martes, 28 de septiembre de 2010

Puternica si mai frumoasa ca oricând...

Si pentru ca mi-am început dimineata plângând pe cea mai proaspata dedicatie venita de dincolo, de peste mari si oceane, acolo...unde era deja miezul noptii când eu îmi beam cafeluta... Plâng de fericire. Nu sunt regrete nici durere în lacrimile care se preling din ochii mei. Sunt lacrimi de multumire pentru ca am cunoscut o persoana deosebita si pentru ca am gasit timp sa ne CUNOASTEM si sa ne RESPECTAM ... como seres humanos.

... De zile întregi simt nevoia sa-mi curat sufletul de pornirile si trairile unei veri care a trecut. Nu stiu daca voi mai avea o vara fierbinte ca si aceasta. Sincer nici nu-mi doresc. Mi-a raspuns la atâtea întrebari. Ma simt pe deplin rasplatita de viata. Mi-am învins acea ura pe care o aveam fata de Barbati. Nu-i mai privesc ca pe dusmani. Suntem egali. Nu suntem cu nimic deosebiti. Am întâlnit barbati de vis si altii ... Si i-am iubit pe fiecare în parte si în acelasi timp. Si-i iubesc în continuare. Pe unii i-am mintit...altii m-au mintit pe mine. Am râs în sinea mea si au râs satisfacuti în sinea lor. Dar ... am iubit. Si mi-a lipsit mult aceasta senzatie. Iubirea, dorinta, visarea. Acum... plutesc pe strazi. Nu caut, nici nu cred ca am cautat pe cineva anume. M-am cautat doar pe mine. Si ... m-am gasit. Puternica si mai frumoasa ca oricând. Mai sigura pe mine si fericita ca sunt FEMEIE.

...Privesc printre zabrelele livingului la soarele care abia reuseste sa încalzeasca aceasta zi de toamna. Ascult Ricardo Arjona... Sunt undeva pe o plaja în Caraibe, jucându-ma în nisipul alb, atât de alb, cu un pusti de 3 anisori ... atât de negru si atât de dulce. Eu sunt doar un albatros, ajuns din întâmplare pe tarâmurile atât de îndepartate de destinatiile mele. Eu sunt acolo... si primesc miile de sarutari... (besaurios, Ju)... Stii ca am sa te iubesc întotdeauna, prieten drag. Ce frumoasa este o prietenie lipsita de minciuni inutile si obositoare. Ce înseamna 15 ani care ne despart?! M-ai facut sa plâng si astazi... Dar face parte din vindecare si tu ai darul vindecarii. Am sa-ti fac portretul, zilele acestea. Am sa încerc chiar sa-i pun culori de abanos si am sa pun si roseata în obraji. Chiar ai rosit? Rositi si voi...nu stiam?! Dar mai am multe sa învat despre tine... poate ascultând poeziile pe care nu ai apucat sa mi le reciti. Poate am sa ascult mai multi muzicieni din cei pe care nu am avut timp sa-i ascult în aceste saptamâni. Somn usor! Si bucura-te de cei multi din familia ta. Da... îti multumesc ca m-ai cautat si înca nu m-ai uitat. Am sa visez astazi la pielea ta de abanos. Noapte buna...pe româneste si Besaurios... pe când te vei trezi dimineata si din partea mea . Si da... sa înotati vineri cu delfinii... am sa fiu si eu cu voi.

Multumesc VIETII pentru ca mi-a daruit CLIPE... Multumesc ca m-a ÎMBOGATIT!!! Multumesc ca am ochi sa VAD, suflet pentru ca sa DARUIESC, inima pentru ca sa IUBESC... Picioare si plamâni pentru ca sa ALERG, aripi...pentru ca sa ZBOR!!!

6 comentarios:

  1. Simt ca toata viata ta te-ai cautat pe tine insati.O viata intreaga te-ai dedicat altora...fara regrete,stiu...dar nu-i asa ca regreti ca te-ai dedicat prea mult timp unei varste...unor idealuri ...care acum s-au dus?Asa te inteleg ...pentru ca intr-un fel iti stiu trecutul de Femeie cu serviciu...in Romania...(17 ani in metalurgie...eu am avut vreo zece la Autocamioane Brasov)...cu griji si necazuri de zi cu zi ...si de era comunista...apoi de era capitalista...unde frate s-a cam sfasiat cu frate in goana dupa "situatie'
    Vremuri in care Femeia din tine a fost probabil ultimul lucru la care te-ai gandit.Asta pana cand ai simtit primul fir de nisip alb sub talpi...si prima adiere a vantului in plete...
    Cred ca nimeni nu poate intelege ca ceea ce scrii tu despre plaja,valuri...nisip...nu are nici cea mai mica legatura cu faptul ca "ei si ...e si ea undeva la mare "...
    Simt acelasi lucru,aici in Florida.
    In Romania am fost de multe ori la mare...Inghesuiala...trupuri multe...
    Senzatia de libertate pe care o simti atunci cand esti pe malul oceanului sau marii ...cand nu e prea multa lume in preajma nu are comparatie...Atunci te descoperi ...

