilnica....

... Alergat ca nebuna. Lasat pe ea mult în urma. Eu eram fericita... M-ai facut tu fericita... Ioana. Cu comentariul tau. M-a facut fericita Columbia, care a aterizat... sa-mi spuna ca va veni... dar a avut probleme... M-a facut fericita fiul meu, nora mea, pisoiul smecher... pentru care a trebuit sa deschid toate dulapurile din casa si sa urc de câteva ori scarile de la cele doua etaje. (El, pisoiul....dormea sub patul meu). Am fost fericita sa descopar acel clip superb, astazi dimineata... si sa-mi propun sa dansez pe el (ceea ce am si facut... timp de o jumatate de ora... dupa ce am vorbit cu voi... dragele mele). Am fost fericita... pentru ca mi-am luat portiile de pupici.... Si am fost fericita pentru ca stiam ca astazi îmi recapat patul si camera. Adica nu pentru ca pleca fiul meu... ci numai pentru ca patul meu îmi lipsea... Chiar ma batea gândul sa mai fac o cursa singura, dupa ce-l culcam pe señor... dar ati intrat voi dragele mele si bine ati facut. Asa am ajuns sa dansez. Sau poate am fost fericita pentru ca încep sa-mi regasesc LINISTEA...Leo?


...Mi-am pus rochita albastra si ciorapei (mi-au facut bataturi papucii de astazi... si nu am putut sa-mi pun sandale potrivite), castile pe urechi, muzica la maximum.... si la dans... sub ochii mirati ai pisoiului care nu întelegea de ce dau eu din fund... Deci... concluzie. Pe data de 27 merg sa vad daca au locuri la scoala de dans ... cursuri ieftine... organizate de primarie. Am nevoie de 2 locuri. Daca nu vor avea... am sa ma înscriu la alta sala de dans... dar acolo costa ceva mai mult. Acum depinde de programul pe care-l au. Daca este la o ora nepotrivita... adica prea târziu... nu am sa pot sa merg. Señor ar face urât de tot. Îl cunosc deja... Adica urâtul... ar fi ca s-ar cere în pat si eu nu vreau sa-si petreaca anii pe care-i mai are de trait în camera lui... singur. Si asa-l neglijez prea mult. Vorbim putin... Eu sunt cu castile pe urechi si ascult ale mele muzici... sau doarme dânsul. Acum mai are si obsesia motanului. Trebuie sa-l caut... sa nu se piarda dragul de el. Nu întelege ca PIXI este cel mai destept si educat motan de pe planeta. Este cumintel, curat, tace, doarme... atâta doar ca mi-a deschis sertarul de ciorapi si sutiene si a început sa le arunce prin camera. Dar nu am sa ma supar pentru o nimica toata. Deci... ramasesem la dans. Nu am prins pasii... sunt începatoare... asa ca am închis ochii si am dansat cum am stiut eu... si am transpirat aproape ca si la alergare... diferenta ? Pai la dans... respiratia este mai usoara. Deci... acum...

Eu merg sa-l rog pe PIXI sa intre în casa... si sa-l invit sa doarma cu mine în camera. M-a jignit Ieri noapte a preferat compania lui señor Tomas. Zau nu înteleg pisicile astea. La fel a facut si Nala, pisica Cristinei, pe care o adusesem sa doarma cu noi... când au fost ei plecati în Turcia. Deci... am baut si ultima picatura de sampanie... calda, am terminat tigara. Sunt 23:48... la nànic. Mâine? pai màine este joi...zi de târg... dar eu nu am bani. 5 euro...furati de la copii. Dar... daca primesc banii de pe rochia de nunta... am sa o scot la capat pâna la sfârsitul lunii. Daca nu... trebuie iar sa cer de la sefa... si zau ca nu-mi face nici o placere. Banii ceruti...trebuie returnati imediat ce-mi iau salariul. Da... ar trebui sa-mi gasesc un bogatan care sa ma pensioneze, cum zice Enma... adica sa ma întretina bine. Dar ce fac cu copii, cu mama si cu tata, cu casa... asta ca sa numai vorbim de copii, altii care mai au nevoie de mine. Deci... de lucru sa fie... ca viata de boierie nu e de mine... Si apoi... m-as plictisi. Si apoi... ce s-ar face señor Tomas si Marta fara mine? Si Enma... cum ar suporta viata fara mine? Deci... nu ma pensionez... înca.

... Si am sa mai dansez cu PIXI înca odata pe melodia aceea de la postarea anterioara. Uitati si va minunati... ce miscari au latino astia. Trebuie sa învat si eu. Nu ma las la ei...

O alta tura de pupici la tine... Ema... si bine te-am regasit, prietena draga. Prea mi-ai lipsit lunile astea si am luat-o razna fara sfaturile tale întelepte.
Si pentru ca o admir pe MyEyesOnYou... ti-o recomand si tie, Ioana... este Femeie cu F.... asa cum trebuie sa fim noi toatele si cum sunt toate prietenele mele... Leo, Ajnanina, Mikka, Ema, Giovanna, GreenEyes, Lizzie... Maresz, Ibi... Femei...una si una. Persoane mai bune decât mine...