Nu am sa ma ocup acum de señor. Mi-am cumparat casti noi...cu microfon...si am toti neuronii bombardati de muzica mea... italiana... cea care ma calmeaza când simt nevoia. Iar am avut o noapte infernala. Desi am povestit cu tine Mikka... si a fost atât de relaxant. Apoi... mi-am luat noile pastile, inductoare de somn...si între timp am schimbat doua copii. Nu arata bine... e slabit, obosit, ba mai are si o otita. Asa ca mami... imediat face un pachet...medicamente, tricourile noi si adidasi si pantofi primiti de la Cristina noastra...pentru Cristina fiulul meu. Asteptam sa-si faca efectul somniferele. Doar le luam pentru ca sa nu fumez un pachet de tigari se seara pâna dimineata...

M-am ridicat si asa ... din doua în doua ore...si am coborât la frigider. Doc al meu...îi spune ¨mono¨... adica anxietatea data de lipsa nicotinei... eu îi spun nebunie. Stiu doar ca la 4 dimineata am baut doua cani de lapte cu 8 croissanti cu ciocolata...dupa care, chiar am dormit... ca nici nu am vrut sa ma ridic sa merg la jogging. Am auzit-o pe Enma... care ma striga de sub geam...dar nu am avut putere sa ma ridic. Eu îmi cunosc corpul prea bine. Dorm numai cu stomacul plin...plin. Deci... nu am fost la jogging. E prea mult...si o fac doar de dragul Enmei...pentru ca ea vrea sa ajunga unde nu va putea ajunge... Eu am facut gimnastica în forta si am dansat...ceea ce am de gând sa fac zilnic. Trebuie sa-mi obisnuiesc din nou corpul cu efortul fizic. Vara si-a pus amprenta. Kilograme puse... desi nu ma deranjeaza, sincer vorbind, pentru ca am capatat contur sânii mei care pareau stafide ofilite... Oricum m-a sunat Enma...la 8:15, speriata ca nu cumva sa dorm prea adânc si sa nu o trezesc pe Marta pentru colegiu...

Si... am coborât sa-mi cumpar TIGARI...si m-am drogat din nou. Am felicitat-o pe Maresz... împlinea astazi 50...si imediat m-a sunat... era în drum spre Roma...cu sora ei si cu sotii. Poate si conversatia cu ea m-a deprimimat. Aceleasi întrebari din partea tuturor prietenelor mele:
- Când vrei sa-ti traiesti viata, fatà? ...

Sunt zile în care si eu ma întreb. Dar îmi aduc aminte de cuvintele lui P:
- 80 la suta din românii care traiesc în Spania, ar vrea sa aiba munca si conditiile tale de viata. Sa nu mai vorbim de salariu.

... Si atunci... trag aer în piept si-mi spun:
- Mi-e bine. Sunt norocoasa. Doar capul meu o ia razna. Acolo trebuie sa pun ordine. Da, dar nu stiu de unde sa încep... Vreau sa ma las de tigari... ca sa am mai multi bani de trimis la toti care au mai multa nevoie decât mine.
Parca
Apoi...señor...si am plecat degraba înspre oras. Pachetul de trimis la copii