Dupa o zi caniculara ca cea de azi, cu 35 de grade la umbra si vreo patru ore la bucatarie, prajind chiftele din 2 kg de carne, placintele cu ciocolata si framântând aluat de pizza pentru coq de tomate si ton, o cina care s-a prelungit mult în noapte, simt nevoia sa beau cafea rece cu gheata.
Astazi a fost prima cina în curtea urbanizarii unde stau si am participat cel putin treizeci de persoane. Aproape de la toate vilele, mai putin cei care nu locuiesc înca aici. Atmosfera, destinsa, de lume fàrà griji, care îsi permite sa se relaxeze. Pe niciunul nu-l auzi plângându-se de criza financiara pe care o traverseaza societatea, sau sa pomeneasca de victimele de azi ale exploziei unei bombe într-o masina a politiei, în Mallorca.
Cina s-a dovedit o corvoada placuta chiar si pentru mine, care ma feresc de iesiri în grup, mai ales aici. Bancuri, glume, muzica cu discuri de vinil. Cel mai simpatic a fost domnul din Pais Vasco, de 71 de ani care, în pofida faptului ca sotia, señora Enriqueta, îl admonesta sa termine, cânta una dupa alta cântece de dragoste dedicate sotiei. Nu stiam ca si în Tara Bascilor se cânta cam în genul flamenco. Nu e flamenco bineînteles. Poate o hota sau o copla, muzica asta prelungita, ca te întrebi daca mai am de unde scoate aer din plamâni. Diferita de ce este pe la noi, sau poate asemanatoare cu o doina, dar fara nota de tristete a doinelor. Pentru ca este despre dragoste. Bineînteles ca m-a încântat.
Mi-am adus aminte de petrecerile de acasa, de la parintii mei, când toti cântau csardasuri sau muzica din binecunoscutele operete unguresti. Sau de socrul meu care fusese sufletul petrecerilor si un excelent dansator. Alte vremuri, când înca oamenii si pe la noi mai aveau chef de petreceri. Se dansa tango, vals, csardas, dans de codru. Si tata, si mama care dansau asa de bine, si cu atâta eleganta.
Aici nu danseaza cei de vârsta mea. Stau ore întregi la taifas, dar nu danseaza. Cei trecuti de saizeci, da, merg la cluburile lor numai ca sa danseze. Tinerii la discoteci, sa se drogheze, sau se aduna cu sutele la asa numitul Botellon- seara de baut ìn nestire. Si asta în toate orasele Spaniei, cu stirea parintilor, care nu au ce sa le faca. Prea multe drepturi si libertati aici. Mi-am adus aminte de o stire de la televizor, de acum un an, când un adolescent si-a dat în judecata tatal , pentru ca acesta nu-i dadea decât 150 de euro bani de buzunar, si el vroia 500 pe luna, tatal fiind somer. Anomaliile unei societati în care toti au drepturi si putini obligatii. Parintilor le este frica sa fie severi pentru ca acesti îi pot acuza de maltratare psihologica, de o palma nici nu mai vorbim, pentru ca imediat sunt decazuti din drepturile parentale.
În lumina actualelor norme mi-as fi pierdut demult fiul, pentru palmele pe care i le-am dat pe parcursul anilor. Îl mai amenintam din când în când, si el râzând îmi spunea: mami nu mi-ai mai tras o palma de când aveam 10 ani asa ca las-o mai moale. Si-mi trecea supararea. Nu am ales calea cea mai buna, dar stiu ca Adrian ne respecta, nu ridica tonul la noi si nici noi nu facem scandal, pentru ca detest violenta verbala, ca si cea fizica. Daca îl palmuiam, îi ramâneau imediat urmele degetelor pe pielea atât de subtire a fetei. Si imediat îl sarutam da o suta de ori.