    ResponderEliminar
  2. @ MyEyesOnYou- persoane ca tine, care simt pe cei din jur... se gasesc foarte rar. Înainte de a veni aici, marea avea doar o singura nuanta pentru mine...acel albastru. Acum cunosc si simt marea. Nu conteaza ca o vad timp de o secunda în timp ce tocmai scutur covoarele din camera sefei mele. Eu o VAD si o SIMT. Este acolo si este acolo pentru ca sa ma faca FERICITA. Da.. am fost o femeie cu serviciu. Subinginer cu salariu mai mare decât tatal meu... muncitor. Vesmintele mele... de la second hand, corpul meu... supraponderal... dar EU, FEMEIA...eram acolo, sub haine, sub kilograme. Nu aveam de ce sau pentru cine sa ma înfatisez în toata splendoarea mea. Stiam ca exista si e bine sa stea ascunsa. Acum a iesit la iveala. Asa a fost sa fie. Face ravagii. Atrage priviri, gesturi... Sunt putine zilele în care nu mi se fac complimente. Sunt adresate trupului meu... putini cunosc sufletul care se ascunde dincolo de acest trup. Putini au timp sa-l cunoasca. Cei care si-au facut timp sunt prea putini si sunt persoane deosebite. Prea putini în jurul meu.

    Da marea... pentru mine nu înseamna plaje aglomerate, trupuri expuse desi îmi place foarte mult sa merg pe malul marii. Dar... aleg plajele retrase, unde pot fi singura cu marea si cu pescarusii. Noi stim nu-i asa, câta frumusete este într-o clipa petrecuta privind rasaritul soarelui?! Stii... nu am vazut deocamdata cai, alergând pe plaja. Dar... am vazut superbe exemplare trecând noaptea la 2 pe sub fereastra mea...si chiar l-am aplaudat pe unul dintre calareti. A fost un tribut adus... calului...nu calaretului... Zgomotul copitelor pe caldarâmul soselei, în noapte.
    Eu nu am ochii atintiti asupra ta...dar sunt cu tine pe malul oceanului si simt ca tine.

    ResponderEliminar
  3. Si tu stii cate femei frumoase si adevarate se ascund sub...necazuri si sacose...si grasime...si barbati nesimtiti...acasa???

    ResponderEliminar
  4. Of, in fine, iata, vezi culori... Iata, zici de inima... pe care nu o simtei, asa e? Stii tu cand... Iata cum a iesit si a dat pe dinafara. Si s-a dus si ura aia fata de barbati. Aia care candva fusese firesc sa fie. Acum e blandete si dragoste, nu?
    Iata acum ce frumoasa esti, ce puternica esti si FOARTE tanara! Sufletul tau infloreste si deschide si altora pofta sa o faca.
    Gracias!

    ResponderEliminar
  5. @ MyEyesOnYou- stiu. Si iubesc toate aceste femei. Fie ele tiganci, fie taranci, fie de la oras. Cu studii dau fara. Una din acestea este mama mea. Frumoasa, niciodata grasa. De prea multa munca. Alta...cumnata mea. Si multe, multe altele. Cu toatele ar fi visat o vara ca si a mea. O transformare ca si a mea. Am facut si greseli... dar mi le-am asumat chiar înainte de a le face. Erau parte din joc. Barbati nesimtiti... majoritatea si aici, dar exista, exista si exceptii. Si ... am învatat si eu sa fiu nesimtita. Cred ca si fost pe parcursul vietii. Cel putin asa spunea mama: - Semeni cu tatà-tàu. Nu întelegeam pe vremea aceea. Am înteles odata cu trecerea anilor. Dar stiu sa fiu blânda si iubitoare. Nu astept sa mi se raspunda cu aceiasi moneda. Stiu sa fiu indiferenta chiar la durerea celor care ma iubesc. Sunt doar un OM... nu-mi cereti sa fiu perfecta.

    ResponderEliminar
  6. @ Mikka, foarte draga mea draga... zici de inima. Inima aceasta care-mi da atâtea batai de cap. Si la propriu si la figurat. Ti-am spus si ieri si repet si astazi. Mi se întâmpla lucruri extraordinare. Zi de zi. Nu visez. Sunt doar placut surprinsa. Sunt mai blânda, iubesc fara sa astept sa fiu iubita. Iubesc VIATA... ceea ce nu am iubit NICIODATA. Paradoxal... doresc sa traiesc pentru ca sa am parte de noi trairi. La alt nivel de ÎNTELEGERE. Nu cel fizic. Astept doar seara... sa-mi pot pune castile si sa dansez. Si da... ma iubesc si ma mângâi fara sa ma ating. Ma mângâi cu privirea si cu gândul. Ma privesc cu ochii mintii si ma iubesc. Nu simt vinà si nu simt ura. Nu am urât... doar m-am amâgit...Era convenabil sa învinovatesc pe altii pentru viata mea terna... fara culori. Da...culori. Astazi am vazut din nou marea, acum spre seara. Albastru intens spre indigo în departare...si verde intens spre mal. Câta frumusete, nu-i asa?!

    ResponderEliminar