Sobreviviente

M-am trezit brusc. Si-mi propusesem sa dorm astazi pâna târziu. Mi-am pornit cutia si am recitit articolul lui mister A. un idealist care încarcat de bune intentii, isi urmeaza visul de a pune umarul la eradicarea durerii si saraciei lumii. Si mi-am pus Pavarotti, Ave Maria de Schubert. E felul meu de a cere iertare, de a ma disculpa, ca nu-mi da mâna sa iau de la ai mei sa alin suferinta celor mai în nevoie.

Si apoi, îmi spun ca fac ce pot. Si daca ajut macar familia mea, alin macar o parte din suferinta lumii. E mai usor sa privesc doar ìn ograda mea, sa ma fac ca nu exista suferinta atâtora în lume. Un timp mai urmaream cazurile disperate prezentate la televizor. Mi se parea atât de penibila prezentatoarea programului îmbracata dupa ultima moda, cerând ajutor în numele acelor, cei drept cu adevarat nevoiasi. Cristi Tabara are cel putin credibilitate. Si totusi nu m-am îndurat sa trimit niciodata un ban la acestia, pentru ca m-am gândit la ai mei. Daca voi putea sa le mai trimit o suta de euro la ai mei, poate îsi vor cumpara în sfarsit o masina de spalat automata, si nu va mai spala mama cu mâna, cu articulatiile ei umflate de reumatism, sau voi mai alina tristetea copilului meu, care nu se poate bucura de tineretea lui fara bani în buzunar, lucrànd pe bani de nimic , sau sotul meu va mai putea sa cumpere niste materiale de constructii, ca sa mai înaintateze un pic cu constructia casei. Sa se simta util si sa uite ca nu mai are loc de munca. Si cât am avea de platit manopera daca nu ar face el totul.

Toata viata i-am ajutat pe copilasii flamânzi, de pe strada. Veneau la magazinul nostru, la prima oara si-mi cereau de mâncare. Si asta zilnic. Si de fiecare data le dadeam sau pufuleti sau napolitane. Isi lasau plasutele la noi, si începeau cersitul. La sfàrsitul zilei îsi faceau cumparaturile sa duca si ei acasa mancare si tigari la parinti. De ei îmi era mila. Pentru ca cresteau fara sa urmeze o scoala, fara ca mai apoi sa-si poata ei depasi conditia sociala. Si-mi aduc aminte de Gusti , tiganul care lucra pentru baiatul care distribuia apa minerala. De atâtea ori l-am dus sa ne ajute la casa, platindu-l bine, si de atâtea ori mi-a cerut pe datorie, si nu m-am gàndit o clipa ca nu-mi va plati.

Daca as fi fost barbat, necasatorit, fara obligatii, poate as fi urmat calea voluntariatului. Admir aceste persoane. Dar eu sunt prea prinsa ìn plasa mizeriei cotidiene personale. Eu, eu... Suna atât de egoist, ca ma simt jenata. De aceea cer iertare în gând, celor care nu au. Si-ti multumesc tie Doamne ca-mi dai putere sa merg ìnainte. Si-ti multumesc ca mi-ai dat deznadejdea din anii 2004-05 când am hotarat sa ies eu în lume. Consider ca tot raul e spre bine. Si eu nu mi-am pierdut niciodata speranta, desi am fost atàt de desnadajduita. Am supravietuit!

Ma gândeam acum cum ar fi fost sa-l fi luat un autohnton de guler pe Mister A. sa-l ìntrebe ce a facut de a ajuns medic si a ajuns sa profeseze în tara lor, iar copii lor nu pot sa o faca. Chiar daca acum el lucreaza ca infirmier, sau paramedic? Ce penibil ar fi fost, nu?

Si-ti multumesc Doamne ca nu m-ai facut chiar asa de suferficiala. Ca mi-ai dat suflet sa pot sa împart cu cei din jurul meu.