Probabil violenta zace latenta în fiecare din noi. Cele putine palme ce i le-am dat ma dor si acum. Era tineretea, putina maturitate si rabdare pe care o aveam. În schimb Mircea nu l-a batut niciodata. Cred ca eu eram baubau. Stiu doar ca sunt mândra de caracterul fiului meu. Este poate chiar prea bun. Dar eu l-am crescut asa. Nu este egoist de felul lui si îi este mila de toti care au greutati.
Am gresit doar ca nu am fost alaturi de el când a trebuit sa studieze. Eu vesnic am alergat, facând bani, ca sa ne cumparam masina, ca sa ne cumparam televizor color, ca sa ne schimbam masina, ca sa ne construim casa, ca sa ne platim datoriile. Si nu am putut fi alaturi de el, sa facem lectii împreuna, plateam pe învatatoare ca sa faca ore suplimentare cu el, care se limitau în final doar la as face temele cu el.
Eu, mic trafic de marfa în Ungaria, servici, zile întregi în autocare înghetate, zile întregi înghetata în pietele din Miskolc si Nyregyhaza, nopti întregi de cusut lenjerii de pat, bilanturi metalice pentru uzina, satisfactia banului câstigat dupa doua zile de vânzari în Ungaria. De multe ori ieseam aproape plângând din casa, de oboseala si de groaza unei noi calatorii, de batjocura vamesilor nesatui de la Petea, care dupa 24 de ore de stat într-un autocar ìnghetat, te întorceau înca o data, si ìnca o data, pentru ca vroiau mai multi bani, sau pentru ca asa aveau chef în momentul acela. Si coruptia merge si acum mai departe.
Îmi spuneau azi vecinii: Giulia dar tu esti fericita, doar esti asa de tânara.
Ce stiti voi de greutati sau prin câte am trecut la viata mea, ma gândeam. Sau ce stiti voi prin ce trec multe din emigrantele în Italia. Fete care ajungeau în case unde de zgârciti, nu aveau voie sa se spele cu apa rece, nu calda, decât o data pe saptamâna, sau unde mosul aduna apa picatura cu picatura noaptea, pentru ca cica asa nu înregistreaza contorul de apa, sau unde le puneau în frigider atât de putina mâncare încât abia ajungea pentru batrânii din casa, darmite pentru ele, slugile, sau multe din ele care ajungeau la case cu nebune care îsi rupeau hainele si le bateau cu ce apucau, màturi sau facalete. Sau Ibi, care trecuse prin atâtea case rele, încât ajungând în casa Cristinei, multumea lui Dzeu pentru ca avea camera ei, desi friguroasa, dar era a ei, dupa ce dormise în cealalta casa un an de zile pe un patut, în aceiasi camera cu o batrânica leguma, la care se uita minute în sir ca sa vada daca mai respira.
În Italia centrala- Toscana - Umbria - Lazio nu-si trimit rudele în rezidente de batrani, nici în cazurile de dementa avansata. Prefera sa-i tina în case platind o îngrijitoare. Sunt foarte puternice relatiile fii- parinti. În Nord, sunt diferiti, mai reci, mai calculati, mai grabiti, mai egoisti.
Zilele trecute vazusem un reportaj cu hotii din Torino. Zilnic auzeam numai de hoti români, de prostituate pe strazile Romei, de criminali români. Aici, nu. Sunt minoritari românii în comparatie cu latinoamericanii sau chiar cu marocanii. Trec mai neobservate stirile legate de români. Poate si pentru ca aici s-au putut face mai usor formele de regularizare. Si în felul acesta nu lucreaza la negru atâtia ca în Italia. Hotii s-au aciuiat mai mult prin capitalele de comunitati.
Sau pentru ca si în rândul autohtonilor sunt multi hoti si hoate.
