Gatopardo

M-am ales cu un pisoi. Negru cu alb, nu cred ca are mai mult de 6-7 luni. Eram în bucatarie cu señor când am auzit miorlaituri în partea dinspre piscina. Am iesit la fereastra camerei lui señor în timp ce Adrian deja cu o cutie de oase ramase de la pulpele de pui a iesit sa-i dea de mâncare. Mâtul... blând, frecându-se de picioarele lui Adi. Urmându-l în casa. A inspectat noul sau camin si a decis ca merge. E murdar dar pare bine hranit. Acum tocmai îl cautam prin casa. Am crezut ca a iesit pe usa întredeschisa, dar nu, pisoiul numai vrea sa puna nici o labuta afara din acest camin.
S-a frecat de picioarele tuturor din casa. A inspectat toate mobilele si rafturile disponibile. Acum, doarme pe masa de calcat la etaj. Señor l-a acceptat din prima clipa, crezând ca l-au adus copii.

Se comporta ca un catelus mai degraba. Culcat sub scaunul cu rotile, sau frecându-se de picioarele lui. Ca sa nu-mi faca probleme señor, imediat i-am trimis un mesaj Cristinei, nepoata lui, fiica lui Enma... iar señor stie ca nu putem sa o suparam pe fata, abandonând un animalut asa de dragut. Acum nu stiu cum am sa-i explic eu Cristinei ca acest motan este DESTEPT. Mai destept decât Nala, care este felina smechera, frumoasa... Dar asta e destept. O fi simtit ca aici este de el... eminente cenusii în casa asta. Ma refer la señor... mai putin la mine. Sincer nu ma intereseaza daca va face caca sau pipi prin casa. Am nevoie de compania lui. Eu i-as spune Gatopardo... ghepard...dar numai pentru ca în spaniola Gato...este pisica... deci pisica-leu. Señor l-a botezat Pepe... ceea ce mie mi se pare atât de comun. Am sunat-o si pe Enma ca sa o informez... sa o pregatesc. Acum problema este urmatoarea. Eu ar trebui sa merg la curatenie. Si ce fac cu pisi? Da... probabil am sa închid usa de la living, unde este señor si am sa-l las pe el stapân peste toate camerele.

Da... Adrian a si gasit ieri chirie în Ampolla. Au mers acum sa semneze contractul, sa preia cheile si sa smotruiasca. Vor mai petrece o noapte cu mine... si apoi am sa-i vad mai rar...dar totusi mai des decât pâna acum. Oraselul...la vreo 50 km de mine, am vazut doar plaja... e ceea ce conteaza de fapt. Cum s-ar spune, sunt la o aruncatura de bat de mine. Acum... cred ca am sa ma linistesc definitiv. Am copii si am pisica. Sunt pe cale de a deveni o perfecta batrânica... casnica, docila... imbecila. Si mi-am propus astazi chiar sa fac un portret... sper sa si ajung sa-l fac.
Si da... m-am cântarit... 61,6 kg...desi am mâncat de când au venit copii si chiar am ras toata cutia de 500 de gr de ciocolata. Gimnastica nu am mai facut, de dansat nu am avut chef. Sa stiti ca am slabit ieri... cu donarea de sânge. 450 de grame în scopuri umanitare. Glumesc. E bine ca nu m-am îngrasat. Deci... diseara la jogging. Ieri a plouat si nu este indicat sa faci efort imediat dupa donare. Nici sa fumezi, dar eu imediat la iesire mi-am aprins o tigara.