Self Pity
I never saw a wild thing sorry for itself.
A small bird will drop frozen dead from a bough without ever having felt sorry for itself.
Deci... în liniste ai timp sa rememorezi evenimentele zilei trecute... mergând pâna departe... în anii în care lucram la Phoenix. Ma gândeam la conversatia avuta aseara cu dusmanul si rememoram... viata mea de subinginer la bilant metalic , la sectia Topire, cea mai mare din uzina. Cum am ajuns acolo si cât m-a ajutat în dezvoltarea mea ulterioara?!
Cum am ajuns... simplu, flatând pe cine trebuia. Daca nu erai fiica sau pila lui cutarica ramâneai pe un obscur post secundar, unde te plafonai. Norocul meu? ... revolutia, pensionarile anticipate. Asa ca m-am trezit învatând rutina unei minciuni gogonate.. în doua luni de zile... pe un post unde cica era nevoie de 2-3 ani de pregatire.
Bilant metalic... mare brânza nu-i asa?! Erau 2 bilanturi de la care porneau celelalte 4 sau 5 pâna la cel general al uzinei. În functie de toate situatiile de stocuri... reiesite din bilanturile care reflectau consumurile de materii prime cu componente ... cupru, aur, argint ... si de analizele chimice... scoteai si învârteai minciuna... ca sa iasa un acceptabil pret de cost... ireal.
La început am învatat minciuna... vânzari si cumparari fictive între Baia Mare , Zlatna si Zalau... apoi dupa revolutie... alte minciuni, defalcate pe felul procesarii... adica prelucrare conform contractului sau materii prime cumparate. Pentru ca sa poata procesa... uzina încheia contracte dezastruoase, cu randamente imposibil de realizat în teorie. Deci... minteam de înghetau apele. Nu ar fi fost nasol... daca nu as fi avut tot EU si gestiunea tuturor materiilor prime si auxiliare. Zeci de mii de tone de produse si mai mult de 1000 de mc de busteni de mesteacan, Cât s-a furat? Cât s-a putut. Toata lumea fura cupru deseu sau chiar blocuri de 1350 de kg, camioane întregi de busteni... ajungeau în curtile unora. Nu ale mele... curti.
Cine le acoperea? ... EU... cu stiinta tuturor... prin consumuri exagerate. Pâna când ne-au cumparat indienii... care nici ei bietii nu întelegeau nimic din minciunile mele... doar ca trebuia sa aiba datele ... mai repede... sa le raporteze la altii si altii.
La început mai faceam si trafic de marfuri la sfârsit de saptamâna, în autocare si piete înghetate. În cursul saptamânii... cusut de lenjerii... cumparaturi... pentru a face un ban în plus. O masina, apoi un televizor, apoi alta masina.
Cu ce am ramas? ... o minte brici, capabila sa faca de la munca mea... pâna la cea a contabilelor de la post calcul... care nu o data trebuiau sa refaca munca de 2-3 zile... pentru ca nu convenea conducerii. Si atunci...EU... trebuia sa-mi storc creierul într-o noapte sa inventez minciuna care sa dea bine... sa refac munca mea si a altora. Poate de asta nu pot suporta prostia si aroganta unora, care dau din gura dar la munca de jos, sunt pe nicaieri ! DAR... am neglijat ce era mai important! Educatia fiului meu. Când avea mai mare nevoie de ajutorul meu. EU? Am platit învatatoarea. Apoi... nu am mai avut bani sa platesc si s-a vazut.
Satisfactiile mele... aprecierea celor care într-adevar se bucurau si de aprecierea mea. Dl. Virag... un tehnician batrân , seful bilantului metalic al uzinei... pe care nu-l puteam minti si care, meticulos fiind... imediat îmi spunea unde m-a prins, a lui Vasilescu... ajuns director, care STIA... si tin minte ca odata a aruncat casca direct în monitorul calculatorului meu... pentru ca facusem ceva, ce nu voisem sa fac, dar mi-o ceruse Ionica, seful meu... si pe care directorul l-a facut dobitoc ca nu ma lasa sa-mi fac treaba, de vreme ce el nu se pricepe.
S-a priceput Ionica sa ma trimita sa-mi pun o nemotivata... când am întârziat într-o zi , vreo jumatate de ora. EU... m-am executat... dar nu si când m-a trimis dupa doua zile sa cer sa mi-l stearga.
- Eu? Tu mi l-ai pus, tu sa mi-l stergi!