Ma uitam la documentarul acela, si la un moment dat urmareau doua hoate, si ma gândeam uitându-ma la una din ele: doamne cât de mult seamana cu oricare dintre noi, cele muncitoare. Taior închis la culoare, par aranjat, ochelari, fata de casnica modesta, dar eleganta în vestimentatia discreta. Si apoi ce le pot face? Le lasa libere imediat. Ca si aici. Trebuie sa fure ceva mai scump de 400 de euro, ca sa fie sesizata politia. Si apoi sunt mai putine hoatele straine decât autohtonele. Te uiti si te miri de cât tupeu au persoane care par decente, batrâne sau batrâni de la care nu te-ai astepta. Nu le fac nimic, ce ar putea sa le faca la urma urmei.
Unde sa-i închida? Este atât de mare infractionalitatea încât ar trebuie construite mai multe închisori, mai mult personal care sa-i supravegheze, mai multi judecatori care sa-i judece, mai multi functionari care sa manipuleze tonele de dosare. Si uite asa se transforma societatile într-o lume de urmariti si urmaritori. Ca de produs nu stiu cine mai produce ceva.
Poate e ceva defect în capul meu, pentru ca eu întotdeauna spun ca trebuie sa produci ca sa ai de unde consuma. Aici se consuma mult si se produce putin. Acesta este motivul pentru care Spania are acum atâtea probleme. De produs nu se produce, pentru ca nu pot concura la preturi de cost cu statele asiatice, reteau de servicii este atât extinsa si consuma tot PIB -ul. Turismul nu mai este asa productiv, desi cred ca este înca si acum una din destinatiile turistice preferate. Si guvernantii nu vad luminta la capatul tunelului. Dar au de unde cheltui. Desi le-au scazut încasarile din taxe si impozite cu 19 la suta au crescut cu 23 la suta cheltuielile sociale, cu pensii, somaj, ajutoare pentru discapacitati. Ma întreb daca vor ajunge la fundul sacului, ce vor face.
Dar asta nu frâneaza pofta de distractii. Vacante imposibil de imaginat pentru marea majoritate a românilor, masini schimbate la trei ani, haine de marca, doua seri pe saptamâna cina la restaurant în compania prietenilor, operatiunea Salida de ... ce o fi , sfârsit de saptamâna, vacante, Pasti, Craciun, sarbatori religioase sau sarbatori de tot felul. Atâta am auzit fraza asta, ca deja ma calca pe nervi. Ce operatiune de iesire? Parca ar fi o chestie programata. Iesiti toti pe autostrazi. Începe Operatiunea.
Auzi: - Vor fi patru milioane de deplasari, vor fi cinci, vor fi sase milioane de deplasari. Si nu au bani? Dar masinile si mini vacantele sunt pe graunte? Apoi termina asa : - Operatiunea iesirea de sfântu ... , sau de ziua constitutiei... sau mai stiu eu, s-a încheiat cu 102 victime mortale pe caretere ( sosele) , cu 12 mai putin decât în aceiasi perioada a anului trecut. Asta datorita intrarii în vigoare a noului cod rutier.
Totul se numara, se contabilizeaza. Câti au murit în accidente, câte femei au fost omorâte de soti sau concubini, cu câte milioane a scazut numarul turistilor europeni, care au vizitat tara, când la noi se spune asa : - în acest weekend au fost cincizeci de mii de turisti pe litoral. Plajele au fost luate cu asalt. Si ma gândesc la cei 245 de kilometri de plaja de la noi si-i compar cu cei 3167 de kilimetri peninsulari , fara insule. Si ce litoral?
Cum am putea sa-i ajungem, când natura a fost atât de darnica cu ei, când patrimoniul lor istoric si arhitectonic este atât de bogat.
Saraca tara mea, sarac neamul meu, cum vrei sa lupti tu cu morile de vânt? Crezi tu ca cei mari vor arunca un ciolan si la masa ta. Si apoi lupii autohtoni stau la pânda, si pâna nu se vor fi îmbuibat toti hotii din tara, nu va ajunge si norodul de rând sa linga màcar cele câteva firimituri cazute din gresala din farfuriile fruntasilor neamului. Rabda, radba, ca rasplata e în Rai.
Hace 10 años
0 comentarii:
Publicar un comentario