Uneori eram chemata la sedintele directiunii mari... dar la observatiile si demonstratiile mele cu cifre si preturi, directorul mare spunea:
- Si ce vrei fata? Sa pun pe drumuri 3000 de muncitori?
Tot acolo au ajuns. Astazi uzina nu exista. Eu m-am trecut pe prima lista de disponibilizari, în spirit de fronda pentru ca prima trecuta a fost colega si prietena mea, Viorica, care nu-i cadea bine sefului de atunci. Ce am pierdut?
Am câstigat. M-am dedicat afacerii noastre. Ce am pierdut? O pensie bunicica. Dar am câstigat o casa. Pentru cine? Pentru generatiile viitoare.
Deci... pe când am ajuns sa avem si magazin... eu deja aveam destula contabilitate în cap,stiam sa modific programe, facute în FOXPRO, desi nu facusem nici un curs, uzina nu avea bani de dat pe specializarea mea, doar pe delagatii scumpe în Brazilia si Chile. Aveam deja viziunea eficientei. Asa ca mi-am folosit priceperea cum am putut. Daca am dat chix cu magazinul, a fost numai pentru ca ne-au sufocat supermercaturile si pentru ca eu zilnic trebuia sa scot bani pentru constructia casei.
Uneori ramâneau uimite prietenele mele cum pot din nimic sa vând cifre imposibile. RULAJ FOARTE RAPID. Oricum nu m-a ajutat la infinit... dar nici pe prietenii mei... cu stocuri uriase si rulaje mari. Aceiasi soarta au avut-o.
Contabilitate... am ciupit de ici, de colo. De la cliente contabile, de la vecine... cert este ca eu am facut contabilitatea noastra timp de vreo 8 ani si de fiecare data... tot eu am facut si Balantele pentru noi si firma lui Eva... care terminase Finante Banci. Draga mea Eva... platea pe oricine sa lucreze în locul meu... adica sa vânda la tejghea... ca doar si asta era tot datoria mea... numai sa ma duc sa le fac si pe ale ei... nu conta când terminam munca... 24 de ore sau mai mult... eu terminam. Ea ... alerga mai departe sa faca bani. Azi... eu sunt... ea nu a avut norocul sa supravietuiasca...
...
Îmi plac numerele... poate chiar prea mult. Am o relatie speciala cu ele. Numar... case, copaci, pasari... pasi din doi în doi sau din patru în patru când alerg. Vorbesc cu ele si ele îmi vorbesc mie. Nu avem secrete...
În lumea mea nu exista ipocrizie. Sunt cine sunt... deci asa ma iau... cum sunt. O nebuna care numara... dar nu aduna niciodata pentru ea. Face doar statistici...
... Cam asta fu ... doar o mica parte a gândurilor mele, în timp ce frecam toaletele din casa sefilor mei. Sunt... unde trebuie sa fiu. Adica ma dezvolt în continuare. Nu uiti, doar pui de o parte cunostintele... sau le folosesti în noile tale îndatoriri. Faci lucrari inclusiv cu balante contabile, cu comparatii de costuri, ìn domeniul sanatatii. Cred ca ar trebui sa fac lucrari pentru pustii lenesi din licee sau facultati. Deocamdata fac orice lucrare pentru printesa noastra. Fetele de la farmacie râd de mine.
- Si asta sti sa faci, Giulia?
- Stiu... pentru ca m-au învatat ca totul se deprinde. Doar sa ai vointa.
... Acum ar trebui sa ma apuc de curatat cei patru iepurasi primiti aseara. Nu prea am chef... dar ce are a face cheful cu datoria.
Astazi totul mi-a iesit bine. Vizita anuala la ginecologie ... sanatoasa tun. Confirmat ca sunt sanatoasa din punct de vedere ... veneric... ceea ce eu stiam... dar e bine sa auzi si din gura specialistilor.
Scos banii din banca... în caz ca au nevoie copii... sefii mi-au dat salariul cu 3 zile mai repede. Buni sefi. Poate ca va ploua... dar eu am sa ma pun sa cos.
Ieri... am cusut mult. Terminat costumasul lui Enma... pe care încântata si-l va pune la prima cina la restaurant, cele trei piese pentru prietena Irinei, pantalonii la vecina si de scurtat o rochita pentru Cristina, nora mea. Pe care am naspalit-o scurtând prea mult... dar am dres-o cu un volan smecher. Deci... si azi avem de cusut... si înca cât!!!
